Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 318 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) si b), precum si ale art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi ale <>art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Hoda Mahmud Jadoia Eluan Al-Jamili din Irak în Dosarul nr. 4.554/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.554/2001, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi ale <>art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Hoda Mahmud Jadoia Eluan Al-Jamili din Irak în Dosarul nr. 4.554/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale, astfel: <>art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este contrar dispoziţiilor art. 49 şi 23 din Constituţie, deoarece actele Oficiului Naţional pentru Refugiati, efectuate în vederea stabilirii unei resedinte, nu sunt supuse controlului judecãtoresc; art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) din ordonanta contravine art. 16 şi 24 din Constituţie, întrucât recursul nu este suspensiv de executare, iar "actele procedurale nu îi sunt comunicate solicitantului de azil într-o limba cunoscutã şi nici nu i se desemneazã în mod obligatoriu un avocat din oficiu"; art. 21 alin. (5) şi (6) incalca art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 3, 13 şi 14 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, deoarece, pe de o parte, sunt limitate soluţiile pe care le poate pronunţa instanta în cadrul procedurii de soluţionare a cererilor privind acordarea statutului de refugiat, depuse în punctele de frontiera, iar, pe de alta parte, termenul de 5 zile prevãzut de ordonanta impiedica pregãtirea unei apãrãri eficiente. De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 17, 18, 19, 20, ale art. 21 alin. (1)-(4) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , acestea fiind considerate contrare art. 16, 21, 24, 49 şi 123 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, întrucât cetãţenii strãini şi apatrizii nu sunt egali în fata legii cu cetãţenii romani, deoarece nu beneficiazã de procedura rezervatã acestora din urma pentru contestarea mãsurilor administrative. Mai mult, se apreciazã ca reţinerea solicitantului în zona de tranzit contravine reglementãrilor constituţionale, nefiind prevãzutã posibilitatea contestarii legalitãţii reţinerii. Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, se considera ca nu se incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece art. 16 din Constituţie se referã doar la cetãţenii romani, nefiind aplicabil în materia refugiatilor. De asemenea, nu se aduce atingere nici dreptului la apãrare, întrucât prin textul de lege criticat se asigura dreptul solicitantului de azil de a fi asistat sau reprezentat de avocat şi dreptul de a beneficia în mod gratuit de interpret. În legatura cu termenul relativ scurt în care trebuie soluţionatã cererea de acordare a statutului de refugiat, prevãzut la <>art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , instanta apreciazã "ca fiind în favoarea solicitantului, pentru a limita pe cat posibil perioada în care acestuia nu îi este permis accesul pe teritoriul tarii, legislatiile altor tari europene prezentând dispoziţii similare". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenta, se arata ca dispoziţiile legale criticate, reglementand condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, nu incalca textele constituţionale invocate. De asemenea, se arata ca "dreptul de a obţine statutul de refugiat nu este un drept garantat de CEDO...". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi ale <>art. 17-22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste texte de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind tratatele ratificate de Parlament, art. 16 referitor la egalitatea cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 privind libertatea individualã, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 123 privind înfãptuirea justiţiei. În susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca şi încãlcarea dispoziţiilor art. 3, 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii privind interzicerea torturii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminarii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: I. În legatura cu dispoziţiile <>art. 20 şi 21 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România Curtea Constituţionalã s-a pronunţat într-o alta cauza având ca obiect aceste prevederi de lege, care au fost criticate sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale ca şi în cauzele de fata. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) (referitoare la caracterul definitiv şi executoriu de drept al hotãrârii pronunţate în prima instanta) din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , statuand, în esenta, ca aceste prevederi incalca dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca, întrucât "hotãrârea primei instanţe este definitiva şi executorie, aceasta hotãrâre urmeazã sa fie pusã în aplicare imediat. Drept urmare, în exercitarea caii de atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemulţumit de soluţia de respingere a cererii sale de cãtre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara în fata instanţei de recurs". Ulterior pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 29 mai 2001 a fost adoptatã <>Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, lege prin care a fost abrogat art. 20 alin. (6) din ordonanta, iar art. 20 alin. (5) şi art. 21 alin. (6) au fost modificate. Ca urmare, prin Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile <>art. 20 alin. (5) şi (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu mai pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, iar excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la acestea au devenit inadmisibile, în temeiul prevederilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. În temeiul aceloraşi dispoziţii legale, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001, nepublicata, Curtea Constituţionalã a respins, ca devenitã inadmisibila, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 . II. Referitor la celelalte dispoziţii legale criticate Curtea constata ca nu contravin prevederilor constituţionale invocate. De altfel, dispoziţiile legale menţionate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 239 din 5 iulie 2001, nepublicata pana la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a constatat constituţionalitatea <>art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , retinand ca restrangerea dreptului de libera circulaţie în cazul strãinilor solicitanti ai statutului de refugiat este conformã cu dispoziţiile constituţionale, deoarece se realizeazã numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu cele prevãzute la art. 49 din Constituţie. De asemenea, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001 Curtea Constituţionalã a respins, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii din <>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi internaţionale ca şi în prezentul dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte <>art. 22 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 ,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi (6) şi ale <>art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Hoda Mahmud Jadoia Eluan Al-Jamili din Irak în Dosarul nr. 4.554/2001 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5), ale art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), ale art. 17-19, ale art. 20 alin. (1)-(4), ale art. 21 alin. (1)-(5) şi ale <>art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
