Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 317 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 si 481 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 391 din 12 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicatã de Camelia Vãrãşteanu în Dosarul nr. 10.223/299/2011 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 652D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 869D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, ridicatã de Voica Manac şi Gheorghe Manac în Dosarul nr. 13.864/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal, lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 652D/2011 şi nr. 869D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 869D/2011 la Dosarul nr. 652D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.223/299/2011, şi Încheierea din 7 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 13.864/4/2006, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicatã de Camelia Vãrãşteanu, Voica Manac şi Gheorghe Manac în cauze având ca obiect evacuare şi, respectiv, revendicare imobiliarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale şi contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie datoritã "operaţiunii juridice a comparãrii titlurilor de proprietate ale pãrţilor de cãtre instanţa de judecatã". Aceştia apreciazã cã art. 480 din Codul civil dã posibilitatea unor persoane al cãror titlu a fost desfiinţat în conformitate cu Decretul nr. 134/1949 de a-şi redobândi proprietatea.
În continuare aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a exista o protecţie a unui drept subiectiv al persoanei îndreptãţite în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "este necesar ca bunul sã se afle în patrimoniul persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscutã acesteia printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau pe calea unei mãsuri legislative de restituire, concretizând, în patrimoniul pãrţii, existenţa unei speranţe legitime de redobândire a bunului în materialitatea sa". În acest context, fac referire la hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în Cauza Constandache contra României, 2002, şi Cauza Jantner contra Slovaciei, 2003. Pierderea proprietãţii dobândite în baza unui titlu valabil, fãrã a se constata nevalabilitatea acestuia, echivaleazã cu o expropriere, dincolo de limitele permise de Constituţie, şi presupune încãlcarea flagrantã a dreptului de proprietate, reglementat ca drept fundamental de art. 44 din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Totodatã, susţin cã prevederile de lege criticate nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, pentru ca subiectul de drept vizat sã îşi poatã conforma conduita, astfel încât sã evite consecinţele nerespectãrii lor, criterii ce constituie tot atâtea garanţii ale dreptului oricãrui cetãţean la un proces echitabil. În acest sens, fac referire la hotãrârile pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, şi Rotaru contra României, 2000.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituţionale invocate. De asemenea, aratã cã, în argumentarea excepţiei, autorii acesteia au plecat de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, fãcând abstracţie de dispoziţiile art. 44 potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, precum şi de cele ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii."
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480 şi 481 din Codul civil, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 480: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege.";
- Art. 481: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afarã numai pentru cauzã de utilitate publicã şi primind o dreaptã şi prealabilã despãgubire."
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost abrogat Codul civil şi deci, implicit, şi art. 480 şi 481, însã soluţia legislativã cuprinsã în aceste articole a fost preluatã, în esenţã, de actul abrogator, în art. 555 alin. (1), care prevede cã "Proprietatea privatã este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.", precum şi în cuprinsul art. 562 alin. (3), potrivit cãruia "Exproprierea se poate face numai pentru o cauzã de utilitate publicã stabilitã potrivit legii, cu justã şi prealabilã despãgubire, fixatã de comun acord între proprietar şi expropriator. În caz de divergenţã asupra cuantumului despãgubirilor, acesta se stabileşte pe cale judecãtoreascã."
Având în vedere, însã, cã textele legale criticate îşi produc efectele faţã de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în cauzele concrete deduse judecãţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor cu care a fost sesizatã, potrivit principiuluitempus regit actum. (În acest sens, este Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.)
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) potrivit cãruia proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi ale art. 11 alin. (1) raportat la Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în numeroase rânduri asupra prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi având critici similare.
În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 1.100 din 21 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, prin care Curtea a statuat cã prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
Prin aceastã decizie, Curtea a reţinut cã prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legalã a proprietãţii, precizând cã dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultã din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real - usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea, însã, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a constatat cã textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a constatat cã acestea reglementeazã regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituţional, în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentalã.
Faţã de susţinerile autorilor excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea a constatat cã aceeaşi instanţã europeanã a statuat, de exemplu, prin hotãrârea pronunţatã în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât ar da naştere unei rigiditãţi excesive a reglementãrii.
De asemenea, în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, 2007, instanţa europeanã a amintit cã însemnãtatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare mãsurã de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperã, precum şi de numãrul şi calitatea destinatarilor sãi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesatã sã fie nevoitã sã recurgã la o bunã consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumitã acţiune. Totodatã, din cauza principiului generalitãţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolutã. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constã în recurgerea mai degrabã la categorii generale decât la liste exhaustive.
De altfel, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivã şi a se putea adapta la schimbãrile de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practicã (cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, 1993, şi Cantoni contra Franţei, 1996). Funcţia decizionalã acordatã instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepãrta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretãrii normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia carezultatul sã fie coerent.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicatã de Camelia Vãrãşteanu în Dosarul nr. 10.223/299/2011 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Voica Manac şi Gheorghe Manac în Dosarul nr. 13.864/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
