Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 317 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 317 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 26 iulie 2016

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Cristina Teodora Pop   - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai Claudiu Tusac în Dosarul nr. 720/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.283 D/2015.
    2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, reprezentat de domnul avocat Antoniu Obancia din cadrul Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, Municipiul Mangalia, prin primar, a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită Curţii pronunţarea unei decizii interpretative, prin care să constate că prevederile art. 301 din Codul penal privind conflictul de interese sunt constituţionale în măsura în care teza "cu care s-a aflat în raporturi de muncă" are înţelesul că funcţionarul în cauză a fost în raporturi de muncă cu persoana căreia, din postura de funcţionar, ulterior dobândită, îi creează un folos, sau că sensul raportului de muncă trebuie să fie unic, aşa încât funcţionarul în cauză a primit o retribuţie de la persoana pe care, fiind ulterior numită într-o funcţie publică, o recompensează cu un anumit folos. Se susţine că textul criticat nu întruneşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că legiuitorul, prin introducerea în Codul penal a acestei infracţiuni, a urmărit sancţionarea funcţionarului care, în mod conştient şi deliberat, satisface interese personale prin îndeplinirea atribuţiilor publice, precum şi sancţionarea lipsei depunerii de către funcţionar a tuturor diligenţelor în vederea satisfacerii interesului public, acesta încercând să-şi satisfacă propriul interes sau pe cel al uneia dintre persoanele arătate în cuprinsul textului criticat, printre care şi persoana cu care s-a aflat în raport de muncă. Se susţine că prevederile art. 301 din Codul penal trebuie citite în felul următor: "funcţionarul care participă la luarea unei decizii prin care creează un folos unei persoane cu care s-a aflat într-un raport de muncă". Se mai arată că favorizarea este comisă cu titlu de retribuţie a unor servicii anterioare. Se face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 şi se arată că, în completarea acesteia, Curtea trebuie să se pronunţe cu privire la sintagma "cu care s-a aflat în raporturi de muncă". În acest din urmă sens, se susţine că funcţionarul care este subiect activ al infracţiunii trebuie să fi fost el însuşi parte a acelui raport de muncă şi nu să fi fost conducător al unei entităţi la care persoana, care acum este favorizată, este un simplu angajat.
    5. Reprezentantul Ministerului Public arată că, în realitate, autorul excepţiei a susţinut în faţa Curţii Constituţionale şi argumente ce nu au fost invocate în faţa Curţii de Apel Constanţa. Se arată că, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, în forma sa ridicată în faţa Curţii de Apel Constanţa, s-a arătat că interpretarea infracţiunii de conflict de interese este făcută diferit în rechizitoriul întocmit de procuror şi în expunerea de motive a Legii nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi şi că în rechizitoriu nu s-a reţinut dacă infracţiunea este de pericol sau de rezultat, legătura de cauzalitate şi sensul noţiunii de obţinere a unui folos. Se arată că o astfel de excepţie este inadmisibilă, nefiind sarcina Curţii să se preocupe dacă rechizitoriul este sau nu bine întocmit. Referitor la noţiunea de "folos", se arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, paragraful 18, prin care a reţinut că noţiunea de "folos" din cuprinsul art. 301 din Codul penal corespunde cerinţelor de claritate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se susţine că, oral, în faţa Curţii Constituţionale, autorul invocă faptul că noţiunea de "raport de muncă" nu ar fi una care să îndeplinească cerinţele de calitate a legii, ce rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată ca această din urmă critică nu a fost invocată în faţa Curţii de Apel Constanţa, neexistând la dosar opinia acestei curţi de apel şi nici puncte de vedere trimise de către autorităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia fiind invocată direct în faţa Curţii Constituţionale. Se arată că, dacă instanţa de contencios constituţional va trece peste acest aspect, trebuie să observe că s-a pronunţat asupra chestiunilor de drept invocate prin jurisprudenţa la care face trimitere autorul excepţiei, respectiv Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, prin care a constatat că noţiunea de "raport de muncă" este una care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se conchide că se încearcă, de fapt, obţinerea de la Curtea Constituţională a unei decizii de achitare.
    6. Având cuvântul în replică, reprezentantul autorului excepţiei susţine că toate argumentele invocate în faţa Curţii Constituţionale au fost invocate şi în faţa Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, cu prilejul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, şi că la aspectele referitoare la elementele de fapt ale cauzei s-a făcut trimitere doar pentru o mai completă motivare.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 1 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 720/36/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 301 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai Claudiu Tusac, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii, în concurs, a două infracţiuni de conflict de interese, fapte incriminate la art. 253^1 din Codul penal din 1969 şi art. 301 din Codul penal.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 301 din Codul penal sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se interpretează în sensul că poate fi reţinută infracţiunea de conflict de interese atunci când între subiectul activ al infracţiunii şi cel pasiv nu au existat raporturi comerciale ori de muncă directe, iar subiectul activ nu a beneficiat, în urma săvârşirii acesteia, de foloase de orice natură. În susţinerea acestei excepţii, autorul arată că textul criticat nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, încălcând dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că înţelesul noţiunii de conflict de interese, astfel cum infracţiunea a fost reţinută în rechizitoriu, este diferit de cel dat acestei noţiuni în expunerea de motive a legii prin care această infracţiune a fost introdusă în legislaţia penală românească (respectiv, Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi) şi în doctrină. Se susţine că diferenţele anterior referite privesc următoarele aspecte: natura de infracţiune de pericol şi infracţiune de rezultat a conflictului de interese, obligaţia de a dovedi legătura de cauzalitate şi existenţa unui folos material procurat prin săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, ca element esenţial al conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni. Se mai susţine că, din aceeaşi expunere de motive, se înţelege că incriminarea conflictului de interese are în vedere o satisfacere de către subiectul activ a unui interes personal în dauna interesului public, sau, altfel spus, interesul public este vătămat prin ceea ce constituie folos material procurat în favoarea autorului faptelor. Se susţine că, în dezacord cu aceste considerente care au stat la baza incriminării conflictului de interese, în cazul autorului excepţiei, acuzat de săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în calitate de primar, nu a fost reţinută existenţa unui folos material produs prin faptele reţinute în sarcina sa în rechizitoriu. Se arată că, în cauză, infracţiunea de conflict de interese a fost reţinută ca urmare a încheierii unui contract de asistenţă juridică între Municipiul Mangalia, prin primar, şi un avocat, care în aceeaşi perioadă era şi angajat în cadrul Primăriei, aşa încât acest contract era expresia raportului juridic în temeiul căruia Primăria era cea care beneficia de servicii de asistenţă juridică în schimbul unui onorariu, şi nu autorul excepţiei. Se conchide că dispoziţiile art. 301 din Codul penal se alătură altor acte normative, fără a se putea corobora cu acestea, aspect ce conduce la imposibilitatea de prefigurare a interpretării că, prin faptele sale, o persoană aflată în situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate ar vătăma valori sociale ocrotite prin această normă de incriminare.
    9. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 din Codul penal reies, în mod clar, obiectul juridic, subiectul activ, elementul material al laturii obiective şi latura subiectivă ale infracţiunii, precum şi modalităţile şi momentul consumării ei. Se susţine că argumentele aduse în susţinerea excepţiei nu vizează constituţionalitatea textului criticat, ci modalitatea de întocmire a rechizitoriului şi de reţinere şi încadrare a faptelor săvârşite. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014.
    10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că noţiunea de "foloase materiale" nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale criticate, orice destinatar al acesteia putând cunoaşte înţelesul sintagmei şi putând să îşi adapteze conduita exigenţelor legii, aceasta cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 301 din Codul penal se adresează unei categorii de persoane care, prin natura funcţiei lor, au obligaţia de a se supune unor rigori mai stricte ale profesiei şi de a cunoaşte în detaliu legea care le reglementează drepturile şi obligaţiile profesionale. Se mai susţine că întregul conţinut al normei de incriminare are o redactare clară, previzibilă şi accesibilă. Se reţine faptul că autorul excepţiei nu formulează reale critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de interpretarea dată dispoziţiilor art. 301 din Codul penal prin rechizitoriul întocmit în cauză. Se conchide că simpla interpretare a normei penale de către organul judiciar care a întocmit rechizitoriul într-un sens pe care autorul excepţiei îl consideră contrar intenţiei legiuitorului nu este de natură a duce la concluzia lipsei de previzibilitate a textului criticat.
    12. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi că prevederile art. 121 alin. (2) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauză. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 301 din Codul penal a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că norma de incriminare criticată întruneşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, astfel încât destinatarii săi au posibilitatea să prevadă consecinţele care decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Se mai arată că instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care sunt învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 301 din Codul penal. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 301 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: "(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică".
    16. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român şi ale art. 121 alin. (2) cu privire la autorităţile comunale şi orăşeneşti.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 301 alin. (1) din Codul penal prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională. Cu acest prilej, Curtea a stabilit că standardul constituţional de protecţie a libertăţii individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituţionale, iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis şi previzibil aceste cazuri. În aceste condiţii, lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei "raporturi comerciale" din cuprinsul textului criticat face neclare şi imprevizibile condiţiile restrângerii libertăţii individuale, drept fundamental prevăzut la art. 23 din Constituţie. De altfel, marja de apreciere a legiuitorului, atunci când se pune în discuţie art. 23 din Constituţie, este supusă unui control strict al Curţii Constituţionale, fiind aşadar una limitată.
    18. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 1 iulie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea şi publicarea Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal să fie respinsă ca devenită inadmisibilă sub aspectul criticii referitoare la sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul acestora (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).
    19. Prevederile art. 301 din Codul penal sunt similare dispoziţiilor art. 253^1 din Codul penal din 1969, asupra cărora instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, şi Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016.
    20. Având în vedere cele reţinute prin deciziile anterior referite, cu privire la caracterul necuvenit al folosului material, Curtea reţine că prevederea acestui caracter în ipoteza normei de incriminare ar fi lipsită de fundament, în raport cu obiectul juridic special al infracţiunii de conflict de interese, respectiv relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice. S-a reţinut, astfel, că infracţiunea de conflict de interese nu poate presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată.
    21. Referitor la noţiunea de "folos necuvenit" din ipoteza normei penale criticate, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că aceasta are în vedere orice tip de folos, întrucât scopul incriminării este acela al protejării relaţiilor sociale referitoare la exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, exercitare ce este obligatoriu a fi caracterizată prin imparţialitate. Prin urmare, săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, astfel cum este reglementată la art. 253^1 din Codul penal din 1969, poate fi reţinută ori de câte ori săvârşirea ei determină obţinerea de către subiectul activ a unui folos care nu îi este atribuit conform dispoziţiilor legale în vigoare, indiferent de natura acestuia. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că sintagma "folos necuvenit" respectă standardele de calitate a legii penale, fiind conforme dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    22. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că acestea reglementează funcţionarea consiliilor locale şi a primarilor, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome. Aşa fiind, dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal nu contravin normei constituţionale anterior referite, ci constituie, în realitate, o formă de protecţie a relaţiilor sociale formate în domeniul funcţionării consiliilor locale şi a primarilor, prin intermediul normelor de drept penal. Aceasta reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea corectitudinii, a transparenţei şi a probităţii exercitării funcţiilor publice de către primari şi în cadrul consiliilor locale, prin incriminarea faptelor de conflict de interese.
    23. Curtea reţine că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul formulează şi critici referitoare la modalitatea de întocmire a rechizitoriului şi la faptul că înţelesul noţiunii de conflict de interese, astfel cum infracţiunea a fost reţinută în rechizitoriu, este diferit de cel dat acestei noţiuni în expunerea de motive a legii prin care această infracţiune a fost introdusă în legislaţia penală românească (respectiv, Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006) şi în doctrină, precum şi la dezacordul dintre considerentele care au stat la baza incriminării conflictului de interese şi cele ale reţinerii, în sarcina sa a acestei infracţiuni, fără să fi fost probată existenţa unui folos material produs prin faptele arătate în rechizitoriu. Aceste argumente nu vizează însă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, ci interpretarea şi aplicarea acestora de către organele judiciare. Or, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată".

    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal sub aspectul criticii referitoare la sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul acestora, excepţie ridicată de Mihai Claudiu Tusac în Dosarul nr. 720/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Claudiu Tusac în Dosarul nr. 720/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu celelalte critici formulate.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Teodora Pop

                                     ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 317 din 17 mai 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 317 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 317 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal