Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 317 din 14 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 979 din 25 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 alin. (3) şi ale <>art. 32^3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor PAS STISOM Poiana Codrului în Dosarul nr. 6.230/2003 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin consilier juridic, precum şi pãrţile Silvian Butnaru şi Nicolae Voineagu, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, arãtând cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale numai în mãsura în care se aplicã contractelor încheiate înainte de intrarea lor în vigoare.
Apãrãtorul celor douã pãrţi apreciazã cã dispoziţiile criticate au fost abrogate prin <>Legea nr. 137/2002 , iar în conformitate cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia este inadmisibilã. Se mai aratã cã în cauza de faţã nu se pune o problemã de constituţionalitate, ci una de interpretare a legii. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 15 şi 16 din Constituţie, republicatã, întrucât se aplicã, fãrã excepţie, tuturor situaţiilor intervenite.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile criticate nu sunt retroactive, deoarece se aplicã tuturor situaţiilor juridice intervenite ulterior intrãrii în vigoare a acestora, iar aprecierea eficienţei obligaţiei asumate de autoritãţile publice este de competenţa instanţei de judecatã, fiind o problemã de aplicare a legii şi nu una de constituţionalitate. Totodatã, se apreciazã cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 alin. (3) şi ale <>art. 32^3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor PAS STISOM Poiana Codrului în Dosarul nr. 6.230/2003 al acelei instanţe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 32^2 alin. (3) şi cele ale <>art. 32^3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) "în mãsura în care se interpreteazã cã sunt aplicabile şi contractelor încheiate anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 99/1999 de modificare a <>Legii nr. 87/1997 ". Se mai aratã cã "legea civilã dispune numai pentru viitor, neputând modifica raporturi contractuale nãscute înainte de intrarea ei în vigoare". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate învedereazã faptul cã aceste prevederi legale încalcã şi principiul constituţional al egalitãţii de tratament în cazul în care "se apreciazã cã <>Legea nr. 99/1999 se aplicã şi contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni încheiate anterior intrãrii în vigoare".
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile criticate nu conţin nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, iar "dispoziţiile art. 32^2 din O.U.G. nr. 88/1997 [...] se aplicã de la producerea situaţiilor juridice intervenite dupã aceastã datã". De asemenea, se mai aratã cã, deşi dispoziţiile criticate au fost abrogate prin <>Legea nr. 137/2002 , "aceasta constituie o problemã de aplicare în timp a legilor", iar excepţia este admisibilã având în vedere cã "raporturile juridice care fac obiectul litigiului cad sub incidenţa textelor mai sus menţionate, care, chiar abrogate fiind în prezent, au aplicabilitate în speţã, întrucât, în temeiul lor, s-au generat drepturi şi obligaţii deduse judecãţii în cauzã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã.
Se aratã, în motivarea acestui punct de vedere, cã dispoziţiile legale criticate au fost abrogate expres prin <>art. 56 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi, în consecinţã, având în vedere prevederile art. 23 alin. (1), coroborate cu cele ale <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 [devenite, dupã republicare, art. 29 alin. (1) şi (6)], acestea "nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate", excepţia, prin urmare, fiind inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziiile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 32^2 alin. (3) şi cele ale <>art. 32^3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, astfel cum a stabilit instanţa de judecatã. În mod greşit, dintr-o eroare materialã, autorul excepţiei a indicat, în memoriul depus la instanţã, dispoziţiile criticate ca fiind ale <>Legii nr. 87/1997 , deşi aceasta are un cu totul alt obiect (aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 5/1997 privind unele mãsuri pentru evidenţa acţionarilor, organizarea şi desfãşurarea primei adunãri generale a acţionarilor la societãţile comerciale care au fãcut obiectul procedurilor de privatizare instituite prin <>Legea nr. 55/1995 ) şi nu a fost modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 , cum greşit se susţine. Dispoziţiile criticate au fost introduse prin <>art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999.
Ulterior, aceste dispoziţii au fost abrogate expres prin <>art. 56 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dar, în esenţã, au fost preluate în art. 12 alin. (5), (6), (7) şi (8) ale acestei legi. La rândul sãu, art. 12 alin. (8) a fost ulterior modificat prin art. I pct. 6 al Ordonanţei Guvernului nr. 36 din 29 ianuarie 2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.
Potrivit jurisprudenţei sale, în cauzã, Curtea urmeazã sã examineze dispoziţiile în vigoare care conservã, în principiu, soluţia legislativã iniţialã.
Dispoziţiile în vigoare ale <>art. 12 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 137/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au urmãtorul cuprins:
"(5) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmatã, anterior privatizãrii, de majorarea corespunzãtoare a capitalului social sau dacã certificatul se elibereazã dupã privatizare, capitalul social se majoreazã de drept cu valoarea terenurilor, care va fi consideratã aport în naturã al statului sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale, dupã caz, în schimbul cãreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
(6) În situaţia în care majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor se realizeazã dupã privatizarea societãţii comerciale, cumpãrãtorul sau succesorul în drepturi al acestuia are drept de preferinţã la cumpãrare de la instituţia publicã implicatã a unui numãr de acţiuni suplimentare necesare menţinerii cotei de participaţie la capitalul social, existentã anterior majorãrii acestuia cu valoarea terenurilor.
(7) Cumpãrãtorul sau succesorul în drepturi al acestuia îşi poate exercita aceastã preferinţã în termen de 15 zile de la data înregistrãrii majorãrii capitalului social.
(8) Preţul de vânzare pentru acţiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situaţia exercitãrii dreptului de preferinţã, este egal cu valoarea nominalã a acţiunilor, în cazul în care preţul pe acţiune plãtit de cumpãrãtor prin contractul iniţial de privatizare este mai mare decât valoarea nominalã a acţiunilor, sau este cel rezultat din negocierea directã dintre instituţia publicã implicatã şi cumpãrãtor, în cazul în care preţul pe acţiune plãtit de cumpãrãtor prin contractul iniţial de privatizare este mai mic decât valoarea nominalã a acţiunilor. Plata acţiunilor se va realiza integral sau în rate. Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor are loc în momentul plãţii integrale a preţului sau a avansului, dupã caz [...]."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), "în mãsura în care se interpreteazã cã sunt aplicabile şi contractelor încheiate anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 99/1999 ".
Analizând dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate, Curtea reţine cã acestea reglementeazã situaţia intervenitã ca urmare a eliberãrii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, atât în cazul în care aceasta nu a fost urmatã, anterior privatizãrii, de majorarea corespunzãtoare a capitalului social, cât şi în cazul în care certificatul se elibereazã dupã privatizare, situaţie pentru care alin. (5) al <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 prevede majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului, care va fi consideratã aport în naturã al statului sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale, dupã caz, în schimbul cãreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
În acelaşi timp, alin. (6) al art. 12 stabileşte un drept de preferinţã la cumpãrarea de la instituţia publicã implicatã a unui numãr de acţiuni suplimentare necesare menţinerii cotei de participaţie la capitalul social, existentã anterior majorãrii acestuia cu valoarea terenurilor, pentru cumpãrãtorul sau succesorul în drepturi al acestuia "în situaţia în care majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor se realizeazã dupã privatizarea societãţilor comerciale". Celelalte texte - alin. (7) şi (8) ale <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 - privesc termenul de exercitare a dreptului de preferinţã al cumpãrãtorului sau succesorului în drepturi al acestuia, precum şi stabilirea preţului de vânzare pentru acţiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situaţia exercitãrii dreptului de preferinţã.
Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica referitoare la caracterul retroactiv al prevederilor legale criticate, întrucât acestea nu dispun în acest sens.
Dispoziţiile <>art. 32^2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, au format obiect al controlului de constituţionalitate, înainte de abrogarea lor şi preluarea soluţiei legislative criticate prin <>Legea nr. 137/2002 . Curtea Constituţionalã, prin mai multe decizii, s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor respective (de exemplu, <>Decizia nr. 8 din 24 ianuarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, <>Decizia nr. 91 din 9 mai 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 22 august 2000, <>Decizia nr. 250 din 23 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 12 februarie 2001, <>Decizia nr. 65 din 27 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 1 iunie 2001, <>Decizia nr. 217 din 14 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 9 februarie 2001).
Prin aceste decizii Curtea a reţinut cã dispoziţiile respective nu încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât "nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv" (a se vedea <>Decizia nr. 91/2000 , nr. 217/2000 şi <>Decizia nr. 250/2000 ).
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile sus-menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la invocarea de cãtre autorul excepţiei a încãlcãrii principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, Curtea apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece textele criticate se aplicã deopotrivã, fãrã excepţii, tuturor situaţiilor care se încadreazã în ipoteza prevãzutã de dispoziţiile legale respective, neaducându-se astfel atingere principiului consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
În ceea ce priveşte aplicarea în timp a reglementãrilor succesive în materie, aceasta este o problemã de competenţa exclusivã a instanţei judecãtoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, iar nu o problemã de constituţionalitate a ordonanţei sau a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, al art. 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia Salariaţilor PAS STISOM Poiana Codrului în Dosarul nr. 6.230/2003 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
