Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 317 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 281 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor şi pentru motive de sãnãtate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea formulatã, deoarece de la data sesizãrii instanţei de contencios constituţional, respectiv 16 octombrie 2007, şi pânã în prezent a trecut un interval de timp rezonabil, de naturã sã ofere autorului excepţiei posibilitatea de a-şi angaja un apãrãtor. De asemenea, în ceea ce priveşte motivele de sãnãtate invocate, Curtea constatã cã nu au fost depuse niciun fel de dovezi în susţinerea acestui aspect.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 16 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005), Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Claudia Şerban Cernat în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi pe care la adoptã Parlamentul şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la posibilitatea Parlamentului de a adopta o lege de abilitare în baza cãreia Guvernul ar putea emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Astfel, art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã contravine dreptului constituţional la apãrare, deoarece, în situaţia în care învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, instanţa de judecatã desemneazã un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, nu va pune concluzii în contra uniunii cãreia îi aparţine.
Dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã contravin, de asemenea, dreptului la apãrare, deoarece reprezentantul Ministerului Public a pus în mişcare acţiunea penalã şi a dispus trimiterea în judecatã a inculpatului ulterior datei prezentãrii materialului de urmãrire penalã.
Dispoziţiile art. 281 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece nu s-a reglementat fãrã echivoc ce se înţelege prin exercitarea fãrã drept a unei profesii. Este absolut necesar ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sã pronunţe o decizie care sã clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie.
De asemenea, "art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singurã lege specialã - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specialã invocatã de <>art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 , modificatã prin <>Legea nr. 255/2004 , pentru cã legea avocaturii este o lege ORGANICĂ, NU SPECIALĂ."
Judecãtoria Braşov opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, în ce priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, dreptul la apãrare garantat de Legea fundamentalã se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite de legiuitor, potrivit prerogativelor constituţionale consacrate de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (2).
Cât priveşte critica referitoare la art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului aratã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât, în mãsura în care partea interesatã considerã cã procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arãta judecãtorului în ce constã nelegalitatea comisã, precum şi în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, plângere contra actelor procurorului ierarhic superior ori la instanţa de judecatã, dupã caz.
Dispoziţiile art. 281 din Codul penal nu contravin sub niciun aspect prevederilor constituţionale ale art. 73 privind categoriile de legi, deoarece sunt norme de incriminare cu caracter penal general şi instituie o sancţiune unicã pentru exercitarea fãrã drept a oricãrei profesii sau activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea acelor fapte se pedepseşte potrivit legii penale. În felul acesta s-a creat o singurã incriminare-cadru la care sã se poatã face trimitere prin legi speciale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 cu denumirea marginalã Asistenţa învinuitului sau a inculpatului şi ale art. 262 pct. 1 lit. a) cu denumirea marginalã Rezolvarea cauzelor, ambele din Codul de procedurã penalã, precum şi art. 281 - Exercitarea fãrã drept a unei profesii - din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
Art. 171 alin. 2: "Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege."
Art. 262 pct. 1 lit. a): "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel:
1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau inculpat şi cã acesta rãspunde penal:
a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;"
Art. 281: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 365 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, a <>Deciziei nr. 646 din 29 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006 şi a <>Deciziei nr. 49 din 13 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, art. 262 din Codul de procedurã penalã şi art. 281 din Codul penal, pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de aceste considerente, Curtea mai constatã cã o serie de critici au fost invocate cu scopul de a se conferi caracter legitim activitãţii de asistenţã juridicã efectuatã de un avocat care nu este membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Or, aceste aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţiile Unite prin Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, prilej cu care s-a statuat cã asistenţa juridicã acordatã în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoanã care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile <>Legii nr. 51/1995 echivaleazã cu lipsa de apãrare a acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicatã de Claudia Şerban Cernat în Dosarul nr. 31/197/2005 (2.085/2005) al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
