Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 316 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 22 iunie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Filicia Dinoiu, Marian Dinoiu, Vasile Dinoiu şi Ecaterina Voicu în Dosarul nr. 9.990/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 950D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar punctul său de vedere asupra excepţiei, apreciind că este neîntemeiată.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, legiuitorul a încercat să prevadă proceduri simplificate şi eficiente, inclusiv măsuri prin care să se acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită, scopul final fiind acela al finalizării procesului de acordare a despăgubirilor, fără să nesocotească principiul neretroactivităţii legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Decizia civilă nr. 6.537 din 18 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.990/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Filicia Dinoiu, Marian Dinoiu, Vasile Dinoiu şi Ecaterina Voicu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) de a transmite către evaluatorul desemnat dosarul acestora referitor la o dispoziţie a primarului general al municipiului Bucureşti prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură, a cărui retrocedare a fost solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
6. Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate prin decizia prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul şi a obligat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să verifice existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia şi să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care se ajunge la concluzia că solicitanţii sunt titularii dreptului de proprietate, precum şi de a emite decizia de compensare în termen de 30 de zile de la pronunţarea deciziei instanţei.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece se aplică unui act juridic unilateral, respectiv dispoziţia unităţii deţinătoare, emisă în condiţiile Legii nr. 10/2001, act care devenise irevocabil înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 prin intrarea sa în circuitul civil, epuizarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de legea veche. Arată că irevocabilitatea titlului reclamanţilor consacră în mod definitiv între stat şi aceştia existenţa şi limitele dreptului preluat de stat prin expropriere, calitatea de persoană îndreptăţită şi caracterul abuziv al preluării bunului reclamaţilor. Prin urmare, la intrarea în vigoare a noii legi, reclamanţii îndeplineau deja toate condiţiile prevăzute de legea veche pentru a primi despăgubiri şi aveau cel puţin o speranţă legitimă în legătură cu acestea. Fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea competenţa de a efectua un nou control de legalitate asupra acestor elemente, ci de a reverifica dacă restituirea în natură mai este posibilă.
8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată, precizând, în acest sens, că îşi însuşeşte pe deplin considerentele de la paragrafele 42-49 din Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 prin care Curtea Constituţională a reţinut că nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei, arătând că îşi menţine punctul de vedere reţinut în Decizia nr. 413 din 3 iulie 2014.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:
- Art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi: "(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante. (...)
(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege (...)".
14. Autorii excepţiei au mai criticat şi prevederile art. 4, art. 35 şi art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 şi ale art. 19 şi art. 20 din titlul VI capitolul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, dar instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992.
15. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Curtea a apreciat că atribuţia conferită de legiuitor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuţii care ţin exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti, contravenind prevederilor art. 1 alin. (4), art. 124, art. 126 alin. (1) şi ale art. 129 din Legea fundamentală.
17. În cauza de faţă, critica de neconstituţionalitate este formulată din perspectiva unor critici diferite, referitoare la pretinsa nesocotire a principiului neretroactivităţii legii civile, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, urmând să fie analizată pe fond. În plus, decizia entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (Primăria Municipiului Bucureşti) nu a fost emisă în urma pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Ca atare, nici sub acest aspect nu pot fi incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014.
18. Curtea observă că, prin Decizia nr. 413 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 14 august 2014, a examinat critici similare celor din cauza de faţă. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea nouă civilă dispune numai pentru viitor, aşadar aceasta nu poate aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau unor situaţii juridice finalizate la intrarea în vigoare a acesteia. În speţă, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura administrativă derulată în temeiul Legii nr. 247/2005 a fost continuată - potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 - cu procedura reglementată prin acest din urmă act normativ. Prin urmare, contrar susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu sunt raporturi juridice finalizate, asupra cărora intervenţia legii noi ar aduce modificări esenţiale, de natură a genera o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. Cu alte cuvinte, analiza pretinsei încălcări a principiului neretroactivităţii priveşte, în speţă, ansamblul procedurilor administrative finalizate prin emiterea titlului de despăgubire/deciziei de compensare în puncte, iar nu fiecare etapă în parte, astfel încât, din punctul de vedere al aplicării legii în timp, incidenţa legii noi asupra unor situaţii juridice în curs de constituire (facta pendentia) nu echivalează cu retroactivitatea acesteia.
19. De asemenea, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 165/2013, care reglementează atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau de a invalida decizia entităţii învestite de lege care conţine propunerea de acordare de măsuri reparatorii şi, după caz, să aprobe punctajul cuvenit, Curtea a reţinut că această atribuţie nu este de natură să aducă atingere stabilităţii raporturilor juridice, întrucât oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului de proprietate. Prin decizia menţionată Curtea a mai observat că invalidarea deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări, şi anume constatarea posibilităţii restituirii în natură a imobilului respectiv, modalitate care prevalează asupra restituirii în echivalent, în concepţia Legii nr. 165/2013, conform principiului enunţat în art. 2 lit. a) din lege, ori constatarea faptului că solicitantul nu este titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilului revendicat, ca urmare a verificării documentelor în completare solicitate entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante, potrivit art. 21 alin. (5) din acelaşi act normativ. Aşa cum s-a reţinut în decizia menţionată, scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea aceluiaşi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, stabilirea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just.
20. Întrucât în cauza de faţă se critică aceleaşi aspecte analizate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate, fără să fie prezentate elemente noi care să poată conduce la o reconsiderare a acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filicia Dinoiu, Marian Dinoiu, Vasile Dinoiu şi Ecaterina Voicu în Dosarul nr. 9.990/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.
PREŞEDINTE,
DANIEL MARIUS MORAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
