Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 316 din 14 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.126 din 30 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Ovidiu Drãgan în Dosarul nr. 16.494/2003 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal este prezent Vladimir Şuparschi, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 16.494/2003, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ovidiu Drãgan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 încalcã dispoziţiile art. 24, 44, art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, republicatã. În esenţã, se susţine cã textul criticat acordã unei persoane posibilitatea de a formula cerere de evacuare pe cale de ordonanţã preşedinţialã în mod necondiţionat, încãlcându-se astfel dreptul de apãrare al chiriaşului. Aratã cã prin aceasta se aduce atingere şi dreptului de proprietate al chiriaşului asupra îmbunãtãţirilor aduse imobilului. Mai susţine cã textul de lege criticat reglementeazã regimul proprietãţii private, încãlcându-se astfel prevederile constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (3) şi art. 115, deoarece regimul proprietãţii private nu poate fi reglementat decât prin legi organice, nu şi prin ordonanţe de urgenţã.
Judecãtoria Iaşi considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate instituie o procedurã specialã derogatorie de la dreptul comun în materie de ordonanţã preşedinţialã, în scopul soluţionãrii acestor cauze, cu urgenţã şi precãdere, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcat principiul constituţional al garantãrii proprietãţii. Se aratã cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apãrare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aratã cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţã. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dreptului la apãrare, precizeazã cã procedura ordonanţei preşedinţiale nu aduce atingere acestui drept, pârâtul având posibilitatea de a uza de toate regulile procedurale pentru a dovedi netemeinicia pretenţiilor reclamantului.
Şi, în fine, se subliniazã cã textul de lege criticat nu contravine art. 44 din Constituţie, republicatã, ci, dimpotrivã, este o expresie a ocrotirii dreptului de proprietate privatã, dat fiind faptul cã recurgerea la ordonanţa preşedinţialã este o "modalitate eficientã de ocrotire a dreptului de proprietate a reclamantului".
Avocatul Poporului apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dreptul la apãrare al chiriaşului, dat fiind cã acesta are la dispoziţie cãile de atac împotriva executãrii ordonanţei preşedinţiale. Mai mult, mãsura evacuãrii, instituitã prin textul de lege criticat, face parte din ansamblul procedurilor de judecatã, instituite prin lege, modalitate de reglementare conformã cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Încãlcarea art. 44 din Constituţie, republicatã, nu poate fi reţinutã, dat fiind cã textul legal criticat reglementeazã exercitarea de cãtre proprietar a prerogativelor dreptului sãu de proprietate asupra locuinţei, şi nu dreptul chiriaşului de a obţine despãgubiri pentru sporul de valoare adus locuinţei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de cãtre autorul excepţiei, îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (2): "Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."
Textele constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 24, 44, art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, republicatã, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietatea publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 73 alin. (3) lit. m): "Prin lege organicã se reglementeazã:
(...) m) regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii;";
- Art. 115 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii, şi la dispoziţiile <>art. 24 şi 44 din Constituţie, republicatã. Astfel, în Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea a reţinut cã textul legal criticat recunoaşte proprietarului dreptul de a cere în justiţie evacuarea necondiţionatã, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacã aceştia din urmã nu rãspund sau refuzã nejustificat solicitarea ce le este adresatã de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât, prin ipotezã, este vorba despre exercitarea de cãtre proprietar a dreptului sãu de proprietate asupra locuinţei - drept atestat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã -, dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 reprezintã, neîndoielnic, o formã de protecţie a proprietãţii private, iar nu o violare a acestei proprietãţi.
De asemenea, asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 125 din 26 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, şi <>Decizia nr. 220 din 3 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003.
În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut, fãcând referire la jurisprudenţa anterioarã, cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, aceastã interdicţie decurgând nemijlocit din textul art. 115 alin. (1) din Constituţie, republicatã. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, republicatã, referitor la ordonanţele de urgenţã, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, care, dacã ar fi interzisã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitãţii constituţionale a instituţiei delegãrii legislative.
Din cuprinsul prevederilor art. 73 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezultã cã reglementãrile relative la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fãrã îndoialã, în conţinutul unor asemenea reglementãri pot exista şi norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevãzutã de Constituţie pentru astfel de legi. Aceasta nu înseamnã transformarea tuturor dispoziţiilor Codului de procedurã civilã în prevederi de natura legii organice. S-ar ajunge astfel la completarea Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figureazã dispoziţii legale privind procedura civilã.
Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina modificarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ovidiu Drãgan în Dosarul nr. 16.494/2003 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
