Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 315 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 14 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Tudor Stomff în Dosarul nr. 24.917/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 522D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal Tudor Stomff, autor al excepţiei, lipsã fiind pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia.
În acest sens, susţine cã reglementarea criticatã instituie o discriminare gravã între pãrţi, prin introducerea unui regim juridic distinct între persoanele care au dreptul de a ataca dispoziţia sau decizia emisã în baza Legii nr. 10/2001 şi terţi, apreciind cã trebuie avutã în vedere natura actului juridic şi nu calitatea persoanei. De asemenea, susţine cã se încalcã principiul liberului acces la justiţie, deoarece terţele persoane nu au posibilitatea de a ataca dispoziţia sau decizia de restituire decât pe calea dreptului comun şi nu în cadrul legii speciale. Depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.475/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 24.917/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Tudor Stomff într-o cauzã având ca obiect o acţiune în anulare a unor dispoziţii de restituire ale Primarului Municipiului Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, dacã sunt interpretate de instanţã în sensul cã numai persoanele trecute în dispozitivul deciziei de restituire pot ataca acest act, iar intervenientului nu i se dã dreptul sã îşi apere interesul legitim vãtãmat de o autoritate publicã prin emiterea unei dispoziţii de restituire a unui imobil asupra cãruia se revendicã în instanţã, de cãtre o altã persoanã, un drept real patrimonial.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu face decât sã reglementeze cadrul desfãşurãrii fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii speciale de reparaţie. Aşa fiind, apreciazã cã art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi nici nu limiteazã posibilitatea autorului excepţiei de a solicita anularea actului prin care i s-a produs o pretinsã vãtãmare a unui drept al sãu, întrucât terţele persoane au deschisã calea dreptului comun pentru atacarea în justiţie a unui act juridic. Pentru aceleaşi considerente, instanţa aratã cã aceste prevederi nu contravin nici art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate şi art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 1995, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Textul de lege criticat prevede cã "Decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã de respingere a notificãrii sau a cererii de restituire în naturã poate fi atacatã de persoana care se pretinde îndreptãţitã la secţia civilã a tribunalului în a cãrui circumscripţie se aflã sediul unitãţii deţinãtoare sau, dupã caz, al entitãţii învestite cu soluţionarea notificãrii, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotãrârea tribunalului este supusã recursului, care este de competenţa curţii de apel".
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã critica privind încãlcarea accesului liber la justiţie, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. Tot astfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în decizia de principiu pronunţatã în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1975, cã dreptul la instanţã nu este un drept absolut; statele sunt libere sã stabileascã condiţionãri ale acestuia, fãrã însã sã aducã atingere substanţei dreptului.
În acest context, prin Decizia nr. 1.475 din 11 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011, Curtea a constatat cã, "în condiţiile în care decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã de respingere a notificãrii ori a cererii de restituire priveşte interesele legitime ale persoanelor care se pretind îndreptãţite, în vederea recuperãrii bunurilor care le-au aparţinut şi care au fost preluate abuziv de stat, numai acestea justificã un interes şi, implicit, calitatea procesualã activã în declanşarea controlului judiciar de legalitate al respectivelor hotãrâri."
Aşa fiind, prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu fac altceva decât sã reglementeze cadrul desfãşurãrii fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii reparatorii.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã lãrgirea acestui cadru procesual, sub aspectul persoanelor care pot avea calitate procesualã activã, echivaleazã cu o completare a legii pe calea controlului de constituţionalitate, operaţiune care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private şi nici celor referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
De altfel, Curtea observã cã, de fapt, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea textului de lege criticat din modalitatea de interpretare şi aplicare a acestei reglementãri de cãtre instanţa de judecatã, în cauza concretã dedusã judecãţii, aspect care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Tudor Stomff în Dosarul nr. 24.917/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
