Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 315 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedura civila
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Rusu - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Grapina Damian în Dosarul nr. 8.654/2004 al Tribunalului Iaşi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, prin <>Decizia nr. 176/2005 . Referitor la dispoziţiile lit. b), c) şi d) ale aceluiaşi articol, Ministerul Public aratã cã toate elementele de identificare cuprinse în cererea de recurs sunt importante, iar reglementarea acestora nu aduce atingere accesului liber la justiţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 8.654/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Grapina Damian într-o cauzã ce are ca obiect o contestaţie de executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc o gravã atingere "dreptului constituţional la justiţie şi la o judecatã echitabilã", prevãzut de art. 21 din Constituţie, precum şi de art. 24, care consacrã dreptul la apãrare, prin condiţionarea menţionãrii în cuprinsul cererilor de recurs, sub sancţiunea nulitãţii, a tuturor elementelor de identificare a persoanelor juridice. Astfel, apreciazã cã aceastã condiţionare este total nejustificatã din moment ce pânã la faza procesualã a recursului, în cauzã au fost deja clarificate datele referitoare la pãrţile care participã la actul de judecatã, ba mai mult, aceste date pot fi adesea modificate între diferitele faze ale procesului civil, respectiv fond, apel şi/sau recurs. De asemenea, autorul excepţiei aratã cã art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã împiedicã instanţele de recurs, în numeroase cazuri, sã verifice legalitatea şi temeinicia unor hotãrâri greşit pronunţate de instanţe, anterior fazei procesuale a recursului. Din aceastã perspectivã, apreciazã cã aceste dispoziţii de lege ar putea fi modificate, în sensul cã neîndeplinirea condiţiilor prevãzute de textul de lege criticat sã fie sancţionatã nu cu nulitatea recursului, ci prin suspendarea judecãrii cauzei pânã la îndeplinirea acestor cerinţe, respectându-se astfel drepturile constituţionale consacrate prin art. 21 şi 24. Tribunalul Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedurã civilã nu instituie o restrângere a exerciţiului dreptului pãrţii de a se adresa justiţiei şi de a exercita împotriva hotãrârilor judecãtoreşti cãile de atac, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea abuzivã a acestor drepturi. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã din conţinutul dispoziţiilor criticate nu rezultã cã sancţiunea nulitãţii opereazã automat, fãrã a da pãrţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale. Dimpotrivã, dând expresie principiului accesului liber la justiţie, art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã dau recurentului posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate pânã în prima zi de înfãţişare, iar în ceea ce priveşte semnãtura, în tot cursul judecãţii, conform art. 133 alin. 2 din acelaşi cod. În opinia Guvernului, acesta este şi sensul modificãrilor aduse, prin <>Legea nr. 195/2004 , <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , care permitea constatarea inadmisibilitãţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formã, fãrã citarea pãrţilor. De altfel, prin <>Decizia nr. 194/2004 , Curtea Constituţionalã a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , tocmai pentru cã s-a apreciat cã acestea fãceau imposibilã remedierea viciilor de formã ale cererii de recurs. În condiţiile abrogãrii dispoziţiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului, şi potrivit art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, aspectele de neconstituţionalitate nu mai subzistã. În final, Guvernul aratã cã, într-adevãr, în lipsa unei interpretãri şi aplicãri coroborate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 cu cele ale art. 316 şi art. 287 din Codul de procedurã civilã, aplicarea automatã a sancţiunii nulitãţii recursului poate produce o îngrãdire nejustificatã a exercitãrii cãii de atac a recursului şi deci a accesului liber la justiţie. Aceasta însã constituie o problemã de interpretare a legii, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, ca de altfel şi cenzurarea modului de aplicare a dispoziţiilor legale de cãtre instanţele judecãtoreşti. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, întrucât nu îngrãdesc sub nici un aspect posibilitatea pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. Considerã, totodatã, cã prevederile legale criticate referitoare la condiţiile de formã ale cererii de recurs sunt în deplinã concordanţã cu principiul contradictorialitãţii, garanţie a dreptului la un proces echitabil. De altfel, în temeiul art. 316 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod, recurentul are posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate în textul criticat pânã la prima zi de înfãţişare. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 310/2004. De asemenea, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu conţin elemente care sã aducã atingere dreptului la apãrare, consacrat în art. 24 din Constituţie, recurentul având în permanenţã posibilitatea consultãrii dosarului pentru a afla datele de identificare a celorlalte pãrţi, precum şi de a formula pretenţii şi apãrãri. Totodatã, aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã ce reprezintã opţiunea legiuitorului, conforme cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedurã civilã, introdus prin <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi completat prin <>art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacã recurentul locuieşte în strãinãtate, va arãta şi domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul; b) indicarea hotãrârii care se atacã; c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiazã recursul şi dezvoltarea lor sau, dupã caz, menţiunea cã motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnãtura." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24, potrivit cãrora: - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, decizie prin care s-a constatat cã textul de lege criticat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolutã a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacã recurentul locuieşte în strãinãtate - "domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul". În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã. În ceea ce priveşte critica îndreptatã împotriva dispoziţiilor lit. b), c) şi d) ale aceluiaşi articol, Curtea constatã cã, dincolo de semnificaţia esenţialã a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementãrii criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora partea are posibilitatea sã complineascã omisiunea lor pânã la prima zi de înfãţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia cã dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţã. Aşa fiind, critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor lit. b), c) şi d) ale art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Grapina Damian în Dosarul nr. 8.654/2004 al Tribunalului Iaşi. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) şi d) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul sus-menţionat. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
