Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 315 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Mircea Pop, Daniel Felician Pop şi Gheorghe Lauruk în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.630/83/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Mircea Pop, Daniel Felician Pop şi Gheorghe Lauruk în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea şi stabilirea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind includerea infracţiunilor, pedepselor şi regimului acestora în domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 11 privind Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 privind Tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu denumirea marginalã Nicio pedeapsã fãrã lege. Astfel, prin intermediul textului criticat este adusã o infracţiune din procedura comunã într-o procedurã specialã, stabilindu-i în mod nejustificat un regim discriminatoriu, în sensul cã, implicit, <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu conţine o pedeapsã proprie, ci face trimitere la textul din Codul penal. Aceastã împrejurare este de naturã sã conducã la discriminarea cetãţenilor chemaţi în justiţie, care beneficiazã de drepturi şi libertãţi consacrate de Constituţie, sunt egali în faţa autoritãţilor publice şi au dreptul la un proces echitabil, pentru care justiţia se înfãptuieşte în numele legii, este unicã, egalã şi imparţialã pentru toţi.
Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 cuprinde o normã de trimitere uzitatã de tehnica legislativã, fãrã ca prin aceasta sã se încalce dispoziţiile constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece reglementarea legalã criticatã nu aduce atingere principiului egalitãţii, imparţialitãţii şi unicitãţii justiţiei şi se aplicã, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, prevederile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu conţin norme de procedurã, ci de drept substanţial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Reglementarea ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţine autorul acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, din punctul de vedere al structurii tehnico-legislative a normelor juridice, este deseori întâlnit, cu precãdere în materie penalã, procedeul completãrii normelor de trimitere (calificate ca fiind incomplete) cu norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie cu principiul conform cãruia justiţia este unicã, egalã şi imparţialã pentru toţi şi, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Prevederile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel cum este prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: "Infracţiunile de luare de mitã - prevãzutã la art. 254 din Codul penal, de dare de mitã - prevãzutã la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevãzutã la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţã - prevãzutã la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 48 din 24 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 , arãtând cã aceste dispoziţii nu încalcã principiile constituţionale enumerate de autor, deoarece din textul legii nu rezultã vreo restrângere în sensul reclamat de acesta. De altfel, reglementarea care formeazã obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţine autorul acesteia, ci o legiferare a rãspunderii penale printr-o normã juridicã explicativã, care nu încalcã prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridicã, se plaseazã în sfera aplicãrii legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, cãci analogia implicã absenţa normei şi, în consecinţã, libertatea recunoscutã unei autoritãţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penalã - de a stabili ea însãşi regula dupã care urmeazã sã rezolve un caz, luând ca model o altã soluţie pronunţatã într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legalã atacatã prevede expres cã infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de aceste argumente, Curtea mai constatã cã, în acord cu acelaşi raţiuni s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Hotãrârea C.R. contra Marii Britanii din 22 noiembrie 1995, ocazie cu care a reamintit cã art. 7 din Convenţie consacrã principiul legalitãţii delictelor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege), iar aceasta impune ca legea penalã sã nu se aplice de o manierã extensivã în dezavantajul acuzatului, în special prin analogie (situaţie care nu se regãseşte în dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 ). Rezultã de aici cã o infracţiune trebuie sã fie clar definitã de lege. O astfel de condiţie este îndeplinitã în momentul în care justiţiabilul poate sã ştie, plecând de la formularea dispoziţiilor pertinente şi, la nevoie, cu ajutorul interpretãrii date de tribunale, ce acte sau omisiuni angajeazã rãspunderea sa penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Mircea Pop, Daniel Felician Pop şi Gheorghe Lauruk în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
