Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 314 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 si art. 58 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 13 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 şi art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Aurelia Sâmbouan în Dosarul nr. 1.481/323/R/2010 al Judecãtoriei Târnãveni şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 499D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea civilã din 31 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.481/323/R/2010, Judecãtoria Târnãveni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 şi art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Aurelia Sâmbouan într-o cauzã având ca obiect "contestare paternitate şi stabilire paternitate".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 349/2001 s-a constatat cã prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale în mãsura în care acest text nu recunoaşte decât tatãlui, iar nu şi mamei şi copilului nãscut în timpul cãsãtoriei, dreptul de a porni acţiunea în tãgãduirea paternitãţii. Pentru aceleaşi considerente reţinute în aceastã decizie, apreciazã cã sunt neconstituţionale şi prevederile art. 53 alin. 2, art. 54 şi art. 58 din Codul familiei, prin care se interzice admiterea unei acţiuni în constatarea stãrii civile a copilului din cãsãtorie, reglementãri care "prejudiciazã grav drepturile unui copil din cãsãtorie comparativ cu unul din afara cãsãtoriei, care îşi poate stabili filiaţia normalã şi realã faţã de pãrintele firesc, şi nu faţã de cel «obligatoriu», şi anume, soţul mamei."
Autorul excepţiei considerã cã textele legale criticate contravin şi normei constituţionale consacrate prin art. 20, raportat la dispoziţiile art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fiind totodatã în contradicţie şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Kroon şi alţii contra Olandei, din 1994, a decis cã interdicţia instituitã de legea naţionalã femeii cãsãtorite de a tãgãdui paternitatea soţului este contrarã art. 8 din Convenţie, care reglementeazã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
În final, aratã cã textele legale criticate sunt în contradicţie şi cu prevederile art. 2 şi urmãtoarele din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit cãrora copilul are dreptul sã fie crescut în condiţii care sã permitã dezvoltarea sa fizicã şi moralã, iar toate mãsurile luate privind copiii trebuie sã se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Judecãtoria Târnãveni considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, dat fiind cã nu se poate reţine existenţa unei egalitãţi între soţul mamei şi ceilalţi bãrbaţi, instituirea acestei prezumţii având incontestabile raţiuni în ideea de protecţie a ordini publice şi a bunelor moravuri.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 şi art. 58 din Codul familiei, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 53 alin. 2:"Copilul nãscut dupã desfacerea, declararea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei are ca tatã pe fostul soţ al mamei, dacã a fost conceput în timpul cãsãtoriei şi naşterea sa a avut loc înainte ca mama sã fi intrat într-o nouã cãsãtorie.";
- Art. 54: "Paternitatea poate fi tãgãduitã, dacã este cu neputinţã ca soţul mamei sã fie tatãl copilului.
Acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã de oricare dintre soţi, precum şi de cãtre copil; ea poate fi continuatã de moştenitori.
Acţiunea se introduce de cãtre soţul mamei împotriva copilului; dacã acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale.
Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacã acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.
Dacã titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornitã de tutore.
Mama copilului va fi citatã în toate cazurile în care nu formuleazã ea însãşi acţiunea.";
- Art. 55: "Acţiunea în tãgãduirea paternitãţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţã de naşterea copilului.
Dacã acţiunea nu a fost introdusã în timpul minoritãţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului sãu.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.";
- Art. 58: "Recunoaşterea care nu corespunde adevãrului poate fi contestatã de orice persoanã interesatã.
Dacã recunoaşterea este contestatã de mamã, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternitãţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor sãi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 26 alin. (2) referitor la viaţa intimã, familialã şi privatã şi art. 49 alin. (1) referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei a fost abrogatã prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, iar soluţia legislativã criticatã a fost parţial preluatã în cuprinsul noului act normativ, în capitolul II intitulat "Filiaţia".
Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis cã prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, aplicabile în litigiul dedus judecãţii, pot fi examinate potrivit principiului tempus regit actum, Curtea urmeazã sã examineze constituţionalitatea prevederilor din Codul familiei cu care a fost sesizatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, a statuat cã prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale în mãsura în care nu recunosc decât tatãlui, iar nu şi mamei şi copilului nãscut în timpul cãsãtoriei, dreptul de a porni acţiunea în tãgãduirea paternitãţii.
Ca urmare a pronunţãrii acestei decizii, textul de lege constatat neconstituţional a fost modificat de legiuitor în sensul cã acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã de oricare dintre soţi, precum şi de cãtre copil, ea putând fi continuatã de moştenitori.
Aceastã reglementare se regãseşte şi în cuprinsul Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în cuprinsul art. 429 potrivit cãruia "Acţiunea în tãgada paternitãţii poate fi pornitã de soţul mamei, de mamã, de tatãl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornitã sau, dupã caz, continuatã şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii."
Prin aceeaşi decizie mai sus menţionatã, Curtea a statuat şi cã prevederile art. 53 din Codul familiei sunt constituţionale. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a decis în mod constant cã principiul egalitãţii implicã un tratament juridic egal pentru toţi cetãţenii aflaţi în situaţii egale. Curtea a reţinut cã "nu s-ar putea susţine existenţa unei egalitãţi între soţul mamei şi ceilalţi bãrbaţi, din punctul de vedere care aici intereseazã, iar instituirea prezumţiei de paternitate în favoarea primului nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie ". Totodatã, Curtea a constatat cã instituirea acestei prezumţii are puternice şi incontestabile raţiuni în ideea de protecţie a ordinii publice şi a bunelor moravuri, ceea ce face ca prevederile art. 53 din Codul familiei sã nu contravinã dispoziţiilor referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, a celor privind familia sau a celor referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.554 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, Curtea a reţinut cã stabilirea filiaţiei faţã de tatã diferã în cazul copilului din cãsãtorie faţã de cazul copilului din afara cãsãtoriei. Astfel, paternitatea din cãsãtorie se stabileşte prin aplicarea prezumţiei de paternitate, reglementatã în art. 53 din Codul familiei, potrivit cãruia "copilul nãscut în timpul cãsãtoriei are ca tatã pe soţul mamei", în timp ce paternitatea din afara cãsãtoriei se poate stabili fie prin recunoaşterea voluntarã din partea pretinsului tatã, fie prin acţiune în justiţie pentru stabilirea paternitãţii.
Prevederile art. 58 din Codul familiei se referã la recunoaşterea paternitãţii copilului din afara cãsãtoriei, care poate fi contestatã de orice persoanã interesatã.
Recunoaşterea de paternitate este atât o mãrturisire, prin care un bãrbat declarã cã un copil este al sãu, cât şi un act juridic, care creeazã legãtura de filiaţie dintre tatã şi copil, act juridic ce poate fi contestat atunci când nu corespunde adevãrului. Legiuitorul a conferit calitate procesualã activã tuturor persoanelor care dovedesc un interes patrimonial sau nepatrimonial, tocmai pentru a apãra interesul minorului de a avea o stare civilã conformã cu realitatea.
Ca atare, din acest punct de vedere, Curtea a constatat cã nu existã nicio discriminare între copiii din cãsãtorie şi cei din afara cãsãtoriei, deoarece, astfel cum este reglementatã, în mod specific, tãgada de paternitate, care are ca obiect rãsturnarea prezumţiei de paternitate, este necesarã şi reglementarea contestãrii recunoaşterii paternitãţii din afara cãsãtoriei, în ambele cazuri urmãrindu-se stabilirea paternitãţii conforme cu realitatea, fãrã nicio discriminare între copiii din cãsãtorie şi cei din afara cãsãtoriei.
În acest context, Curtea a constatat, în jurisprudenţa sa constantã, cã legiuitorul trebuie sã aibã în vedere interesul exclusiv al copilului, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificatã de România prin Legea nr. 18/1990, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, potrivit cãrora, "în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţã socialã publice sau private, de instanţele judecãtoreşti, autoritãţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. 2, art. 54, art. 55 şi art. 58 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Aurelia Sâmbouan în Dosarul nr. 1.481/323/R/2010 al Judecãtoriei Târnãveni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
