Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 314 din 19 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 10 ianuarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasile Suciu şi Georgeta Suciu în Dosarul nr. 3.773/2002 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca obligativitatea întâmpinãrii, reintrodusa prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , este o mãsura de simetrie, utila pãrţilor şi instanţei, care nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorii exceptiei. Considera, de asemenea, ca paratul se bucura în procesul civil de toate garanţiile procesuale legale şi constituţionale, iar alin. 3 al art. 118 din Codul de procedura civilã reprezintã o garanţie a dreptului la apãrare, care atenueazã consecinţele decãderii din dreptul de a mai propune probe, ca sancţiune legalã pentru nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.773/2002, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasile Suciu şi Georgeta Suciu într-o cauza civilã având ca obiect o acţiune în pretenţii.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile criticate incalca prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, deoarece prin obligativitatea depunerii întâmpinãrii "se impune exprimarea unui punct de vedere referitor la problema dedusã judecaţii", iar în mod corect trebuia pastrata libertatea de atitudine a partii chemate în judecata, întâmpinarea trebuind sa fie doar facultativã. De asemenea, autorii exceptiei arata ca, prin instituirea sancţiunii decãderii din dreptul de a mai propune probe, se incalca dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului la apãrare, paratul trebuind sa beneficieze de posibilitatea de a-şi formula apãrãri oral sau prin întâmpinare, care sa poatã fi depusa la prima zi de înfãţişare.
Judecãtoria Iaşi apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece între ratiunile depunerii obligatorii a întâmpinãrii pot fi înscrise accentuarea prefigurarii substanţei procesului civil încã din faza scrisã a acestuia, asigurarea celeritatii judecaţii, exprimarea principiului simetriei între pãrţile procesului şi prevenirea formelor abuzive de manifestare a pârâtului în procesul civil. Conform opiniei instanţei, decãderea pârâtului din dreptul de a mai depune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica, este sancţiunea pentru pasivitatea, reaua-credinţa sau neglijenţa pârâtului şi, ca atare, nu se poate retine o încãlcare a prevederilor constituţionale. Totodatã instanta apreciazã ca în acest caz devin incidente prevederile art. 171 din Codul de procedura civilã, conform cãrora partea decãzutã din dreptul de a administra o proba va putea totuşi sa se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor partii potrivnice.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã, retinand ca obligativitatea întâmpinãrii este o soluţie care a existat în legislaţia româneascã, ca regula, pana în anul 1952 şi care, printr-o succesiune de modificãri legislative, a fost desfiintata prin Decretul nr. 52/1969 . Reintroducerea prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 a obligativitatii întâmpinãrii se datoreazã importantei deosebite a acestui act procedural, prin intermediul cãruia paratul rãspunde la pretenţiile formulate de reclamant, arãtând totodatã şi apãrãrile sale. Prin depunerea obligatorie a întâmpinãrii i se oferã şi reclamantului posibilitatea de a lua cunostinta de apãrãrile pârâtului, fiind utila în acelaşi timp şi pentru instanta de judecata. Datoritã importantei întâmpinãrii şi pentru a realiza obiectivul consacrãrii caracterului ei obligatoriu, legiuitorul a prevãzut sancţiunea pentru nedepunerea întâmpinãrii, şi anume decãderea din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã de cele de ordine publica. Cu toate acestea, paratul va putea discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantului, instanta având obligaţia de a pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele de apãrare. Toate aceste dispoziţii legale criticate nu incalca prevederile constituţionale, fiind, de asemenea, în concordanta cu exigenţele cerute de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În final, Guvernul considera ca "reglementarea întâmpinãrii, ca şi procedura de judecata în întregul ei, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţia României, care prevãd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege, dând astfel libertatea legiuitorului ordinar sa statueze în aceste domenii".
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, iar asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 din Codul de procedura civilã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au urmãtorul conţinut: "Întâmpinarea este obligatorie, afarã de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinãrii în termenul prevãzut de lege atrage decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã celor de ordine publica."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca dispoziţiile legale criticate instituie, în cadrul procesului civil, obligativitatea depunerii întâmpinãrii, precum şi sancţiunea nedepunerii acesteia în termenul legal, soluţii legislative care au fost reintroduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 .
Întâmpinarea reprezintã actul procesual prin care paratul rãspunde în scris la cererea de chemare în judecata, urmând sa se apere fata de pretenţiile reclamantului. Depunerea obligatorie a întâmpinãrii este justificatã de necesitatea asigurãrii egalitãţii de "arme" dintre reclamant şi parat, fiind util şi firesc ca atât pãrţile, cat şi instanta sa cunoascã de la început apãrãrile, pretenţiile şi mijloacele de proba ale celorlalte pãrţi. În acest fel se evita tergiversarea judecaţii şi se asigura judecarea cu celeritate a cauzelor, ceea ce este în concordanta cu exigenţele cerute de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În vederea realizãrii obiectivului urmãrit prin reintroducerea obligativitatii întâmpinãrii, legiuitorul a instituit sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afarã de cele de ordine publica.
Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale ale art. 21 şi 24, deoarece paratul beneficiazã de toate garanţiile legale ale respectãrii dreptului la apãrare şi accesului liber la justiţie. În acest sens paratul poate invoca pe tot parcursul procesului excepţiile de ordine publica, iar alin. 3 al art. 118 din Codul de procedura civilã conţine o dispoziţie menita sa atenueze consecinţele grave ale decãderii, pentru ipoteza în care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În acest caz preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfãţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apãrare, instanta putând acorda un termen pentru pregãtirea apãrãrii şi depunerea întâmpinãrii. De asemenea, în cazul nedepunerii întâmpinãrii în termenul legal (cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, asa cum prevede art. 114^1 alin. 2 din Codul de procedura civilã), îşi vor gãsi aplicare prevederile art. 171 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora partea decãzutã din dreptul de a administra o proba va putea totuşi sa se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor partii adverse. Exista, de asemenea, posibilitatea pentru parat de a cere administrarea dovezilor în sprijinul apãrãrii sale, în condiţiile art. 138 din Codul de procedura civilã. Tot o garanţie legalã a accesului liber la justiţie şi a respectãrii dreptului la apãrare o reprezintã dispoziţiile art. 103 din Codul de procedura civilã, care dau posibilitatea partii de a solicita repunerea în termen, în cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura în termenul legal.
Curtea retine ca asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasile Suciu şi Georgeta Suciu în Dosarul nr. 3.773/2002 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
