Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 313 din 3 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 si art. 402 alin. 2 teza intai din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 233 din 8 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Grand Hotel Minerva 2002 - S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, în Dosarul nr. 1.968/208/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.968/208/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Grand Hotel Minerva - 2002 S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei pronunţate în procedura contestaţiei la executare.
În motivarea excepţiei se aratã cã dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât limiteazã dreptul la apãrare al pãrţilor, acestea fiind constrânse sã îşi aleagã avocatul nu în funcţie de pregãtirea acestuia, ci în funcţie de onorariu. Se apreciazã cã dreptul avocatului de a fi remunerat prin plata onorariului pentru asistenţa juridicã prestatã este încãlcat prin posibilitatea judecãtorului de a interveni în contractul încheiat între avocat şi client. Se susţine cã textul criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se creeazã o discriminare între douã categorii de liber profesionişti, şi anume experţii, pe de o parte, şi avocaţii, pe de altã parte. Totodatã, se considerã cã prevederile art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la un proces echitabil din moment ce eliminã calea de atac a apelului în judecarea contestaţiei la executare.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 şi ale art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 274 alin. 3: "Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat.";
- Art. 402 alin. 2 teza întâi: "Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se dã fãrã drept de apel [...]."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Cu privire la <>art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, raportat la o criticã identicã de neconstituţionalitate, a stabilit cã nu se poate pune semn de egalitate între modul de fixare al onorariului expertului şi cel al avocatului, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, iar faptul cã judecãtorii au dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii ori munca îndeplinitã de avocat, nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituţionalã a reţinut cã prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse, este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, Curtea, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, raportat la o criticã identicã de neconstituţionalitate, a statuat cã acestea nu încalcã art. 21 alin. (3), art. 24 sau 129 din Constituţie, din moment ce accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã conducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea constatã cã, întrucât nu este încãlcat niciun drept sau nicio libertate fundamentalã a acestuia, dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã. De asemenea, în lipsa indicãrii exprese a unui tratat internaţional pretins a fi încãlcat, Curtea nu poate reţine aplicabilitatea în cauza de faţã a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Grand Hotel Minerva 2002 - S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, în Dosarul nr. 1.968/208/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
