Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 313 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 8 februarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , excepţie ridicatã de Mircea Ursu în Dosarul nr. 4.713/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal se prezintã Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate, prin consilier Daniela Hudelcu, lipsind autorul exceptiei şi Casa de Asigurãri de Sãnãtate Iaşi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezenta, prin reprezentant, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate considerând ca modificarea unei legi organice printr-o ordonanta de urgenta este conformã prevederilor art. 114 din Constituţie, interdicţia reglementãrii în domenii rezervate legii organice fiind aplicabilã doar ordonanţelor Guvernului, iar nu şi ordonanţelor de urgenta. Se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 75 din 6 martie 2001, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Depune, în acest sens, note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca textul de lege criticat a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind ca acesta este conform prevederilor Constituţiei. În acest sens se invoca Decizia nr. 34/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, prin care Curtea a statuat ca interdicţia prevãzutã la alin. (1) al art. 114 din Constituţie nu este aplicabilã ordonanţei de urgenta adoptate în condiţiile alin. (4) al aceluiaşi articol. În final se considera ca, întrucât nu se invoca elemente noi, nu sunt motive pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.713/2000, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , excepţie ridicatã de Mircea Ursu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin ordonanta de urgenta criticata a fost modificatã o lege organicã, "fapt nelegal având în vedere ca legislaţia romana prevede ca modificarea unei legi organice nu se poate face decât printr-un act normativ de acelaşi rang şi cu respectarea aceleiaşi proceduri". Se mai susţine ca "prin aceasta ordonanta s-a modificat structura organelor de conducere a caselor de asigurãri de sãnãtate, deşi acestea sunt instituţii publice autonome care au o structura organizatoricã stabilitã prin lege organicã şi prin propriul statut, structura care nu se poate modifica prin adoptarea unei ordonanţe de urgenta, ci numai printr-o alta lege organicã".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, deoarece <>Legea asigurãrilor de sãnãtate nr. 145/1997 nu putea fi modificatã decât printr-un "act normativ de acelaşi rang şi cu respectarea aceleiaşi proceduri". Totodatã instanta apreciazã ca ordonanta de urgenta criticata "modifica structura organelor de conducere ale caselor de asigurãri judeţene, deşi, în conformitate cu dispoziţiile <>Legii nr. 145/1997 , acestea sunt instituţii publice autonome cu o structura organizatoricã stabilitã prin legea organicã şi prin propriul statut aprobat în condiţiile legii".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statuat ca "interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional". Guvernul indica în acest sens Decizia nr. 34/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi Decizia nr. 15/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180 din 26 octombrie 2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 octombrie 2000.
Critica de neconstituţionalitate vizeazã modificãrile şi completãrile aduse unei legi organice prin ordonanta de urgenta a Guvernului, modificãri care, în opinia autorului exceptiei, contravin Constituţiei.
Deşi autorul exceptiei nu invoca în motivarea exceptiei nici un text constituţional, din modul în care a formulat critica de neconstituţionalitate este evident ca se referã la încãlcarea dispoziţiilor art. 114 din Constituţie privind delegarea legislativã, text care reglementeazã atât condiţiile emiterii ordonanţelor Guvernului în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament, cat şi condiţiile emiterii de cãtre Guvern a ordonanţelor de urgenta.
Prevederile art. 114 din Constituţie sunt urmãtoarele: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, în cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. În aceste cazuri delegarea legislativã a Guvernului se face printr-o prevedere constituţionalã, iar nu printr-o lege specialã de abilitare, adoptatã de Parlament, astfel cum este necesar pentru emiterea altor ordonanţe ale Guvernului, care nu au caracter de urgenta şi în cazul cãrora alin. (1) al aceluiaşi articol interzice reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice. Prin urmare, prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, care se referã la cerinţele constituţionale ale emiterii de cãtre Guvern a unor ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice, nu sunt incidente în cauza, ordonanta criticata având caracter de urgenta şi fiind adoptatã în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constituţie.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate referitoare la ordonanţe de urgenta, statuand ca interdicţia reglementãrii prin ordonanta în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilã ordonanţei de urgenta a Guvernului (spre exemplu, Decizia nr. 15/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia ordonanta de urgenta criticata ar fi neconstitutionala, deoarece o lege organicã, astfel cum este în speta <>Legea nr. 145/1997 , nu ar putea fi completatã sau modificatã decât tot printr-o asemenea lege organicã, Curtea constata nu numai ca este neîntemeiatã, dar este chiar contrarã prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4) referitoare la delegarea legislativã, conform cãrora Guvernul este abilitat sa emita, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenta, fãrã nici o restrictie de reglementare în domeniul legilor organice.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , excepţie ridicatã de Mircea Ursu în Dosarul nr. 4.713/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
