Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 313 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 313 din 17 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 14 iulie 2016

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Benke Karoly           - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 4.410/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.217D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât expertul tehnic judiciar prestează un serviciu de interes public, fiind învestit, în acest sens, de o autoritate publică, respectiv Ministerul Justiţiei.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 19 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.410/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Marchidann într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Bucureşti prin care pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, a fost obligat să emită în favoarea reclamantei o dispoziţie de acordare de măsuri compensatorii în limita sumei de 24.556 RON în condiţiile Legii nr. 165/2013.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele legale criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 dau liber arbitru Ministerului Justiţiei de a reglementa şi de a continua reglementarea activităţii birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile în afara standardelor şi normelor Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România. De asemenea, se consideră că art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este contrar art. 16 din Constituţie.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
    7. Raportat la textele legale criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se arată că reglementarea distinctă a activităţii de expertiză tehnică judiciară se explică prin aceea că expertul tehnic judiciar exercită un serviciu de interes public, serviciu pentru care a fost învestit de către o autoritate publică, şi anume Ministerul Justiţiei.
    8. Cu privire la art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, se arată că actul normativ menţionat constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, instanţa de la Strasbourg a lăsat statului român o marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. În privinţa modalităţii de calcul al despăgubirilor, incident este principiul tempus regit actum, iar modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului cu respectarea art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate sunt criticate dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 referitoare la abrogarea dispoziţiilor legale privind evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...] b) orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă", în timp ce dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 au următorul conţinut normativ:
    - Art. 4 alin. (1): "(1) În scopul coordonării şi îndrumării, din punct de vedere administrativ şi metodologic, precum şi al controlului activităţii de expertiză tehnică judiciară, în cadrul Ministerului Justiţiei funcţionează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare.";
    - Art. 7: "Calitatea de expert tehnic judiciar se dobândeşte pe bază de examen, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 10.";
    - Art. 8: "Examenul de expert tehnic judiciar se organizează de Ministerul Justiţiei şi are scopul de a verifica nivelul cunoştinţelor viitorilor experţi în specialitatea pentru care candidează, gradul de însuşire a actelor normative referitoare la specialitatea respectivă, a dispoziţiilor din codurile de procedură civilă şi penală referitoare la expertiză şi din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile şi obligaţiile experţilor.";
    - Art. 9: "Examenul şi interviul pentru atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi testarea profesională a specialiştilor care efectuează expertize tehnice judiciare se organizează de către Ministerul Justiţiei şi se desfăşoară potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.";
    - Art. 10 lit. g): "(1) Dobândeşte calitatea de expert tehnic judiciar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...]
    g) a fost declarat reuşit la examenul organizat în acest scop";
    - Art. 11: "(1) Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 10 este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit, pe specialităţi şi pe judeţe, de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare.
    (2) Calitatea de expert tehnic judiciar şi specializarea acestuia se dovedesc cu autorizaţia de expert tehnic judiciar, eliberată de Biroul central pentru expertize judiciare din Ministerul Justiţiei.
    (3) Tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, cu datele de identificare, întocmit pe specialităţi şi pe judeţe, în funcţie de domiciliul acestora, se publică anual pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi se transmite birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile din cadrul tribunalelor.";
    - Art. 12 alin. (2): "(2) Dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în condiţiile alin. (1) are loc cu susţinerea unui interviu organizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care are drept scop verificarea gradului de însuşire a dispoziţiilor din codurile de procedură civilă şi penală referitoare la expertiză, precum şi a prevederilor din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, precum şi drepturile şi obligaţiile experţilor";
    - Art. 13 alin. (2): "(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), selecţionate de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, la propunerea instanţelor judecătoreşti, după testare vor fi ţinute într-o evidenţă nominală specială. Testarea specialiştilor se face prin interviu şi constă în verificarea gradului de însuşire a actelor normative referitoare la domeniul respectiv, a dispoziţiilor din codurile de procedură civilă şi penală cu privire la expertiză şi din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile şi obligaţiile experţilor."
    - Art. 16^1 alin. (1) şi (2): "(1) Calitatea de expert tehnic judiciar se suspendă pentru motive temeinice, precum şi în caz de incompatibilitate a acestuia, potrivit legii.
    (2) Suspendarea, respectiv încetarea suspendării calităţii de expert tehnic judiciar, se poate dispune de către Biroul central pentru expertize judiciare, la cererea motivată a expertului sau din oficiu, motivat.";
    - Art. 30 alin. (2): "(2) Expertul tehnic extrajudiciar poate efectua numai expertize tehnice extrajudiciare în specialitatea pentru care a fost atestat, la solicitarea persoanelor fizice şi juridice.";
    - Art. 32: "Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are următoarele atribuţii: [...]
    c) ia măsurile necesare pentru întocmirea tabelului nominal şi a listei nominale cuprinzând experţii tehnici judiciari, respectiv specialiştii care pot efectua expertize tehnice judiciare şi pentru comunicarea acestora birourilor locale pentru expertize tehnice judiciare;
    d) organizează desfăşurarea examenului şi interviului pentru atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar; [...]
    f) studiază practica de efectuare a expertizelor tehnice judiciare, în vederea generalizării celor mai eficiente metode de efectuare a acestora;
    g) organizează activitatea de perfecţionare a pregătirii experţilor tehnici judiciari şi a specialiştilor;
    h) îndrumă metodologic şi ia măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii expertizelor; [...]
    j) exercită atribuţiile prevăzute în prezenta ordonanţă privind stabilirea şi sancţionarea abaterilor săvârşite de experţii tehnici judiciari.";
    - Art. 33 lit. f): "Birourile locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile au următoarele atribuţii: [...]
    f) acordă sprijin Biroului central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei în organizarea examenului de expert tehnic judiciar şi în selecţionarea specialiştilor;";
    - Art. 37: "Persoanele care au dobândit calitatea de expert tehnic în condiţiile Decretului nr. 79/1971 privind expertiza contabilă şi expertiza tehnică sau în baza altor acte normative îşi păstrează această calitate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)-f)."
    13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă în susţinerea acesteia dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 septembrie 2011, reglementează activitatea de evaluare, precum şi modalitatea de organizare şi funcţionare a profesiei de evaluator autorizat [art. 1]. Activitatea de evaluare poate fi desfăşurată numai de persoanele ce au calitatea de evaluator autorizat, dobândită în condiţiile acestei ordonanţe, care sunt înscrise în Tabloul Uniunii şi dovedesc aceasta cu legitimaţia de membru sau autorizaţia valabilă la data evaluării [art. 12 alin. (1) teza întâi]. Rapoartele de evaluare se elaborează la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat [art. 2 alin. (4)].
    15. În schimb, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi modul de dobândire a calităţii de expert tehnic [art. 1 alin. (1)]. Examenul şi interviul pentru atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi testarea profesională a specialiştilor care efectuează expertize tehnice judiciare se organizează de către Ministerul Justiţiei şi se desfăşoară potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiţiei [art. 9]. Persoana care a dobândit calitatea de expert judiciar este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit, pe specialităţi şi pe judeţe, de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare [art. 11 alin. (1)], birou care funcţionează în cadrul Ministerului Justiţiei [art. 4 alin. (1)]. Expertiza extrajudiciară se realizează, de asemenea, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000, iar organizarea examenului în vederea atribuirii calităţii de expert tehnic extrajudiciar şi eliberarea legitimaţiei de expert tehnic extrajudiciar revin ministerelor şi altor instituţii centrale, fiecare în domeniul său de specialitate, stabilit conform legii [art. 27].
    16. Potrivit art. 330 alin. (1) şi art. 331 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când, pentru lămurirea unor situaţii de fapt instanţa judecătorească încuviinţează expertiza, aceasta va numi unul sau 3 experţi, numirea făcându-se de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză. Experţii, potrivit aceluiaşi art. 331 alin. (1), sunt persoanele înscrise în evidenţa biroului menţionat şi care sunt autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. Cu alte cuvinte, Codul de procedură civilă impune exigenţa ca expertizele judiciare să fie efectuate de persoane autorizate potrivit legii care să fie înscrise în evidenţa biroului local.
    17. Având în vedere actele normative anterior menţionate, Curtea constată că expertiza întocmită de expertul tehnic judiciar este un mijloc de probă ce vizează procesul civil [art. 250 din Codul de procedură civilă]. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că procesul civil constituie activitatea desfăşurată de instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în cauzele civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii (Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, sau Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016). Expertiza este un mijloc de probă strict reglementat de Codul de procedură civilă, fiind realizată de experţi calificaţi drept persoane care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în cauzele civile. Legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili sfera persoanelor care participă la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti din punct de vedere al efectuării expertizei, precum şi condiţiile de acces în profesia menţionată, condiţii care trebuie să asigure certitudinea îndeplinirii actului profesional la un standard ridicat. Reglementarea criticată nu face altceva decât să stabilească aceste condiţii necesar a fi îndeplinite de persoanele care doresc dobândirea calităţii de expert judiciar. Faptul că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare funcţionează în cadrul Ministerului Justiţiei şi îndrumă metodologic activitatea experţilor demonstrează preocuparea legiuitorului ca acest corp de experţi să fie sub autoritatea statului, fără ca actul profesional al expertului să fie cenzurat de minister. Mai mult, îndrumarea metodologică se constituie într-un instrument eficient în standardizarea expertizelor efectuate, ceea ce din nou denotă grija legiuitorului ca activitatea de expertiză să se desfăşoare unitar. Constatările expertului se obiectivează în raportul de expertiză, mijloc de probă în procesul civil, acestea putând fi completate/lămurite/combătute potrivit art. 337 şi 338 din Codul de procedură civilă.
    18. În continuare, Curtea reţine faptul că activitatea de evaluare prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 şi activitatea de expertiză prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 sunt activităţi distincte, fiecare avându-şi scopul precizat în actele normative care le reglementează. Calitatea de evaluator autorizat şi cea de expert judiciar nu se suprapun, fiecare avându-şi rolul său; de principiu, dobândirea uneia dintre cele două calităţi nu presupune automat şi dobândirea celeilalte sau dobândirea uneia să fie premisa dobândirii celeilalte. Astfel cum s-a arătat, este de competenţa legiuitorului stabilirea condiţiilor de acces în profesie, acesta, desigur, putând stabili, în funcţie de opţiunea sa, dacă numai evaluatorii autorizaţi pot dobândi calitatea de expert tehnic judiciar sau invers. Însă, acest aspect nu este unul de constituţionalitate, ci de opţiune şi oportunitate legislativă.
    19. În consecinţă, nu se poate reţine existenţa vreunei discriminări între evaluatorii autorizaţi şi experţii tehnici judiciari în privinţa întocmirii raportului de expertiză. Cele două categorii de persoane nu sunt în situaţii juridice similare (unele realizează activităţi de evaluare la cererea oricărei persoane, pe când celelalte realizează activităţi de expertiză în cadrul unui proces civil), astfel încât diferenţa de tratament juridic aplicat acestora este justificată în mod obiectiv şi raţional.
    20. Cu privire la invocarea art. 21 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate asigură, din punct de vedere normativ, un grad ridicat de profesionalism în întocmirea raportului de expertiză, mijlocul de probă astfel realizat fiind, de principiu, un reper în lămurirea aspectelor de fapt ale cauzei. Raportul de expertiză întocmit de către experţii tehnici judiciari este o garanţie în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate formulată, a statuat că textul de lege nu face altceva decât să dea expresie celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textul de lege criticat reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, Curtea a observat, având în vedere principiul tempus regit actum, că legiuitorul este în drept să stabilească modalitatea de calcul al despăgubirilor potrivit regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 568 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, paragraful 21, Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragraful 22, Decizia nr. 310 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, paragraful 22).
    22. Curtea, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragrafele 42, 43 şi 45, a mai reţinut că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele].
    23. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).
    24. Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 4.410/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) şi (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) şi j), art. 33 lit. f) şi art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi a celor ale art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                                  Benke Karoly

                                   ----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 313 din 17 mai 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"