Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 313 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Feşa în Dosarul nr. 87/P/2006 şi de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia în Dosarul nr. 114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Marian Ovidiu Telanu, apãrãtorul ales cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.562D/2007 şi nr. 1.795D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul pãrţii Marian Ovidiu Teleanu este de acord cu conexarea celor douã dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.795D/2007 la Dosarul nr. 1.562D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul pãrţii Marian Ovidiu Teleanu solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece este neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 octombrie 2007 şi 21 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 87/P/2006 şi nr. 114/1.372/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Feşa, respectiv de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, deoarece este inechitabil ca martorii cu identitate protejatã sã fie ascultaţi în faţa instanţelor judecãtoreşti în secret, fãrã a se da posibilitatea tuturor pãrţilor în cauzã de a adresa acestora întrebãri în mod nemijlocit, lipsind astfel posibilitatea ca toate pãrţile implicate în procesul penal, precum şi organele judiciare, sã perceapã, în mod direct, fizionomia şi gestica acestor martori.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece mãsura protecţiei datelor de identificare a martorului este impusã de necesitatea asigurãrii acestuia a dreptului la viaţã, integritate fizicã şi libertate individualã, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile legale criticate constituie limitãri normale ale dreptului la apãrare, în considerarea apãrãrii ordinii publice, a sãnãtãţii, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi în vederea desfãşurãrii instrucţiei, penale, în concordanţã cu dispoziţiile art. 53 şi art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece normele criticate nu aduc atingere principiului privind liberul acces la justiţie, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã şi competenţã.
Cât priveşte critica faţã de prevederile art. 24 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã prevederile art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã doar restrâng, în limitele prevãzute de Legea fundamentalã, exerciţiul dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Protecţia datelor de identificare a martorului, care au urmãtorul conţinut: "Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitatã viaţa, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în faţa organului judiciar.
Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãţii de instanţã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 din Codul de procedurã penalã, reţinând în esenţã cã dispoziţiile legale supuse criticii de neconstituţionalitate reprezintã o concretizare a prevederilor constituţionale citate, necesitatea asigurãrii protecţiei datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apãrare al persoanei supuse acuzãrii. Aceastã mãsurã este impusã de necesitatea asigurãrii pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetãţeni care ar fi expuşi prin declararea identitãţii reale a martorului a dreptului la viaţã, la integritate fizicã şi libertate individualã, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicatã. Restrângerea dreptului la apãrare este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, realizându-se numai dacã sunt probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitate drepturile şi libertãţile menţionate, şi nu încalcã acest drept, contrar celor susţinute de autorii excepţiei. Totodatã, Curtea a mai reţinut cã aceastã problemã a fost examinatã şi de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a statuat cã se admit excepţii de la principiul potrivit cãruia elementele de probã trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţã publicã, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însã sub rezerva respectãrii drepturilor apãrãrii, care impun, ca regulã generalã, sã se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvatã şi suficientã de a contesta o mãrturie în acuzare şi de a interoga autorul mãrturiei, şi cu respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul şi de a combate mãrturia acestuia, hotãrârea de condamnare sã nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe aceastã mãrturie (Cazul Kostovski contra Olandei, 1989).
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Feşa în Dosarul nr. 87/P/2006 şi de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia în Dosarul nr. 114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
