Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 312 din 19 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata
Costica Bulai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Elena Manescu în Dosarul nr. 1.175/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ şi de Zoe Arama în Dosarul nr. 826/COM/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, contencios administrativ, maritima şi fluviala. La apelul nominal fãcut în Dosarul nr. 159C/2002 se prezintã, personal, Elena Manescu, autoare a exceptiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune apelul şi în Dosarul nr. 321/2002, constatandu-se lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 321C/2002 la Dosarul nr. 159C/2002, având în vedere ca au aceleaşi obiect şi cauza. Autoarea exceptiei şi Ministerul Public sunt de acord cu mãsura conexarii. Fata de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 321C/2002 la Dosarul nr. 159C/2002. Cauza fiind în stare de judecata, Elena Manescu, autoare a exceptiei de neconstituţionalitate, depunând şi concluzii scrise, solicita sa se constate ca prevederile <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicatã, în mãsura în care inlatura moştenitorii testamentari de la beneficiul acordãrii compensaţiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, contravin dispoziţiilor art. 16, 42, 49 şi 135 din Constituţie, precum şi practicii Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, a statuat ca legea recunoaşte toate formele succesiunii, atât cea legalã, cat şi cea testamentarã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate şi arata ca textul de lege criticat, limitand acordarea de compensaţii la foştii proprietari şi la moştenitorii lor legali, incalca principiul egalitãţii, creând o discriminare în rândul moştenitorilor, şi, de asemenea, incalca dispoziţiile art. 42 din Constituţie privind garantarea dreptului la moştenire.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.175/CA/2001, şi prin Încheierea din 27 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 826/COM/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi de contencios administrativ şi, respectiv, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, contencios administrativ, maritima şi fluviala au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Elena Manescu şi Zoe Arama în cauze având ca obiect contestaţiile formulate impotriva hotãrârilor Comisiei centrale pentru aplicarea <>Legii nr. 9/1998 de pe lângã Ministerul Finanţelor Publice, privind validarea hotãrârilor Comisiei Municipiului Bucureşti şi a Comisiei Judeţului Galaţi pentru aplicarea aceleiaşi legi. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca, întrucât prevederile criticate limiteazã sfera persoanelor care pot solicita compensaţii la foştii proprietari şi moştenitorii lor legali, excluzând moştenitorii testamentari, acestea instituie o mãsura discriminatorie în detrimentul ultimilor, fiind contrare, astfel, dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Prevederile art. 1 alin. (2) din legea criticata incalca şi dispoziţiile art. 42 din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la moştenire, care nu disting "dupã cum forma de succesiune este cea legalã sau testamentarã.[...] Drepturile moştenitorilor, indiferent de vocaţia acestora, sunt identice cu cele ale fostului proprietar, la a cãrui succesiune sunt chemaţi." Aceleaşi prevederi sunt contrare şi dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, deoarece îngrãdirea dreptului la moştenire nu a fost impusa de una dintre situaţiile expres prevãzute acolo. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se menţioneazã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995 cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, prin care s-a constatat ca legea dedusã controlului recunoaşte toate formele succesiunii. Instanţele de judecata considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, introduse prin <>Legea nr. 181/2002 , încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Astfel, se considera ca nu se aduce atingere art. 42 din Constituţie care garanteazã dreptul la moştenire, deoarece la data deschiderii succesiunii bunurile imobile ce fac obiectul <>Legii nr. 9/1998 "nu au fãcut parte din patrimoniul beneficiarilor primari înainte de intrarea în vigoare a legii". Prin urmare, dreptul la primirea compensaţiilor s-a nãscut, în temeiul legii, la data intrãrii sale în vigoare, iar în ipoteza în care beneficiarii primari ar fi fost decedati la acea data, sumele de bani cuvenite cu titlu de compensaţie nu ar intra în masa succesoralã la data deschiderii succesiunii, "ci ar urma sa-i intregeasca cuantumul valoric de la data intrãrii în vigoare a legii. Or, legiuitorul nu putea sa se substituie voinţei decuiusului, stabilind o vocaţie succesoralã specialã pentru moştenitorii testamentari ai acestuia". De altfel, mai apreciazã Guvernul faptul ca de mãsurile compensatorii beneficiazã numai foştii proprietari şi moştenitorii legali ai acestora reprezintã opţiunea legiuitorului. Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, susţine ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii este nefondata, deoarece acesta nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sa adopte soluţii diferite pentru situaţii distincte. "Or, chiar legea civilã instituie un regim special, de protecţie pentru moştenitorii legali, în raport cu cei testamentari." Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele judecãtorilor-raportori, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2002. Întrucât dispoziţiile alin. (2) al art. 1 sunt subjacente celor cuprinse în alin. (1) al aceluiaşi articol şi se coreleazã între ele, se impune redarea conţinutului integral al ambelor alineate, dupã cum urmeazã: "(1) Cetãţenii romani, prejudiciati în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în mãsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despãgubiri pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, precum şi pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui. (2) De prevederile alin. (1) beneficiazã şi cetãţenii romani, moştenitori legali ai foştilor proprietari." Deşi autorii exceptiei considera ca prin textele legale reproduse sunt incalcate dispoziţiile art. 16, 42, 49 şi 135 din Constituţie, Curtea constata ca, în cauza, au relevanta numai cele ale art. 16 alin. (1), art. 42 şi ale art. 49 alin. (1), care au urmãtorul conţinut: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 42: "Dreptul la moştenire este garantat."; - Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.". Curtea considera ca, în scopul examinãrii exceptiei de neconstituţionalitate, se impune sa stabileascã, în primul rând, momentul în care s-a nãscut dreptul la despãgubiri al persoanelor romane care au pãrãsit Bulgaria în virtutea aplicãrii tratatului menţionat. În acest sens, dispoziţiile art. V alin. 1 din Acordul privitor la schimbul de populaţie romana şi bulgara, anexa C la tratat, prevãd ca "Statul Roman ia în sarcina sa despãgubirea romanilor ce pãrãsesc bunurile lor situate în teritoriile transferate Bulgariei". Din aceste dispoziţii rezulta ca persoanele romane care au pãrãsit Bulgaria, în virtutea acestui acord, au devenit creditori ai statului roman. Aceasta calitate a fost avutã în vedere şi de legiuitorul actual care, la art. 1 alin. (1) din legea criticata, stabileşte întinderea dreptului la compensaţie, în raport de compensaţiile sau despãgubirile anterioare acordate, în tot sau în parte, celor prejudiciati. Asa fiind, se retine ca dreptul de creanta a intrat în patrimoniul foştilor proprietari, cetãţeni romani, prejudiciati prin aplicarea tratatului, la data intrãrii în vigoare a acestuia. Prin urmare, foştii proprietari aveau capacitatea de a dispune de acest drept de creanta prin acte pentru cauza de moarte. Pentru ratiunile înfãţişate Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia prevederile <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicatã, sunt contrare dispoziţiilor art. 42 din Constituţie, în mãsura în care limiteazã sfera persoanelor îndreptãţite la acordarea de despãgubiri numai la foştii proprietari şi moştenitorii lor legali, excluzandu-i pe moştenitorii testamentari. Într-adevãr, art. 42 din Constituţie garanteazã dreptul la moştenire, fãrã a limita garanţia instituitã exclusiv la moştenirea legalã. Întrucât, însã, dreptul la moştenire, în general, semnifica atât dreptul la moştenire legalã, cat şi la cea testamentarã, limitarea impusa prin <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 contravine dispoziţiilor textului constituţional. Curtea constata, de asemenea, ca este intemeiata şi critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Astfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca aplicarea unui tratament juridic diferenţiat este justificatã numai prin existenta unor situaţii diferite. Calitatea de moştenitor legal sau testamentar nu îi plaseaza însã pe titulari în situaţii diferite, din punctul de vedere care intereseazã aici, de natura sa impunã instituirea unui tratament juridic diferenţiat, fãrã a fi discriminator. De aceea, dispoziţia legalã criticata contravine principiului egalitãţii consacrat prin art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 , republicatã, contravin şi dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea considera, de asemenea, ca este intemeiata. Întrucât dreptul de creanta fata de statul roman a existat în patrimoniul foştilor proprietari, la data decesului acestora, şi, deci, a putut fi transmis pe cale testamentarã, dispoziţiile legale criticate aduc o restrangere a exerciţiului dreptului la moştenire, dar fãrã ca aceasta sa fie justificatã, în speta, de existenta vreunuia dintre cazurile prevãzute expres şi limitativ de textul constituţional menţionat. Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţiile examinate sunt neconstituţionale, urmând ca excepţia sa fie admisã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constata ca dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã, sunt neconstituţionale în mãsura în care inlatura moştenitorii testamentari de la beneficiul acordãrii compensaţiilor prevãzute la alin. (1) al art. 1 din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicatã de Elena Manescu în Dosarul nr. 1.175/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ şi de Zoe Arama în Dosarul nr. 826/COM/2002 al Tribunalului Galaţi Secţia comercialã, contencios administrativ, maritima şi fluviala. Definitiva şi obligatorie. Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent şef, Claudia Miu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
