Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 311 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 11 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristian Marcoff în Dosarul nr. 986/35/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 986/35/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Cristian Marcoff cu ocazia soluţionãrii apelurilor formulate împotriva unei sentinţe penale privind condamnarea pentru sãvârşirea infracţiunii de înşelãciune prevãzute şi pedepsite de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal încalcã dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovãţie, principiul legalitãţii pedepsei, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, deoarece condiţioneazã încadrarea juridicã a faptei sãvârşite de cuantumul unui prejudiciu care nu poate fi stabilit decât prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã. Mai aratã cã, în condiţiile devalorizãrii monedei naţionale, pragul de 200.000 lei, stabilit pentru determinarea consecinţelor deosebit de grave ale unor infracţiuni de rezultat, nu mai este de actualitate.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 146: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
- Art. 215 alin. 5: "Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovãţie şi principiul legalitãţii pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã art. 146 din Codul penal cuprinde o normã cu caracter explicativ prin care se lãmureşte înţelesul expresiei "consecinţe deosebit de grave". Aceastã reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.
Totodatã, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã susţinerea autorului excepţiei, referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legãturã cu procedura de desfãşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adicã în materia dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia cã aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui sã excedeze necesitãţii asigurãrii garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
De asemenea, având în vedere cã în speţã nu existã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nu a putut fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie privind prezumţia de nevinovãţie, care prevede cã: "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã".
Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea de înşelãciune este reglementatã în Codul penal, lege organicã, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului legalitãţii incriminãrii, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale, ci, dimpotrivã, prin explicarea conţinutului noţiunii "consecinţe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigurã caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
În acelaşi sens este şi <>Decizia nr. 641 din 11 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristian Marcoff în Dosarul nr. 986/35/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
