Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicatã de Mircea Vlãduţ, Maria Vlãduţ, Mihai Vlãduţ şi Gheorghe Ciorogaru în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 404D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.071D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Georgeta Dionisie şi Dumitru Dionisie în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 404D/2011 şi nr. 1.071D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.071D/2011 la Dosarul nr. 404D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã, şi Încheierea din 9 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicatã de Mircea Vlãduţ, Maria Vlãduţ, Mihai Vlãduţ, Gheorghe Ciorogaru, Georgeta Dionisie şi Dumitru Dionisie în cauze având ca obiect ieşire din indiviziune şi, respectiv, succesiune - partaj judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 728 din Codul civil nu conţin suficiente mijloace de asigurare a respectãrii normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, reprezentând, totodatã, o aplicare defectuoasã şi abuzivã a principiului potrivit cãruia "cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea". Aşa fiind, apreciazã cã aceste prevederi legale sunt sumare, incomplete, precare şi abuzive, iar prin forţarea unui proprietar (coproprietar sau coindivizar) de a-şi vinde "cota-parte", acest text legal "aduce repercusiuni asupra dreptului de proprietate".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã şi Tribunalul Constanţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost abrogat Codul civil din 1864, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a art. 728 din Codul civil este inadmisibilã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã soluţia imprescriptibilitãţii acţiunii în partaj, consacratã prin textul de lege criticat, urmãreşte asigurarea liberei circulaţii a bunurilor şi a fost edictatã în interesul coproprietarilor, care, prin partaj, pot pune capãt oricând stãrii de coproprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 728 din Codul civil, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împãrţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.
Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dupã trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii Curţii, prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost abrogat Codul civil şi, deci, şi art. 728, însã soluţia legislativã cuprinsã în acest articol a fost preluatã, în esenţã, în art. 1.143 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevede cã "Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când existã convenţii sau clauze testamentare care prevãd altfel."
Având în vedere cã textul legal criticat şi-a produs efectele faţã de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în cauzele concrete deduse judecãţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor cu care a fost sesizatã, potrivit principiului tempus regit actum. (În acest sens este Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.)
Examinând excepţia, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentalã şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin Decizia nr. 1.139 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a statuat cã este de principiu cã proprietatea, în majoritatea cazurilor, este purã şi simplã. Sunt situaţii, însã, când proprietatea este afectatã de modalitãţi şi prezintã forme speciale. O astfel de modalitate a proprietãţii o reprezintã proprietatea indivizã. Aceastã situaţie, uneori, nu este avantajoasã pentru proprietari şi nici favorabilã pentru exploatarea economicã a bunurilor, din cauza dificultãţii de a se exercita toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulaţii a bunurilor şi în interesul coproprietarilor, legea prevede ca indiviziunea sã poatã lua sfârşit oricând şi în mod liber.
În consecinţã, art. 728 din Codul civil dispune cã "Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune". Deşi acest articol se referã, în principiu, la partajul succesoral, el conţine o regulã ce se aplicã la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel cã orice proprietar poate cere ieşirea din indiviziune prin partaj, fãrã ca ceilalţi coproprietari sã se poatã opune, cu o singurã excepţie, şi anume cea prevãzutã la alin. 2, şi anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni sã rãmânã în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenţii la expirarea termenului.
În acest context, Curtea a constatat cã art. 728 din Codul civil conţine suficiente mijloace de asigurare a respectãrii normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, reprezentând totodatã o aplicare a principiului constituţional consacrat prin art. 15 alin. (1), potrivit cãruia "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea".
În final, Curtea constatã cã autorii excepţiei de neconstituţionalitate criticã prevederile art. 728 din Codul civil şi din perspectiva faptului cã acestea nu respectã criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate ale normelor juridice, prin faptul cã acestea sunt "sumare, incomplete, precare şi abuzive".
Faţã de aceastã criticã, prin Decizia nr. 1.100 din 21 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 17 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã instanţa europeanã a statuat, de exemplu, prin Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere unei rigiditãţi excesive a reglementãrii. În Hotãrârea din 24 mai 2007, pronunţatã în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, instanţa europeanã a arãtat cã însemnãtatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare mãsurã de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperã, precum şi de numãrul şi calitatea destinatarilor sãi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesatã sã fie nevoitã sã recurgã la o bunã consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumitã acţiune. Totodatã, din cauza principiului generalitãţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolutã. Una dintre tehnicile de reglementare constã în recurgerea mai degrabã la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivã şi a se putea adapta la schimbãrile de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practicã (hotãrârile din 25 mai 1993 şi din 20 mai 1999, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei şi Cantoni contra Franţei). Funcţia decizionalã acordatã instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepãrta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretãrii normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul sã fie coerent.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicatã Mircea Vlãduţ, Maria Vlãduţ, Mihai Vlãduţ şi Gheorghe Ciorogaru în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã, precum şi de cãtre Georgeta Dionisie şi Dumitru Dionisie în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Augustin Zegrean
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
