Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 310 din 6 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 5 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Tochukwu James Ngoesionwu în Dosarul nr. 15.726/302/2005 (numãr în format vechi 15.064/2005) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limbã englezã, doamna Elena Andrei, desemnatã pentru a asigura traducerea în cauzã.
Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 15.726/302/2005 (numãr în format vechi 15.064/2005), Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Tochukwu James Ngoesionwu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În esenţã, se aratã cã regula instituitã de <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , potrivit cãreia împotriva hotãrârii instanţei de judecatã contestatorul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creeazã o situaţie inechitabilã între cele douã pãrţi din proces. Aceasta deoarece solicitantul de azil, la momentul pronunţãrii, nu cunoaşte motivele pentru care instanţa a admis plângerea formulatã împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi şi, în consecinţã, trebuie sã declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltã parte "este îndreptãţitã sã declare recurs numai atunci când soluţia pronunţatã de instanţa de fond îi este nefavorabilã". Totodatã, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispoziţiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane cãreia ordonanţa i se adreseazã - cea a refugiaţilor -, deoarece legislaţia aplicabilã cetãţenilor români, respectiv regulile instituite de procedura civilã, contenciosul administrativ sau procedura penalã, prevede termene de declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunţare, în timp ce prevederile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 impun un termen de 5 zile de la pronunţare.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere prin care apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, susţine cã raţiunea instituirii termenului de 5 zile ca termen de recurs rezidã din necesitatea urgentãrii soluţionãrii cauzei şi evitarea tergiversãrii judecãţii, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Mai mult, textul de lege criticat conţine norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate institui reguli speciale de procedurã. De asemenea, dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu conţin norme contrare prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituţie şi nici celor ale art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins: "Împotriva hotãrârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi ale art. 18 alin. (2), privind dreptul de azil. De asemenea, acesta mai invocã şi nerespectarea art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricãrui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Analizând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentalã şi din instrumentele juridice internaţionale pretins a fi încãlcate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai fost analizate de Curtea Constituţionalã prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate a fi încãlcate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã. Prin <>Decizia nr. 135 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, sau <>Decizia nr. 503 din 4 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţã, pentru argumentele acolo expuse, cã textul de lege criticat corespunde exigenţelor dreptului la un proces echitabil.
Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a modifica jurisprudenţa Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Tochukwu James Ngoesionwu în Dosarul nr. 15.726/302/2005 (numãr în format vechi 15.064/2005) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
