Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 310 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 310 din 28 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 432 din 17 iunie 2015

Comenteaza legea


    Daniel Marius Morar    - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Benke Karoly           - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Aurelian Gabriel Buşiţia, Nicolina Buşiţia, Maria Felicia Buşiţia, Hortensia Buşiţia, Alexandru Octavian Buşiţia, Iuliu Andrei Buşiţia, Mihai Alex Buşiţia, Cristina Maria Ungur, Dorin Emil Ogiolan, Veronica Valeria Farcaş, Mariana Georgeta Gliga, Nora Roxana Pop, Ovidiu Justin Parachiv, Victor Bulz şi Luminiţa Daniela Pişcociu, reprezentaţi prin mandatar Florin Cazan, şi intervenientul Gheorghe Călin Buşiţia în Dosarul nr. 69/42/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 66D/2015.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 23 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 69/42/2013, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Aurelian Gabriel Buşiţia, Nicolina Buşiţia, Maria Felicia Buşiţia, Hortensia Buşiţia, Alexandru Octavian Buşiţia, Iuliu Andrei Buşiţia, Mihai Alex Buşiţia, Cristina Maria Ungur, Dorin Emil Ogiolan, Veronica Valeria Farcaş, Mariana Georgeta Gliga, Nora Roxana Pop, Ovidiu Justin Parachiv, Victor Bulz şi Luminiţa Daniela Pişcociu, reprezentaţi prin mandatar Florin Cazan, şi intervenientul Gheorghe Călin Buşiţia, într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind obligarea statului român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, să transmită dosarul de despăgubire unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire şi, respectiv, decizia reprezentând titlul de plată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014 şi nr. 210 din 8 aprilie 2014, potrivit cărora dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 33 şi, respectiv, la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, sunt retroactive, rezultă că dispoziţiile legale criticate nu se pot aplica retroactiv proceselor aflate în curs de judecată nici în privinţa modalităţii de evaluare, de emitere a deciziei de compensare sau a modalităţii de valorificare a punctelor. Se mai arată că, având în vedere că nu au fost abrogate dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă faptul că în procedura administrativă subzistă în continuare obligaţia entităţii deţinătoare a imobilului de a se pronunţa prin dispoziţie sau decizie motivată asupra cererii de restituire în natură. În urma unei astfel de decizii/dispoziţii a entităţii deţinătoare a imobilului, autorilor excepţiei de neconstituţionalitate li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la restituire, astfel încât au solicitat instanţei de judecată continuarea procedurii de restituire în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, apreciază că intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe parcursul soluţionării procesului, lege care reglementează alte termene şi condiţii decât cele în vigoare la data înregistrării cererilor de chemare în judecată, încalcă principiul neretroactivităţii legii civile.
    6. Se mai susţine că prevederile art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică unor situaţii juridice născute anterior intrării lor în vigoare, când legea stabilea o altă modalitate de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv, fiind în acest mod schimbată în mod retroactiv modalitatea de evaluare. Se mai susţine că prevederile art. 50 lit. b) şi c) din acelaşi act normativ desfiinţează anumite entităţi ale statului, ceea ce conferă caracter inadmisibil cererilor de chemare în judecată formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acelaşi sens, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate nu conferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, creând inegalităţi majore între persoanele care au formulat cereri de restituire la entităţile învestite de lege cu soluţionarea notificărilor şi persoanele care s-au adresat instanţelor de judecată. În egală măsură, discriminarea creată se manifestă şi din punctul de vedere al persoanelor care au obţinut despăgubirile înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate.
    7. De asemenea, se susţine că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 contravin accesului liber la justiţie şi dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind instituit un nou caz de casare, în afara termenelor prescrise de lege, precum şi prin schimbarea normelor procedurale pe parcursul soluţionării procesului. În egală măsură, este depăşită durata unui termen rezonabil de soluţionare a cauzelor, având în vedere termenul scurs de la depunerea notificării.
    8. Este invocată şi practica Curţii Constituţionale pronunţată în legătură cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, act normativ care instituia noi termene şi proceduri de plată şi în privinţa căruia a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, instanţa apreciază că prevederile legale criticate nu sunt de natură a crea discriminări între beneficiarii Legii nr. 18/1991. În acest sens, faptul că, potrivit noii legi, intrate în vigoare pe parcursul judecării cauzelor, s-a stabilit o altă modalitate de calcul al despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite nu conduce la discriminarea acestora din urmă, prin raportare la cele care obţinuseră o astfel de evaluare anterior, deoarece este incident principiul de drept tempus regit actum, astfel încât modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. De asemenea, analizarea dosarelor conţinând decizii cu propunere de acordare de măsuri compensatorii ori decizii de stabilire a valorii recalculate a acţiunilor asociaţilor persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv nu este discriminatorie comparativ cu celelalte cazuri în care se aplică procedura de evaluare pe bază de puncte a imobilului. Astfel, nediscriminarea presupune aplicarea unui tratament similar în cazuri similare, iar nu în orice caz, diferenţa de situaţie implicând, în mod necesar, o diferenţă de tratament.
    10. În legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, instanţa apreciază că prevederile Legii nr. 165/2013 nu retroactivează, deoarece nu operează modificări cu privire la raporturi juridice consumate sau intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării lor în vigoare. Astfel, procedura instituită de Legea nr. 165/2013 se aplică de la data intrării sale în vigoare, fără să influenţeze situaţiile juridice finalizate sub imperiul vechii reglementări şi având în vedere proceduri în curs de desfăşurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, dacă o normă juridică nou-intrată în vigoare se referă la o situaţie juridică cu caracter de continuitate, constitutiv de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, nu poate fi vorba de o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile.
    11. Cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, instanţa de judecată apreciază că, întrucât Curtea Constituţională nu este nici legiuitor pozitiv şi instanţă judecătorească, cu competenţă de a interpreta şi aplica principiile convenţionale în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetăţenilor, folosirea unei norme de drept din Convenţie în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă celei de referinţă, implică în mod necesar ca această normă să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei. Astfel, numai invocarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevederi ce se regăsesc şi în Legea fundamentală, poate fi analizată, instanţa de judecată apreciind că prevederile legale criticate nu sunt de natură a contraveni acestor dispoziţii constituţionale sau convenţionale, invocând în acest sens cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014, paragrafele 127 şi 129. Se mai consideră că adoptarea Legii nr. 165/2013 nu a dat naştere la apariţia unui nou motiv de casare, care nu este prevăzut de dispoziţiile legale care reglementează regimul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci poate sta la baza promovării unor astfel de căi de atac, în condiţiile legii, dacă hotărârile contestate s-au pronunţat cu nerespectarea principiilor impuse de aplicabilitatea legii civile în timp. Totodată, în lipsa unui titlu de despăgubire obţinut anterior sesizării instanţei de judecată, părţile nu pot invoca deţinerea unui drept efectiv, a cărui substanţă să fi fost afectată de prevederile Legii nr. 165/2013.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate aceste din urmă prevederi legale, potrivit cărora:
    - Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."
    - Art. 21 alin. (6) şi (7): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)
    (7) Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)."
    - Art. 22: "Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege."
    - Art. 27 alin. (1)-(3): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.
    (2) Licitaţiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi se desfăşoară în regim de videoconferinţă.
    (3) Participarea la licitaţie a deţinătorilor de puncte este gratuită, cu condiţia înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară."
    - Art. 31 alin. (1): "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar."
    - Art. 50 lit. b) şi c): "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)
    b) orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă;
    c) articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 şi articolul 22 din titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă."
    16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie.
    17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea reţine că este necesară analiza admisibilităţii acesteia prin prisma condiţiei existenţei legăturii cu soluţionarea cauzei a textelor de lege criticate, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens, Curtea reţine că obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată este acţiunea privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să transmită dosarul de despăgubire unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire şi, respectiv, decizia reprezentând titlul de plată. În fapt, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, drept ce le-a fost reconstituit în natură, în parte, urmând ca pentru restul suprafeţei să primească despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Dosarele conţinând propunerea de acordare de despăgubiri au fost trimise către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În lipsa unui răspuns al acestei autorităţi administrative, într-un termen rezonabil, autorii excepţiei de neconstituţionalitate s-au adresat instanţei de judecată, cauza aflându-se în curs de soluţionare la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.
    18. În acest context, având în vedere stadiul procesual al litigiului, şi anume faptul că dosarul administrativ conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor nu a fost analizat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să se procedeze la analizarea acestuia, în temeiul Legii nr. 165/2013, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, inclusiv sub aspectul existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, Curtea reţine că prevederile art. 22 - referitoare la deciziile entităţilor învestite de lege emise în temeiul Legii nr. 10/2001, iar nu Legea nr. 1/2000, incidentă pe fondul cauzei, art. 27 alin. (1)-(3) - referitoare la valorificarea, după 1 ianuarie 2016, a punctelor acordate prin decizia de compensare, în cadrul licitaţiei naţionale de imobile, art. 31 alin. (1) - privind posibilitatea deţinătorului deciziei de compensare prin puncte de a opta pentru valorificarea acestora şi în numerar, nu îndeplinesc condiţia legăturii lor cu soluţionarea cauzei, deoarece, în acest moment procesual, în condiţiile inexistenţei unei decizii a Comisiei Naţionale, nu se poate aprecia incidenţa lor în cauza în care a fost invocată excepţia. În acest sens, Curtea reţine că dosarul conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) şi urmează să parcurgă procedura administrativă specifică acestei etape, şi anume: verificarea legalităţii deciziei entităţii învestite de lege prin care se propune acordarea de măsuri compensatorii în echivalent, calitatea de persoane îndreptăţite şi, în funcţie de rezultat, să se acorde sau nu despăgubiri fie prin compensare cu alte bunuri, fie în echivalent. Aşadar, incidenţa textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei Comisiei Naţionale, la finalul acestei proceduri administrative. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai invocă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestui act normativ, şi la art. 50 lit. b) şi c), prin care se abrogă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare, măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi anumite prevederi cuprinse în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară.
    20. Prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea respingând excepţia ca neîntemeiată, cu motivarea că prevederile legale criticate constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În acest sens, în acord cu cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2014, Curtea a statuat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 232, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).
    21. Aceleaşi considerente statuate de Curte în Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, anterior citată, îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte art. 21 alin. (7) din acelaşi act normativ, referitor la stabilirea numărului de puncte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
    22. În ceea ce priveşte prevederile art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, în privinţa acestor prevederi legale, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.
    23. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22, art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Aurelian Gabriel Buşiţia, Nicolina Buşiţia, Maria Felicia Buşiţia, Hortensia Buşiţia, Alexandru Octavian Buşiţia, Iuliu Andrei Buşiţia, Mihai Alex Buşiţia, Cristina Maria Ungur, Dorin Emil Ogiolan, Veronica Valeria Farcaş, Mariana Georgeta Gliga, Nora Roxana Pop, Ovidiu Justin Parachiv, Victor Bulz şi Luminiţa Daniela Pişcociu, reprezentaţi prin mandatar Florin Cazan, şi intervenientul Gheorghe Călin Buşiţia, în Dosarul nr. 69/42/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 21 alin. (6) şi (7) şi la art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

                                  PREŞEDINTE,
                              DANIEL MARIUS MORAR

                            Magistrat-asistent-şef,
                                  Benke Karoly

                                    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 310 din 28 aprilie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"