Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 309 din 13 iunie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. 2 din Codul de procedura civila din 1865
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 15 iulie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 22.241/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 236D/2013.
La apelul nominal, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 234 din 4 martie 2008 şi nr. 307 din 3 martie 2011, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 853 din 25 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 22.241/3/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865.
Excepţia a fost invocată de Gabriel Emanuel Niţulescu întro cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea autorului excepţiei de asigurare a unor dovezi, cerere formulată în cursul judecării căii extraordinare de atac a revizuirii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât conduc la întârzieri în asigurarea dovezilor ce ar putea să îl priveze pe cel ce se apără de constituirea unor dovezi favorabile apărării şi susţinerilor sale. Cum dreptul la apărare al justiţiabilului este garantat, procedura de asigurare a dovezilor ar trebui să fie una efectivă, care să se desfăşoare cu celeritate. O procedură de admitere a asigurării dovezilor care se întinde pe un interval mare de timp ar putea să o facă pe aceasta inefectivă, în condiţiile în care dovezile ce se doresc a fi asigurate pot să piară până la parcurgerea întregului ciclu procesual (fond-recurs).
Aşadar, recursul prin care s-ar urmări contestarea unei respingeri a unei cereri de asigurare a dovezilor ar putea să rămână fără obiect până la soluţionarea acestuia, având în vedere timpul destul de lung (cel puţin câteva luni) necesar exercitării căii de atac a recursului.
Autorul excepţiei mai arată că noul Cod de procedură civilă prevede un termen de 5 zile pentru atacarea încheierii de respingere a cererii de asigurare dovezi, indiferent de instanţa competentă. Totuşi, chiar dacă termenul de recurs s-a modificat pentru încheierile judecate de instanţele care soluţionează şi pricina, pentru procesele aflate pe rol respectivul text de lege rămâne în vigoare şi de aceea este necesară analizarea constituţionalităţii acestuia în forma de dinaintea modificării sale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţio-nalitate ca fiind neîntemeiată. Instanţa arată că posibilitatea exercitării căii de atac a recursului numai odată cu fondul împotriva încheierii prin care se soluţionează cererea de asigurare a dovezilor, în ipoteza în care această cerere este formulată pe cale incidentală, are în vedere tocmai respectarea exigenţei judecăţii cauzei cu celeritate, prin neîntreruperea cursului judecăţii în urma formulării pe cale separată a căii de atac.
În opinia instanţei, soluţionarea cu celeritate şi într-un termen rezonabil este un principiu constituţional care guvernează procesul în cadrul căruia, pe cale incidentală, s-a formulat o cerere de asigurare dovezi. Or, recunoaşterea dreptului de a exercita pe cale separată o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a soluţionat această cerere incidentală ar fi de natură să tergiverseze judecarea cererii principale care formează obiectul cauzei în urma întreruperii cursului judecăţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că ele constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. În plus, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie, or, în speţă, acesta este respectat.
În aceste condiţii, liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, şi implică existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum este atât cea a asigurării dovezilor, cât şi cea a exercitării căii de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de judecată. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.
Pe de altă parte, se observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte ca în speţă să se facă aplicarea prevederilor art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care, în opinia acestuia, "s-ar impune în cazul constatării neconstituţionalităţii", or, acest lucru nu este posibil, textul de lege invocat fiind aplicabil numai în cazul exercitării căii de atac a recursului formulat în cazul cererii de asigurare a dovezilor pe cale principală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii ce au următoarea redactare: "Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul."
Se observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea constată că obiect al excepţiei îl constituie articolele din Codul de procedură civilă din 1865.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 234 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, Curtea a reţinut că dispoziţiile procedurale criticate stabilesc că, atunci când asigurarea probelor în procesul civil se cere pe cale incidentală - în timpul judecării unei pricini, încheierea dată de instanţa de judecată se poate ataca numai odată cu hotărârea dată asupra fondului. Aceste dispoziţii nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece toate actele procesuale care urmează încheierii la care se referă textul atacat se efectuează cu respectarea garanţiilor prevăzute de lege pentru toate părţile din litigiu.
Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea criticată împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie astfel la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 22.241/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
