Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 309 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 572 din 28 iulie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea "Dimiro Construct" - S.R.L. din Merei, judeţul Buzău, în Dosarul nr. 44.378/245/2014 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.383D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 16 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.378/245/2014, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea "Dimiro Construct" - S.R.L. din Merei, judeţul Buzău, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul nu a respectat principiul personalităţii răspunderii contravenţionale şi principiul legalităţii pedepsei aplicabil în materie contravenţională. În acest sens arată că, astfel cum reiese din titlul ordonanţei, aceasta se referă la stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, iar potrivit principiului răspunderii personale, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru fapta altuia, întrucât atât răspunderea contravenţională, cât şi cea penală este personală, aşadar subiect activ al contravenţiei este doar persoana care a săvârşit contravenţia (astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în mai multe decizii"). Or, în cauza de faţă a fost sancţionată contravenţional persoana juridică ce deţine vehiculul cu care s-a săvârşit contravenţia, şi nu conducătorul auto, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, care prevăd că utilizatorul (în speţă persoana juridică care, în baza unui contract încheiat cu un terţ, execută lucrări de transport al unor materiale cu un vehicul înmatriculat pe numele acestuia) răspunde contravenţional pentru fapta conducătorului auto, angajat sau, după caz, colaborator al acestuia, de a nu respecta timpii de odihnă şi repaus. Astfel, din interpretarea logico-sistematică a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi 9 din acelaşi act normativ, reiese faptul că subiect activ al contravenţiilor prevăzute de textele criticate poate fi doar conducătorul auto, întrucât numai acesta poate "depăşi perioada maximă de conducere neîntreruptă cu o oră şi 30 de minute sau mai mult sau, după caz, nu respectă perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult". Aşadar, în acest raport juridic, utilizatorul este un terţ, şi nu un subiect activ al contravenţiei. În acest context consideră că prin aplicarea sancţiunii contravenţionale utilizatorului, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, şi nu conducătorului auto, se diminuează în mod nejustificat patrimoniul utilizatorului, creează un prejudiciu de imagine, afectându-i în mod vădit interesele economico-financiare în raport cu potenţiali clienţi.
6. Totodată, susţine că prevederile criticate nu ţin cont de principiul legalităţii pedepsei şi consideră că dau naştere unor abuzuri prin stabilirea în sarcina unor persoane a unor sancţiuni, fără a ţine seama de persoana făptuitorului/contravenientului. De altfel, având în vedere natura activităţii de transport, societatea nu are posibilitatea de a verifica în timp util dacă sunt respectaţi de către conducătorii auto timpii de odihnă şi repaus, stabiliţi de legislaţia în vigoare, şi nici nu are posibilitatea de a formula acţiune în regres împotriva acestora în vederea recuperării prejudiciului, întrucât prevederile criticate îi atribuie acesteia, în exclusivitate, calitatea de contravenient.
7. De asemenea, menţionează că răspunderea contravenţională stabilită de legiuitor prin prevederile criticate în sarcina utilizatorului este asemănătoare răspunderii civile delictuale, respectiv răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor, aspect ce contravine dispoziţiilor de drept contravenţional prevăzute de legislaţie, astfel nicio dispoziţie nu stipulează faptul că legea contravenţională se completează cu dispoziţiile de drept civil. În acest context menţionează că, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, sancţiunile contravenţionale sunt încadrate în sfera "acuzaţiilor în materie penală" (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Maszni împotriva României). Susţine că prevederile criticate conduc la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, întrucât instituie o prezumţie nerezonabilă de răspundere pentru utilizatorul vehiculului, menţionat în certificatul de înmatriculare al acestuia la data constatării şi aplicării sancţiunii contravenţionale, ceea ce contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
8. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă opinează în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor fundamentale invocate. Obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru fapta săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între cele două părţi, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Totodată, arată că, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007. Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 au fost modificate, succesiv, prin mai multe acte normative, astfel, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate în forma în vigoare la data la care şi-au produs efectele faţă de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 9 alin. (1) lit. c) şi d): "(1) Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează: [...]
c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 şi 38, aplicabilă conducătorului auto, şi faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 şi 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier; [...]
d)cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 şi 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12-15 şi 17, aplicabilă conducătorului auto;";
- Art. 8 alin. (1), la care fac referire prevederile criticate şi au incidenţă în cauză, au următorul cuprins: "(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacă acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale: [...]
4. depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră şi 30 de minute sau mai mult; [...]
9. nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult;".
14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) - "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (2) - "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 21 alin. (3) - "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil" şi art. 23 alin. (12) - "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii".
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 stabilesc sancţiunile corespunzătoare săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 8 din ordonanţă, acestea constând în amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, respectiv 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă, după caz, conducătorului auto sau întreprinderii/operatorului de transport rutier.
16. Faţă de aceste prevederi legale, nemulţumirea autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate porneşte de la faptul că, în anumite situaţii, sancţiunea amenzii se aplică faţă de întreprindere sau faţă de operatorul de transport rutier pentru fapte săvârşite în mod direct şi nemijlocit de către conducătorul auto.
17. Curtea constată că textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 114 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, sau Decizia nr. 851 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2013. Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
19. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate potrivit căreia "răspunderea contravenţională stabilită de legiuitor prin prevederile criticate în sarcina utilizatorului este asemănătoare răspunderii civile delictuale, respectiv răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor, aspect ce contravine dispoziţiilor de drept contravenţional prevăzute de legislaţie, astfel nicio dispoziţie nu stipulează faptul că legea contravenţională se completează cu dispoziţiile de drept civil", Curtea constată că, în realitate, angajatul persoanei juridice acţionează în numele şi pe seama acesteia, astfel încât, în cadrul raportului juridic contravenţional, răspunderea contravenţională se reflectă asupra persoanei juridice care, astfel cum s-a precizat la paragraful 17, are latitudinea de a formula o acţiune în regres pentru prejudiciul suferit din culpa angajatului său.
20. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, "Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare", iar potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz. Ca atare nu se poate reţine susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la faptul că nu sunt legiferate norme legale care să prevadă că actul normativ din care fac parte dispoziţiile criticate se completează cu dispoziţii privind regulile comune în materie.
21. Faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine pretinsa contrarietate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 cu cele ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Dimiro Construct" - S.R.L. din Merei, judeţul Buzău, în Dosarul nr. 44.378/245/2014 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
