Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 308 din 28 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. g) din Legea lustratiei privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 9 mai 2012
Cu Adresa nr. 305 din 7 martie 2012, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a trimis Curţii Constituţionale Hotãrârea nr. 1 din 7 martie 2012, pronunţatã de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 1.800 din 7 martie 2012 şi constituie obiectul Dosarului nr. 604A/2012.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnãturile a 87 de judecãtori ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie considerã ca neconstituţionale dispoziţiile art. 1 lit. g) din Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, deoarece contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi art. 53.
Autorii îşi fundamenteazã criticile pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010.
Prin dispoziţiile art. 1 lit. g) din Legea lustraţiei, se instituie o prezumţie de vinovãţie, de încãlcare a drepturilor omului, a Constituţiei şi a legilor, a documentelor internaţionale semnate şi ratificate de România, prin exercitarea atribuţiilor de serviciu de cãtre întreaga categorie profesionalã a procurorilor.
În viziunea legii, rãspunderea juridicã şi sancţiunea se întemeiazã pe deţinerea funcţiei de procuror şi pe prezumţia de încãlcare a drepturilor omului şi a legislaţiei de cãtre persoanele care au deţinut aceastã funcţie, rãspunderea nefiind nici individualã şi nici întemeiatã pe fapte juridice sau acte juridice sãvârşite de o persoanã.
În dezacord cu considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010, potrivit cãrora lustraţia este permisã exclusiv cu privire la persoanele care au luat parte efectiv la grave încãlcãri ale drepturilor şi libertãţilor omului, legea sancţioneazã toate persoanele care au deţinut funcţia de procuror, inclusiv cele care nu au luat parte în întreaga lor carierã profesionalã la încãlcãri ale drepturilor şi libertãţilor omului. Din aceastã perspectivã, legea exclude individualizarea sancţiunii, contravenind principiilor statului de drept, ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Pe de altã parte, dispoziţiile art. 2 din Legea lustraţiei instituie o nouã interdicţie privind dreptul de acces în funcţiile şi demnitãţile publice, care nu respectã prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât restrângerea nu respectã cerinţa proporţionalitãţii în raport cu scopul urmãrit. Interdicţia care respectã cerinţele constituţionale este cea instituitã de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãreia judecãtorii sau procurorii care au fãcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecãtorii sau procurorii care au un interes personal, ce influenţeazã sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevãzute de lege, nu pot ocupa funcţii de conducere.
Mai mult, instituind rãspunderea juridicã şi sancţionarea persoanelor care au deţinut funcţia de procuror şi care şi-au exercitat atribuţiile de serviciu respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, legea încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2).
În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 7 martie 2012, Curtea Constituţionalã a solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi al Guvernului asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere prin Adresa înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 2.243 din 22 martie 2012 şi aratã cã Legea lustraţiei trebuie sã fie accesibilã şi previzibilã în legãturã cu efectele sale, nu trebuie sã serveascã exclusiv scopului de pedeapsã sau de rãzbunare, deoarece pedepsirea infractorilor trebuie sã fie limitatã la sfera dreptului penal, iar în cazul în care dreptul intern permite restricţii cu privire la drepturile garantate de Convenţia europeanã a drepturilor omului, acestea trebuie sã fie suficient de precise pentru a permite individualizarea rãspunderii fiecãrei persoane afectate de aceasta şi sã conţinã garanţii procedurale adecvate.
Dacã forma anterioarã a legii, care cuprindea doar categorii de demnitãţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist, era criticabilã din perspectiva conformãrii cu standardele constituţionale, europene şi internaţionale în materie, aceastã nouã formã, prin includerea categoriei profesionale a procurorilor, adaugã noi violãri ale standardelor menţionate.
Legea nouã afecteazã în prezent cariera unor persoane, fapt ce ridicã probleme din perspectiva proporţionalitãţii mãsurii, deoarece intervalul mare de timp existent dilueazã obiectivitatea mãsurii şi nu mai poate justifica în mod rezonabil restrângerea unor drepturi constituţionale.
Dispoziţiile legii referitoare la procedura de analizã a arhivelor şi de constatare a apartenenţei la anumite funcţii de conducere sau de demnitate este insuficient articulatã pentru a acoperi întreaga gamã de garanţii necesare, iar dispoziţiile referitoare la încetarea mandatelor de conducere în curs de exercitare încalcã prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie.
În concluzie, Guvernul apreciazã cã includerea întregii categorii profesionale a procurorilor în cuprinsul legii, eliminarea unei largi categorii de persoane, indiferent de comportamentul efectiv al persoanelor respective pe perioada regimului comunist, precum şi încetarea funcţiilor ocupate în prezent constituie elemente de susţinere a sesizãrii de neconstituţionalitate ca fiind întemeiatã prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 15 martie 2012, Curtea Constituţionalã a solicitat preşedintelui Camerei Deputaţilor urmãtoarele documente: Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, expunerea de motive care a stat la baza adoptãrii actului normativ, precum şi avizul Consiliului Legislativ referitor la propunerea legislativã.
Documentaţia solicitatã în vederea soluţionãrii sesizãrii de neconstituţionalitate a fost comunicatã de cãtre secretarul general al Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 51/1.027 din 15 martie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 2.076 din 16 martie 2012.
La dosarul cauzei au fost depuse, în calitate de amicus curiae, opinii cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care face obiectul cauzei, din partea Avocatului Poporului şi a Consiliului Director al Asociaţiei Procurorilor din România.
Avocatul Poporului apreciazã cã, potrivit art. 147 alin (2) din Constituţie, Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, criticatã în prezent pentru neconstituţionalitate, trebuia pusã de acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010. Modificãrile operate în Parlament au vizat adãugarea procurorilor în cadrul categoriilor de persoane lustrabile şi excluderea unor funcţii care erau în conţinutul legii declarate, în anul 2010, neconforme cu Constituţia.
Or, prin Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, Curtea Constituţionalã a considerat neconstituţional însuşi principiul lustraţiei, date fiind considerentele deciziei care au reţinut încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii şi pe cel al tardivitãţii adoptãrii ei de cãtre Parlament.
Dispoziţiile art. 1 lit. g) din legea criticatã încalcã prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât norma nu respectã exigenţele de accesibilitate şi predictibilitate, stabilind în mod generic "procurorii, procurorul general sau procurorul general adjunct din cadrul unitãţilor de procuraturã".
Avocatul Poporului mai aratã cã, în ceea ce priveşte procurorii, "legea ignorã mai multe aspecte care ar avea ca efect eliminarea acestei funcţii din categoria celor lustrate".
Astfel, legea nu face diferenţã între procurorii care au lucrat în dosarele civile şi economice, pe de o parte, şi procurorii care au fãcut anchetã penalã şi anchetã penalã specialã, pe de altã parte. Prin urmare, categoria procurorilor nu poate fi culpabilizatã în întregime, fiind necesar sã se dovedeascã dacã, prin activitatea lor, procurorii au încãlcat drepturile şi libertãţile omului, întrucât fiecare rãspunde pentru fapta proprie.
"Apoi, procurorii care au lucrat în dosarele penale puneau concluzii asupra faptelor sãvârşite, a vinovãţiei şi solicitau aplicarea unei pedepse corespunzãtoare, judecãtorul fiind acela care condamna sau achita. Cu toate acestea, judecãtorii nu sunt cuprinşi în legea criticatã."
Legea lustraţiei creeazã "o imensã paradigmã, şi anume: trebuiau sã fie aplicate legile în vigoare, în condiţiile în care acestea erau adoptate de un regim comunist care a cãzut în 22 decembrie 1989. Dacã aceste legi au fost aplicate, persoana în cauzã trebuie sã fie lustratã în prezent, iar dacã ele nu erau aplicate, aceeaşi persoanã trebuia sã suporte rigorile legii, inclusiv a celei penale, aplicabile la acel moment. Tocmai datoritã acestui raţionament, legea criticatã este retroactivã, imprevizibilã şi inaccesibilã."
Mai mult, prin legea criticatã sunt lustraţi doar procurorii, dar nu şi şefii lor de la unitãţile de procuraturã, altele decât procuratura generalã, cu toate cã aceştia fãceau politica unitãţii de procuraturã în cauzã.
Consiliul Director al Asociaţiei Procurorilor din România a transmis, în calitate de amicus curiae, opinia potrivit cãreia legea aduce o gravã atingere prestigiului autoritãţii judecãtoreşti, asimilând procurorii cu organele care au fãcut poliţie politicã şi cu organele care au servit şi sprijinit regimul comunist. În condiţiile în care, "în competenţa organelor procuraturii civile, dupã cum se poate vedea examinând legislaţia în vigoare la acea datã, nu intrau niciun fel de infracţiuni politice, ci numai infracţiuni de drept comun", procurorii "nu numai cã nu au servit regimul comunist, dar au constituit la acea vreme singurul filtru, singura barierã în calea abuzurilor organelor represive".
Legea este lipsitã de eficienţã juridicã, nefiind actualã, necesarã şi utilã, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la cãderea regimului totalitar comunist.
Mai mult, "legea nu oferã nicio garanţie procesualã în favoarea celor care se aflã într-o situaţie prezumatã de text sã poatã sã-şi apere drepturile".
Pe de altã parte, prevederile legii "sunt profund inechitabile în sensul cã din sistemul organelor judiciare format din organele de miliţie, procuraturã şi instanţe, procurorii sunt discriminaţi." Astfel, din rândul organelor de miliţie şi instanţe, legea face referire numai la anumite funcţii, în vreme ce dispoziţiile art. 1 lit. g) din lege face referire la toţi procurorii. Rezultatul este incriminarea unei întregi categorii profesionale, "care nu a fãcut altceva decât sã aplice un sistem legislativ format preponderent din Codul penal şi Codul de procedurã penalã, care, cu modificãri impuse de politica penalã, sunt în vigoare şi azi."
Legea lustraţiei contravine prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) şi art. 20, prevederilor art. 19, 20 şi 21 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 19 şi 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi art. 8, 10, 11 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În susţinerea criticilor, se invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în cauzele Sidabras şi Dziantas contra Lituaniei, Rainys şi Gasparavicius contra Lituaniei, Zdanoka contra Letoniei şi Adamsos contra Letoniei.
De asemenea, legea încalcã prevederile art. 15 alin. (2), art. 37 alin. (1) şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, prin aceea cã prevede o situaţie nouã care ar justifica restrângerea dreptului de acces în funcţii publice, sancţionând acte de conduitã consumate cu mult înainte de intrarea ei în vigoare.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, opiniile formulate de Avocatul Poporului şi Consiliul Director al Asociaţiei Procurorilor din România, documentele depuse la dosar, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
Potrivit dispozitivului Hotãrârii nr. 1 din 7 martie 2012 pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Din analiza considerentelor hotãrârii, rezultã cã aspectele de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile art. 1 lit. g) din lege, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 lit. g): "În sensul prezentei legi, au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, încãlcând prin atribuţiile de serviciu pe care le-au exercitat, aşa cum rezultã din Nomenclatorul de funcţii al partidului comunist, drepturile omului, Constituţia din 1965 sau legile în vigoare la acea datã sau convenţiile şi tratatele internaţionale semnate şi ratificate de România în acea perioadã, în special Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, adoptatã de cãtre Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948 şi ratificatã de România, şi a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra imprescriptibilitãţii crimelor de rãzboi şi a crimelor împotriva umanitãţii, adoptatã la 26 noiembrie 1968 şi ratificatã de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, publicat în Buletinul Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969, în care persecuţiile pe motive politice sunt integrate în noţiunea de crime împotriva umanitãţii: [...]
g) persoana care a exercitat funcţia de preşedinte sau preşedinte al unei secţii a Tribunalului Suprem, de procuror, procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unitãţilor de procuraturã, precum şi persoana care a îndeplinit funcţia de secretar de partid în oricare dintre instanţele judecãtoreşti."
În motivarea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (3) privind accesul la funcţiile şi demnitãţile publice, art. 23 alin. (11) care consacrã prezumţia de nevinovãţie şi în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Înainte de a proceda la analiza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã sesizarea formulatã îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 146 lit. a) din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare, şi anume Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. La data de 19 mai 2010, Parlamentul României a adoptat Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, legea a fost supusã controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 23 iunie 2010, Curtea Constituţionalã constatând cã legea criticatã este neconstituţionalã.
Argumentele de neconstituţionalitate reţinute prin decizie au fost urmãtoarele:
a) "În concepţia legii criticate rãspunderea juridicã şi sancţionarea se întemeiazã pe deţinerea unei demnitãţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist. Rãspunderea juridicã, indiferent de natura ei, este o rãspundere preponderent individualã şi existã numai întemeiatã pe fapte juridice şi acte juridice sãvârşite de o persoanã, iar nu pe prezumţii."
b) "Legea lustraţiei este excesivã în raport cu scopul legitim urmãrit, deoarece nu permite individualizarea mãsurii. Aceastã lege instituie o prezumţie de vinovãţie şi o adevãratã sancţiune colectivã, bazatã pe o formã de rãspundere colectivã şi pe o culpabilizare genericã, globalã, fãcutã pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovãţie instituite prin art. 23 alin. (11) din Constituţie. Chiar dacã legea criticatã permite apelarea la justiţie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida şi de a fi ales în funcţii şi demnitãţi, aceasta nu reglementeazã un mecanism adecvat în scopul stabilirii desfãşurãrii unor activitãţi concrete îndreptate împotriva drepturilor şi libertãţilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu oferã garanţii adecvate de control judiciar asupra aplicãrii mãsurilor restrictive."
c) "Lustraţia este permisã doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreunã cu organizaţii ale statului, la grave încãlcãri ale drepturilor şi libertãţilor omului."
d) "Art. 2 din legea supusã controlului de constituţionalitate prevede una dintre principalele sancţiuni colective care vizeazã dreptul de a candida şi dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publicã enumerate ale persoanelor care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 37 şi 38 prin care se consacrã dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi limitativ menţionate. Este evident cã dispoziţiile art. 2 din Legea lustraţiei excedeazã cadrului constituţional, prevãzând o nouã interdicţie dreptului de acces în funcţiile publice, care nu respectã art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi."
e) "Legea lustraţiei aduce atingere principiului neretroactivitãţii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Legea se aplicã pentru fapte şi acţiuni sãvârşite dupã intrarea ei în vigoare. De aceea, nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetãţenii sã aibã în vedere eventuale reglementãri viitoare."
f) "Legea lustraţiei a fost adoptatã dupã 21 de ani de la cãderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fãrã a avea în sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea mãsurilor restrictive, chiar dacã prin acestea s-a urmãrit un scop legitim. Proporţionalitatea mãsurii faţã de scopul urmãrit trebuie privitã, în fiecare caz, prin prisma evaluãrii situaţiei politice a ţãrii, precum şi a altor circumstanţe."
II. Ca urmare a pronunţãrii deciziei Curţii Constituţionale, Senatul României, în calitate de primã Camerã sesizatã, în şedinţa din 26 aprilie 2011, a reexaminat legea lustraţiei şi a respins-o. Proiectul de lege a fost înaintat Camerei Deputaţilor pentru a se pronunţa în calitate de Camerã decizionalã.
Camera Deputaţilor a reluat în dezbatere legea lustraţiei, adoptând la data de 28 februarie 2012 o reglementare cu un conţinut juridic diferit.
III. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile pronunţate de Curtea Constituţionalã sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, având aceleaşi efecte pentru toate autoritãţile publice şi toate subiectele individuale de drept.
Decizia prin care Curtea Constituţionalã, în exercitarea controlului abstract, a priori, admite sesizarea de neconstituţionalitate este obligatorie şi produce efecte erga omnes.
Mai mult, în acord cu jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşeazã nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijinã acesta. Soluţia este aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, Curtea constatã cã, parcurgând procedura de reexaminare şi adoptând legea în forma care face obiectul controlului de constituţionalitate în prezenta cauzã, Parlamentul nu a respectat prevederile constituţionale cuprinse în art. 147 alin. (2) referitoare la efectele deciziilor pronunţate de Curtea Constituţionalã în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, care prevãd obligaţia Parlamentului de a reexamina dispoziţiile din lege constatate ca fiind neconstituţionale.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010 a fost constatatã neconstituţionalitatea legii în ansamblul sãu, iar nu doar a unor dispoziţii din cuprinsul acesteia, ipotezã în care ar fi fost incidente prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora, "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale".
În situaţia determinatã de constatarea neconstituţionalitãţii legii în ansamblul sãu, Curtea reţine cã pronunţarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementãri. Or, în condiţiile în care Senatul şi Camera Deputaţilor au procedat la reexaminarea Legii lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi au adoptat legea, chiar într-o formã modificatã, cele douã Camere ale Parlamentului nu au respectat dispoziţiile constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.
Pe de altã parte, în condiţiile în care prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc cã "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii", competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitatã dacã legea astfel adoptatã respectã exigenţele Legii fundamentale.
Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a legifera în materia în care Curtea Constituţionalã a admis o sesizare de neconstituţionalitate cu privire la o lege în ansamblul sãu presupune parcurgerea tuturor fazelor procesului legislativ prevãzut de Constituţie şi de regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea şi constatã cã Legea lustraţiei privind limitarea temporarã a accesului la unele funcţii şi demnitãţi publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este neconstituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 28 martie 2012 şi la acestea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
