Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 308 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 726 din 10 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã a Sindicatelor Libere din România - Frãţia în Dosarul nr. 947/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã aceasta a mai fãcut obiectul unui dosar la Curtea Constituţionalã şi a fost respinsã, iar în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã a impune o schimbare a jurisprudenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 947/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Confederaţia Naţionalã a Sindicatelor Libere din România - Frãţia cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii împotriva dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti prin care s-a respins notificarea privind un imobil revendicat în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 10/2001 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate încalcã prevederile art. 21 şi 44 din Constituţie. Astfel, textul de lege criticat precizeazã categoriile de persoane juridice îndreptãţite sã beneficieze de mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent. De asemenea, legea conţine şi o enumerare limitativã a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridicã sã fie îndreptãţitã la mãsuri reparatorii, fiind astfel înlãturate de la beneficiile acestei legi toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiţii. Aşadar, se susţine cã, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege", este încãlcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie, cuprins în art. 21, precum şi dispoziţiile constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã, cuprinse în art. 44.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu împiedicã accesul liber la justiţie, dat fiind cã "orice persoanã fizicã sau juridicã, nemulţumitã de modul de soluţionare a cererii sale are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecatã, prin exercitarea unei cãi de atac prevãzute de lege, cum de altfel a procedat şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate". Prevederile criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece "este firesc ca legiuitorul sã fi prevãzut modalitatea în care se poate face dovada identitãţii între titularul dreptului de proprietate şi cel care pretinde acest drept, iar, pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 consacrã soluţia şi pentru situaţia în care persoana juridicã nu şi-a mai continuat activitatea sau, deşi desfiinţatã ori interzisã, nu şi-a reluat activitatea dupã 1989, fiind astfel acoperite toate situaţiile în care, în mod abuziv, au fost preluate imobile din proprietatea unor persoane juridice".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, "<>art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu împiedicã nici o persoanã juridicã sã se adreseze justiţiei [...]. Nici prevederile <>art. 44 din Constituţie nu sunt încãlcate, deoarece Legea nr. 10/2001 , în ansamblul ei, reprezintã un act reparator prin care se restabilesc drepturile de proprietate asupra unor imobile abuziv preluate în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, printr-o procedurã administrativã simplificatã".
Guvernul considerã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, se aratã cã textul de lege criticat, delimitând sfera de aplicare a legii, enumerã categoriile de persoane juridice care sunt îndreptãţite la mãsuri reparatorii, în naturã sau prin echivalent, şi instituie condiţii pentru aplicarea acestor mãsuri, aşa încât nu aduce nici o atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 21 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu împiedicã pãrţile sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime. Se aratã, în acest sens, cã <>Legea nr. 10/2001 conţine norme cu caracter special în materia revendicãrii imobiliare. Acest fapt însã nu împiedicã persoanele interesate sã se prevaleze de dispoziţiile legale generale, în materie, în cazul în care condiţiile prevãzute de actul normativ special nu sunt îndeplinite. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 44 din Constituţie, deoarece, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "garantarea constituţionalã a proprietãţii private este, în mod necesar, subsecventã existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dispoziţii potrivit cãrora:
"Sunt îndreptãţite, în înţelesul prezentei legi, la mãsuri reparatorii constând în restituire în naturã sau, dupã caz, prin echivalent [...]:
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupã data de 6 martie 1945; îndreptãţirea la mãsurile reparatorii prevãzute de prezentul articol este condiţionatã de continuarea activitãţii ca persoanã juridicã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor sã fi fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea sã-şi fi reluat activitatea dupã data de 22 decembrie 1989, dacã, prin hotãrâre judecãtoreascã, se constatã cã sunt aceeaşi persoanã juridicã cu cea desfiinţatã sau interzisã, precum şi partidele politice a cãror activitate a fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã şi-au reluat activitatea în condiţiile legii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 şi 44 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevede pentru persoanele juridice posibilitatea de a obţine restituirea imobilelor care fac obiect de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 . Potrivit acestui text, îndreptãţirea la restituire este condiţionatã, pe de o parte, de continuarea activitãţii persoanei juridice respective de la data deposedãrii pânã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 şi, pe de altã parte, de reluarea activitãţii, în condiţiile legii, dupã 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a cãror activitate a fost întreruptã ori interzisã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. De asemenea, prevederea legalã criticatã precizeazã cã vocaţia la restituire a persoanelor juridice a cãror activitate a fost interzisã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este condiţionatã de existenţa unei hotãrâri judecãtoreşti prin care sã se constate cã persoana juridicã constituitã dupã decembrie 1989 este aceeaşi persoanã juridicã cu cea desfiinţatã sau interzisã. Sunt exceptate partidele politice, în cazul cãrora nu este necesarã o astfel de hotãrâre judecãtoreascã, fiind suficientã reluarea activitãţii, în condiţiile legii.
Curtea constatã cã aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de aceeaşi confederaţie sindicalã, a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 165 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 9 mai 2005, Curtea a reţinut cã "textul de lege criticat nu încalcã principiul accesului liber la justiţie, prevãzut în art. 21 din Constituţie, ci condiţioneazã exercitarea acestui drept de îndeplinirea anumitor condiţii prevãzute de lege. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionãri". Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã a impune o schimbare a jurisprudenţei, considerentele şi soluţia amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
De altfel, asupra mãsurilor reparatorii instituite prin lege, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat deseori, spre exemplu prin <>Decizia nr. 483 din 11 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004, reţinând cã "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel legiuitor pozitiv".
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã, prevãzut în <>art. 44 din Constituţie, prin excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001 a unor categorii de persoane juridice, Curtea constatã cã aceastã susţinere nu este întemeiatã. Dupã cum s-au pronuţat atât Curtea Constituţionalã, spre exemplu în <>Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, cât şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002, dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii se aplicã numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauzã, categoriile de persoane juridice la care se referã autorul excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã a Sindicatelor Libere din România - Frãţia în Dosarul nr. 947/2004 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
