Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 308 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 24 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Dimitrie Muscã în Dosarul nr. 17.141/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 17.141/299/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Dimitrie Muscã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, în sensul principiului constituţional consacrat de art. 21, se înscrie şi posibilitatea oricãrei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecatã pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Or, în condiţiile în care <>art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 prevede obligativitatea comunicãrii cererii de chemare în judecatã persoanei împotriva cãreia va fi pornitã ulterior acţiunea civilã şi depunerea cererii în instanţã numai însoţitã de dovada comunicãrii ei prin scrisoare recomandatã, reglementarea criticatã restrânge în mod nejustificat accesul persoanei la justiţie, contravenind prevederilor constituţionale invocate. Spre exemplu, autorul excepţiei aratã cã, în cazul contestaţiei la executare, condiţiile impuse de lege au semnificaţia drasticã a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestã actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevãzut de lege. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã instituirea unei cãi de atac ca modalitate de acces la justiţie implicã în mod necesar asigurarea posibilitãţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept sau interes legitim.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile <>art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 nu relevã prin ele însele vicii de neconstituţionalitate, însã oferã premisele existenţei unor asemenea vicii, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. Cu toate cã posibilitatea instituirii unor condiţii administrative minime pentru a accede la justiţie este de necontestat, situaţia în care poate ajunge reclamantul care nu are dovada comunicãrii actelor de procedurã cãtre partea adversã, nu respectã exigenţele normelor constituţionale. Astfel, respingerea cererii de chemare în judecatã, pe motiv cã dreptul subiectiv civil trebuia exercitat într-un anumit termen, calificat ca fiind de decãdere, pune reclamantul în imposibilitatea de a-şi apãra acest drept din cauza faptului cã a fost obligat de lege sã îndeplineascã, în prealabil, o formalitate administrativã. Obligaţia reglementatã prin lege limiteazã accesul liber la justiţie, nerespectând condiţia prevãzutã de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie referitoare la necesitatea ca mãsura restrictivã sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi sã nu aducã atingere dreptului însuşi.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate instituie o procedurã specialã, derogatorie de la dreptul comun, a cãrei reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "Reclamantul este obligat sã comunice cererea, actele pe care se întemeiazã şi, dupã caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţã. Judecãtorul nu va primi cererea fãrã dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplicã oricãrei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecãţii sau a celor prin care se exercitã o cale de atac."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacrã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã dispoziţiile <>art. 46 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind <>deciziile nr. 128/2007 , 85/2006 şi 323/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 14 martie 2007, nr. 236 din 16 martie 2006 şi, respectiv, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului sunt în deplinã conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
În esenţã, Curtea a reţinut cã dispoziţiile criticate reglementeazã o procedurã specialã de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebitã a acestor creanţe şi strânsa lor legãturã cu datoria publicã, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.
Întrucât raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea, aceasta se impune a fi menţinutã.
În plus, analizând criticile autorului excepţiei, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 46 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , prevederile referitoare la obligaţia comunicãrii cererilor înainte de depunerea acestora în instanţã se aplicã oricãrei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecãţii sau a celor prin care se exercitã o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, şi anume Codul de procedurã civilã. Or, aceastã dispoziţie anihileazã critica de neconstituţionalitate, conform cãreia, în cazul contestaţiei la executare, condiţiile impuse de lege au semnificaţia drasticã a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestã actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevãzut de lege. Astfel, în condiţiile în care contestaţia la executare are natura juridicã a unei cãi de atac specifice executãrii silite, prin care se declanşeazã controlul instanţei cu privire la actele de urmãrire silitã, comunicarea acesteia intimatului, potrivit dispoziţiilor de lege sus-menţionate, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, nu este necesarã înainte de depunerea în instanţã.
De altfel, Curtea reţine cã exceptarea, prevãzutã de teza a doua a textului de lege criticat, de la regula comunicãrii cererilor înainte de depunerea acestora în instanţã, reglementatã în teza întâi, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecãţii sau la cele prin care se exercitã o cale de atac, garanteazã drepturile procesuale ale pãrţilor şi constituie expresia aplicãrii, în plan legislativ, a principiilor constituţionale care consacrã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Dimitrie Muscã în Dosarul nr. 17.141/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
