Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 306 din 8 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 7 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 792 din 27 august 2004
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petre Mihai Bãcanu în Dosarul nr. 6.345/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal au rãspuns avocat Liliana Poenaru, pentru autorul excepţiei, şi avocat Paula Mihãiescu, pentru partea Ristea Priboi, celelalte pãrţi fiind lipsã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã a se constata lipsa de procedurã cu partea Marius Oprea, ca urmare a schimbãrii domiciliului acestuia.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã asupra existenţei la dosarul cauzei a unei cereri a pãrţii Marius Oprea prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor, care a fost examinatã de Curtea Constituţionalã în şedinţa de judecatã din 24 iunie 2004, datã la care s-a dispus amânarea judecãrii cauzei pentru data de 8 iulie 2004. În aceastã cerere partea nu a fãcut nici o precizare referitoare la schimbarea domiciliului. De asemenea, la dosar nu a fost depus nici un alt document din care sã rezulte schimbarea domiciliului.
Reprezentantul pãrţii Ristea Priboi se opune cererii de amânare, considerând cã aceasta are drept scop tergiversarea soluţionãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate în temeiul art. 98 din Codul de procedurã civilã, considerând cauza în stare de judecatã.
Curtea, deliberând, constatã procedura îndeplinitã şi, pe cale de consecinţã, respinge cererea formulatã, acordând cuvântul pe fond.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul pãrţii Ristea Priboi aratã cã nu existã nici o contradicţie între dispoziţiile criticate şi textele constituţionale, precum şi cele din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei, solicitând respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 2, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale, şi ca devenitã inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 52 alin. 7, întrucât aceste prevederi au fost abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.345/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 7 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Petre Mihai Bãcanu, inculpat recurent în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la România ca stat de drept şi la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi la dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 127 referitoare la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, se susţine şi încãlcarea prevederilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi anume a celor ale art. 6 pct. 1 privitoare la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la nediscriminare.
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile art. 52 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece prevãd cã abţinerea sau recuzarea se judecã în şedinţã secretã, deşi în art. 127 din Constituţie, republicatã, şi în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se prevede cã şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege. Se aratã cã, prin formularea cererii de recuzare, instanţa în faţa cãreia s-a ridicat se dezînvesteşte şi totodatã nu cunoaşte motivele pentru care a fost recuzatã, deoarece textul art. 48 din Codul de procedurã penalã este incomplet şi defectuos redactat, încãlcând normele constituţionale invocate. Instanţa în cauzã, prin dezînvestire, nu mai poate efectua nici un act de procedurã (de exemplu, sã acorde un termen de control).
În ceea ce priveşte art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, acesta este considerat neconstituţional deoarece prevede cã examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face ascultându-se procurorul, iar dacã este necesar şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere, încãlcându-se egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, deoarece, în timp ce procurorul se citeazã în mod obligatoriu şi se ascultã, celelalte pãrţi sunt ascultate decât dacã instanţa considerã necesar.
La rândul sãu, textul art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã este considerat neconstituţional deoarece pãrţile nu sunt înştiinţate de termenul de judecatã şi nu cunosc momentul de la care curg cele 24 de ore pentru declararea recursului, încãlcându-se art. 21 din Constituţie, republicatã, şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã recuzarea este, alãturi de abţinere, un remediu procesual prevãzut de lege, prin care un judecãtor al unei cauze concrete, susceptibil de a fi bãnuit, pentru anumite motive prevãzute de lege, de imparţialitate sau lipsã de obiectivitate, este înlãturat de la judecarea acelei cauze. Prin reglementãrile art. 52 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã s-a urmãrit ca situaţiile şi împrejurãrile de naturã a provoca suspiciunea personalã, privitor la obiectivitatea şi imparţialitatea judecãtorului, sã fie circumscrise unui cadru procesual restrâns, care sã nu contravinã principiului publicitãţii procesului penal. Se observã cã partea care formuleazã o cerere de recuzare şi procurorul sunt pe poziţia de egalitate, aşa cum rezultã din dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care sunt de strictã interpretare. Sintagma "ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã" trebuie interpretatã în sensul cã participarea procurorului nu este obligatorie, iar în situaţia în care apreciazã ca fiind necesar, instanţa poate asculta şi partea care a formulat cererea de recuzare.
În legãturã cu art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, instanţa aratã cã cererea de recuzare nu poate fi interpretatã ca o dezînvestire a instanţei, aceasta fiind un remediu procesual de care pot beneficia justiţiabilii, în situaţia în care judecãtorul cauzei, susceptibil de a fi bãnuit de imparţialitate, sã fie înlãturat de la judecarea acelei cauze. Aceastã instituţie este în acord cu art. 6 pct. 1 din Convenţia europeanã, privitor la procesul echitabil, fiind chiar o garanţie a desfãşurãrii acestuia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauzã este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 127 din Constituţie, republicatã, procedura de judecatã este stabilitã de lege, iar şedinţele de judecatã sunt publice, în afarã de cazurile prevãzute de lege. Astfel, în temeiul prevederilor constituţionale, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Întrucât procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, aceasta este reglementatã în conformitate cu prevederile constituţionale menţionate, cu respectarea trãsãturilor definitorii ale instituţiei abţinerii şi recuzãrii.
Dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, întrucât recuzarea nu formeazã obiectul unui tratat internaţional, nici prevederilor art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Prevederile art. 52 alin. 1, 2 şi 7 din Codul de procedurã penalã nu contravin nici prevederilor art. 16 din Constituţie, republicatã, referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât nu consacrã privilegii sau discriminãri în raport cu vreunul dintre criteriile prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Pentru aceleaşi motive nu se încalcã nici prevederile art. 124 din Constituţie, republicatã, referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii, în mod imparţial şi egal pentru toţi.
În concluzie, Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã în cauzã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 1, 2 şi 7 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate şi completate atât prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, cât şi prin <>Legea nr. 159/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţã secretã, fãrã participarea celui care declarã cã se abţine sau care este recuzat.
Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere. [...]
Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã de îndatã instanţei de recurs. Recursul se judecã în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor."
Autorul excepţiei considerã aceste dispoziţii de lege ca fiind contrare mai multor prevederi ale Constituţiei, şi anume art. 1 alin. (3) şi (4) referitor la statul de drept şi la principiul separaţiei şi echilibrãrii puterilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei şi art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, sunt vizate şi prevederile art. 6 pct. 1, referitoare la dreptul la un proces echitabil, în faţa unei instanţe care sã judece cauza public şi într-un termen rezonabil, precum şi cele ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminãrii, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 52 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi anume la cele ale art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 123 [devenit, dupã republicarea Constituţiei, art. 124 alin. (1) şi (3)] şi art. 126 [devenit art. 127]. De asemenea, controlul de constituţionalitate a vizat şi raportarea textelor de lege criticate la dispoziţiile art. 6 pct. 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 12 din 16 ianuarie 2001, nr. 135 din 26 aprilie 2001 şi nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 18 aprilie 2001, nr. 330 din 20 iunie 2001 şi nr. 867 din 2 decembrie 2002, Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenţã, urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere sau a cererilor de recuzare, sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale şi ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie [în prezent art. 126 alin. (2)], "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute de lege", ceea ce înseamnã cã reglementãrile în discuţie sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, iar prevederile criticate nu aduc atingere drepturilor constituţionale ale pãrţilor. Totodatã, conform art. 126 din Constituţie (devenit art. 127), "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege", unul dintre acestea fiind prevãzut în art. 52 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. De asemenea, potrivit art. 129, cãile de atac pot fi exercitate în condiţiile prevãzute de lege.
Judecarea cererii de recuzare fãrã citarea pãrţilor are ca scop evitarea prelungirii nejustificate a judecãţii şi efectuarea acesteia într-un termen rezonabil. Nu se poate vorbi despre încãlcarea principiului egalitãţii, de vreme ce dispoziţiile criticate nu conţin privilegii sau discriminãri.
Aşa fiind, Curtea Constituţionalã, prin deciziile pronunţate, a statuat cã dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea acestei soluţii, cele statuate anterior prin deciziile Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în dosarul de faţã.
Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, republicatã, referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, deoarece aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incidente în cauzã.
De asemenea, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 52 alin. 7, introduse prin Legea nr. 281/2003 şi, ulterior, modificate prin <>Legea nr. 159/2004 , au fost abrogate expres prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004. Faţã de aceastã situaţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea Constituţionalã poate decide numai asupra actelor normative în vigoare. Constatând însã cã la data sesizãrii sale, prin Încheierea din 8 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã erau în vigoare, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petre Mihai Bãcanu în Dosarul nr. 6.345/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
