Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 306 din 27 martie 2012 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995 si ale art. 18 alin. (1) si (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 11 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicatã de Emil Moise în Dosarul nr. 9.042/200/2011 al Judecãtoriei Buzãu şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.311D/2011.
Dezbaterile au avut loc la data de 20 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 27 martie 2012, la cererea autorului excepţiei, în vederea depunerii la dosar a unor concluzii scrise.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 250 din 13 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.271/114/2011, Tribunalul Buzãu - Secţia penalã - admiţând recursul împotriva Încheierii din 29 septembrie 2011 pronunţate de Judecãtoria Buzãu în Dosarul nr. 9.042/200/2011, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu au legãturã cu soluţionarea cauzei - a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petentul Emil Moise în faţa Judecãtoriei Buzãu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri penale întemeiate pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, formulatã împotriva soluţiei dispuse de procuror în Dosarul nr. 477/P/2010 al Parchetului de pe lângã Judecãtoria Buzãu, menţinutã de prim-procurorul parchetului, prin care s-a dispus neînceperea urmãririi penale faţã de profesorii de religie Marius Adrian Rãdulescu şi Mihaela Ionescu pentru infracţiunile prevãzute la art. 247 din Codul penal - abuzul în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi şi art. 318 din acelaşi cod - împiedicarea libertãţii cultelor, întrucât faptele nu existã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã dispoziţiile de lege criticate contravin urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 privind libertatea individualã, art. 29 privind libertatea conştiinţei, cu trimitere la art. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În acest sens, aratã cã fiica sa a fost obligatã sã asiste la evenimente religioase - ora de religie şi sã aibã acte de naturã religioasã - se închinã la începutul şi sfârşitul fiecãrei ore de religie, iar ca pãrinte niciodatã nu şi-a dat acordul pentru aceastã orã timp de 8 ani. Mai aratã cã în clasa a 9-a, când fiica sa a refuzat sã se prezinte la orele de religie, aceasta a cumulat absenţe, fiind în situaţia de a fi discutatã în colegiul profesoral. Considerã cã nimeni, nici chiar legea, nu îl poate obliga sã facã o cerere prin care sã solicite sã opreascã pe cineva sã sãvârşeascã o infracţiune împotriva fetiţei sale. Considerã cã cei care doresc sã facã ora de religie, aceia trebuie sã facã o cerere în acest sens.
Tribunalul Buzãu - Secţia penalã considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, prin faptul cã Religia a fost inclusã în planurile-cadru ale învãţãmântului primar, gimnazial, liceal, elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numãrul lor, asigurându-li-se dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii, nu se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţiile în care, la solicitarea scrisã a elevului major, repsectiv a pãrinţilor sau tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie, în acest caz, situaţia şcolarã încheindu-se fãrã disciplina Religie. Astfel, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 72/1995, potrivit art. 32 alin. (7) din Constituţie, în şcolile de stat învãţãmântul religios este organizat şi garantat prin lege, iar, potrivit art. 29 alin. (6) din Constituţie, pãrinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a cãror rãspundere le revine.
Art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 18 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 9 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului sunt reluate, în esenţã, de art. 29 alin. (1) şi (6) din Constituţia României.
Introducerea în sistemul de învãţãmânt românesc a disciplinei Religie, ca disciplinã obligatorie, nu echivaleazã cu obligativitatea religiei pentru elevi, fãrã a se ţine cont de dreptul pãrintelui sau al tutorelui de a asigura educaţia copiilor minori potrivit propriilor convingeri, obligativitatea privind numai includerea religiei ca disciplinã în planurile de învãţãmânt, religia şi confesiunea rãmânând sã fie alese sau nu, conform dispoziţiilor legale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995 este inadmisibilã, faţã de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Cât priveşte dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011, apreciazã cã acestea sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã studiul religiei, în conformitate cu opţiunea elevului şi acordul pãrintelui sau tutorelui legal, în mãsura în care obiectul materiei şi modalitatea de predare se integreazã procesului normal de învãţãmânt şi se axeazã pe prezentarea unor elemente de culturã religioasã generale, abordate într-o manierã neutralã, nu poate fi considerat, ca şi în cazul altor discipline, o modalitate de constrângere a subiecţilor în aderarea la o anumitã religie.
În plus, prevederile criticate trebuie examinate prin prisma art. 32 alin. (7) teza finalã, art. 29 alin. (1) teza finalã şi alin. (6) din Legea fundamentalã, art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 18 alin. (1) şi (2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 9 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului. În esenţã, toate aceste prevederi sunt reluate de art. 29 alin. (1) şi (6) din Constituţie . În concluzie, dispoziţiile de lege criticate nu pot fi interpretate decât în strictã conformitate cu art. 29 din Constituţie.
Totodatã, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normelor juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 72/1995.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.
Legea învãţãmântului nr. 84/1995 a fost abrogatã prin art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 .
În speţa de faţã, dispoziţiile Legii nr. 84/1995, deşi nu mai sunt în vigoare, produc în continuare efecte juridice, ele guvernând în anul 2010, când a fost înregistratã plângerea penalã formulatã de petentul Emil Moise, raporturile de serviciu ale cadrelor didactice - profesori de religie Marius Adrian Rãdulescu şi Mihaela Ionescu.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat cã, o datã sesizatã, are sarcina de a controla normele supuse controlului, "fãrã a condiţiona acest control de eliminarea, indiferent sub ce formã, din fondul activ al legislaţiei a actului criticat pentru neconstituţionalitate", şi cã "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare".
Prin urmare, Curtea a stabilit cã este obligatã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii textului aplicabil cauzei potrivit principiului tempus regit actum, şi nu numai asupra textului nou care ar prelua soluţia legislativã criticatã. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã atât dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, cât şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, având urmãtorul conţinut:
- Art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995: "(1) Planurile-cadru ale învãţãmântului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplinã şcolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
(2) La solicitarea scrisã a pãrinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolarã se încheie fãrã aceastã disciplinã. În mod similar se procedeazã şi pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã.";
- Art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011: "(1) Planurile-cadru ale învãţãmântului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplinã şcolarã, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numãrul lor, li se asigurã dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisã a elevului major, respectiv a pãrinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolarã se încheie fãrã disciplina Religie. În mod similar se procedeazã şi pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Constituţie, "Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nicio formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinţã religioasã, contrare convingerilor sale", iar potrivit art. 29 alin. (6) "Pãrinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a cãror rãspundere le revine".
În conformitate cu art. 32 alin. (7) din Constituţie, "Statul asigurã libertatea învãţãmântului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecãrui cult. În şcolile de stat, învãţãmântul religios este organizat şi garantat prin lege".
În sensul art. 18 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, orice persoanã are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei, acest drept implicând libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile sale prin învãţãmânt.
Articolul 18 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cuprinde o reglementare identicã, iar alin. (2) prevede cã "nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertãţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa".
Prin art. 13 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, statele-pãrţi la acest pact s-au angajat sã respecte libertatea pãrinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali de "a asigura educaţia religioasã şi moralã a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri".
Art. 9 paragraful 1 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului prevede cã "Orice persoanã are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învãţãmânt, practici şi îndeplinirea ritualurilor".
Ţinând cont de toate aceste dispoziţii, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 - în cadrul controlului de constituţionalitate a priori - prin Decizia nr. 72 din 18 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 31 iulie 1995, constatând cã prevederile art. 9 alin. (1) din Legea învãţãmântului sunt constituţionale numai dacã se respectã, conform art. 29 alin. (1) şi (6) din Constituţie, dreptul pãrinţilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a cãror rãspundere le revine.
În cauza de faţã, Curtea constatã cã este asigurat dreptul pãrinţilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a cãror rãspundere le revine, întrucât, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, la solicitarea scrisã a elevului major, respectiv a pãrinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie, iar în acest caz situaţia şcolarã se încheie fãrã disciplina Religie.
În concluzie, Curtea constatã cã atât art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995, cât şi art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prevãd acordul pãrinţilor pentru ca elevul sã participe la ora de religie. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei în sensul cã fiica sa a fost obligatã sã asiste la evenimente religioase - ora de religie şi sã aibã acte de naturã religioasã - se închinã la începutul şi sfârşitul fiecãrei ore de religie, iar ca pãrinte niciodatã nu şi-a dat acordul pentru aceastã orã timp de 8 ani nu pot fi primite, deoarece, dacã nu se dorea frecventarea orelor de religie, pãrintele avea posibilitatea prevãzutã de lege de a solicita în scris şcolii respective neparticiparea la orele de religie.
De altfel, în aceeaşi materie a libertãţii religioase s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 18 martie 2011, în Cauza Lautsi împotriva Italiei, constatând cã prezenţa crucifixelor în sãlile de clasã face parte din mediul şcolar, ca element al dreptului la educaţie în sens larg. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a invocat diversitatea spaţiului european în materia conservãrii şi perpetuãrii tradiţiilor culturale şi religioase, diversitate ce este permisã prin recunoaşterea unei largi marje de apreciere a statelor în materie de educaţie, cu respectarea dreptului pãrinţilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri religioase şi filozofice, educaţia copiilor minori.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã expunerea crucifixului în sãlile de clasã nu reprezintã o formã de îndoctrinare, iar marja de apreciere a statului italian nu a depãşit limita impusã de obligaţiile sale rezultate din Convenţie.
În concluzie, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, astfel cum a fost motivatã, este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicatã de Emil Moise în Dosarul nr. 9.042/200/2011 al Judecãtoriei Buzãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
