Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 306 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 3 si art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 3 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrea - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail Sava Cristian în Dosarul nr. 1.059/245/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.059/245/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 363 alin. 3 şi art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail Sava Cristian în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi 21, deoarece instituie o inegalitate între pãrţile care au fost prezente la dezbateri, dar au lipsit de la pronunţare. De asemenea, prevederile art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã contravin liberului acces la justiţie, întrucât, "aşa cum instanţa a invocat, nu pot formula recurs cei care nu au declarat apel, precum şi cei care au renunţat la calea de atac a apelului." Prin urmare, textul criticat nu prevede ce se întâmplã în alte situaţii, motiv pentru care inexistenţa reglementãrii echivaleazã cu interzicerea accesului la justiţie.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 cu denumirea marginalã Termenul de declarare a apelului şi art. 385^1 alin. 4 cu denumirea marginalã Hotãrârile supuse recursului, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 363 alin. 3: "Pentru partea care a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru pãrţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.";
- Art. 385^1 alin. 4: "Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cãrora persoanele prevãzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacã legea prevede aceastã cale de atac. Persoanele prevãzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacã nu au folosit apelul, dacã prin decizia pronunţatã în apel a fost modificatã soluţia din sentinţã şi numai cu privire la aceastã modificare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, prin raportare la critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, şi <>Decizia nr. 662 din 4 iulie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 27 august 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, statuând cã prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar susţinerilor autorului excepţiei, cã acestea respectã dispoziţiile constituţionale, precum şi pe cele din documentele internaţionale invocate.
Astfel, faptul cã, potrivit reglementãrii criticate, pentru pãrţile prezente la dezbateri sau la pronunţare termenul de declarare a apelului curge (cu excepţiile prevãzute de lege) de la data pronunţãrii hotãrârii nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare, respectiv dreptului la un proces echitabil al acestora, câtã vreme pãrţile, fiind prezente, au posibilitatea sã cunoascã soluţia instanţei şi sã acţioneze în consecinţã, exercitându-şi fãrã nicio îngrãdire drepturile procesuale prevãzute de lege.
Mai mult, pentru situaţiile în care pãrţile sunt în imposibilitatea de a promova cãile de atac în termenele prevãzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedurã penalã stabilind în acest sens cã "apelul declarat dupã expirarea termenului prevãzut de lege este considerat ca fiind fãcut în termen, dacã instanţa de apel constatã cã întârzierea a fost determinatã de o cauzã temeinicã de împiedicare, iar cererea de apel a fost fãcutã în cel mult 10 zile de la începerea executãrii pedepsei sau a despãgubirilor civile". Aşa fiind, şi în aceste cazuri este asiguratã deplina exercitare a dreptului la un proces echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a egalitãţii în drepturi, întrucât, potrivit unei constante jurisprudenţe, egalitate nu înseamnã uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferitã a pãrţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare şi care, în cunoştinţã de cauzã, pot sã promoveze cãile de atac împotriva hotãrârii pronunţate justificã un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe sã curgã termenul pentru declararea acestor cãi de atac pe cel al pronunţãrii hotãrârii.
Cât priveşte prevederile art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, Curtea a reţinut cã instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai prin lege".
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, invocatã de autorul excepţiei, Curtea Constituţionalã a statuat cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor, condiţie îndeplinitã de textul de lege criticat în prezenta cauzã.
De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât nu suprimã dreptul pãrţilor interesate de a exercita calea de atac a recursului. Dimpotrivã, acestea oferã posibilitatea pentru pãrţile care nu au folosit calea de atac a apelului de a declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, dacã prin decizia pronunţatã în apel a fost modificatã soluţia din sentinţa instanţei de fond.
Cât priveşte critica referitoare la starea de fapt din dosar potrivit cãreia textul nu dispune ce se întâmplã în alte situaţii neprevãzute, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi art. 385^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihail Sava Cristian în Dosarul nr. 1.059/245/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
