Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 306 din 15 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Curierul Naţional" - S.A. în Dosarul nr. 7.099/2000 al Judecãtoriei Targu Mures. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate. Sunt invocate soluţiile anterioare ale Curţii, prin care s-au respins excepţii de neconstituţionalitate care vizau acelaşi text legal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 7.099/2000, Judecãtoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Curierul Naţional" - S.A. în dosarul acelei instanţe. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prin textul de lege criticat se dispune, în mod discriminatoriu, ca în cazul anumitor infracţiuni, între care şi infracţiunea de calomnie sãvârşitã prin presa, punerea în mişcare a acţiunii penale sa se facã numai la plângerea prealabilã a partii vãtãmate, adresatã direct instanţei de judecata, inlaturandu-se competenta procurorului, recunoscuta în toate celelalte cazuri, de a pune în mişcare acţiunea penalã şi de a dispune trimiterea în judecata a persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni, procedura prin care sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pe de o parte acest mod de investire a instanţei penale contravine şi dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, întrucât se infrange prezumţia de nevinovatie a persoanei impotriva cãreia este îndreptatã plângerea, aceasta urmând sa fie soluţionatã de acelaşi judecãtor care a pus în mişcare acţiunea penalã, iar pe de alta parte, este de natura sa îl expuna pe inculpat la consecinţele acţiunii sicanatorii intentate de pretinsa persoana vãtãmatã, fãrã ca impotriva lui sa existe indicii sau probe de vinovãţie. De asemenea, investirea instanţei penale în cazurile menţionate, direct prin plângerea persoanei vãtãmate, contravine principiului legalitãţii procesului penal şi, prin aceasta, prevederilor art. 51 din Constituţie, precum şi principiului exercitãrii drepturilor cu buna-credinţa, consacrat prin art. 54 din Legea fundamentalã. Judecãtoria Targu Mures, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale. Referitor la pretinsa încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie se arata ca autorul exceptiei da o interpretare eronatã prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, deoarece distincţiile care se fac între calitatea pãrţilor "nu semnifica nici privilegii, nici discriminãri". Textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea fundamentalã, "întrucât nu conţine dispoziţii care sa aducã atingere dreptului la viata, integritate fizica şi psihicã a persoanei", acesta nefiind decât o excepţie legalã de la principiul oficialitatii procedurii prin care se pune în mişcare acţiunea penalã. În fine, se arata ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi nici cele ale art. 24 din Constituţie, primul referitor la prezumţia de nevinovatie, iar al doilea privind dreptul la apãrare, inculpatul având asigurate garanţiile legale pentru exercitarea dreptului la apãrare şi pentru administrarea probelor pe care le considera necesare în apãrarea sa. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dreptul la integritate psihicã, prevãzut la art. 22 alin. (1) din Constituţie, "nu este încãlcat atâta timp cat inculpatul beneficiazã de toate garanţiile unui proces echitabil". Se mai arata ca prevederile art. 279 din Codul de procedura penalã nu incalca nici dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, deoarece inculpatul, "la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare". Se considera ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care are urmãtorul conţinut: - Art. 279 alin. 1: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere." Textele din Constituţia României, invocate în motivarea exceptiei, sunt urmãtoarele: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 22 alin. (1): Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate."; - Art. 23 alin. (8): "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."; - Art. 51: Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în jurisprudenta sa a respins mai multe excepţii ce aveau ca obiect dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, pronunţând, între altele, Decizia nr. 195 din 12 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, şi Decizia nr. 211 din 28 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 septembrie 2001. Considerentele formulate în acele decizii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, rãmân valabile şi în cauza de fata, neexistand temeiuri sa fie abandonate sau revizuite. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca prin instituirea procedurii punerii în mişcare a acţiunii penale de cãtre instanta de judecata, la plângerea partii vãtãmate printr-o infracţiune de calomnie, se incalca dispoziţiile art. 51 din Constituţie, Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu este intemeiata, deoarece şi în acest caz procesul penal se desfãşoarã pe baza unor reguli stabilite prin lege, iar textul criticat a fost adoptat de legiuitor în virtutea abilitarii stabilite prin art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, în conformitate cu care "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Curtea constata, de asemenea, ca dispoziţiile art. 54 din Constituţie, invocate de autorul exceptiei, nu au incidenta în cauza, deoarece aceste dispoziţii nu privesc obligativitatea conformitatii legilor cu Legea fundamentalã, ci obligaţia subiectelor de drept, persoane fizice, de a-şi exercita drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa. Faptul, relevat în motivarea exceptiei, ca exista posibilitatea ca persoana care se considera victima a infracţiunii de calomnie sa îşi exercite drepturile procesuale cu reacredinta nu este de natura sa punã la indoiala constituţionalitatea prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, cãci, în virtutea chiar a art. 54 din Constituţie, cetãţenii şi celelalte subiecte de drept au obligaţia sa îşi exercite drepturile cu buna-credinţa, iar încãlcarea acestei obligaţii atrage rãspunderea juridicã în formele prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Curierul Naţional" - S.A. în Dosarul nr. 7.099/2000 al Judecãtoriei Targu Mures. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
