Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 305 din 8 iulie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 3 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 septembrie 2004
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi <>art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "European Drinks" - S.A. Bihor în Dosarul nr. 6.886/2003 şi de Societatea Comercialã "Rieni Drinks" - S.A. Bihor în Dosarul nr. 6.887/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Autorii excepţiei au depus la dosar precizãri scrise.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 127D/2004 şi nr. 128D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 128D/2004 la Dosarul nr. 127D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 28 octombrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 6.886/2003 şi nr. 6.887/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi <>art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "European Drinks" - S.A. Bihor şi de Societatea Comercialã "Rieni Drinks" - S.A. Bihor în dosarele comerciale de mai sus, având drept obiect soluţionarea unor cereri prin care autorii acestora solicitã constatarea existenţei dreptului de a se livra apã mineralã naturalã negazoasã la preţul stipulat în contract.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã din redactarea dispoziţiilor legale criticate se desprinde ideea cã acestea se aplicã retroactiv, desfiinţând sau modificând convenţiile legal încheiate. Prin posibilitatea unui organism guvernamental - Oficiul Concurenţei - de a stabili şi ajusta preţurile şi tarifele pentru diferite categorii de produse şi servicii, statul îşi arogã dreptul de a dicta preţul, anulându-se astfel libertatea comerţului şi libertatea contractualã. Sintagma "activitãţi cu caracter de monopol natural" este imprecisã, <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 incluzând, în fapt, întreaga activitate economicã a regiilor autonome şi a companiilor şi societãţilor naţionale, cu consecinţa extinderii preţului dictat în întreaga economie. De asemenea, dispoziţiile criticate creeazã discriminãri între producãtorii şi prestatorii din ţarã, pe de-o parte, şi cei din strãinãtate, pe de altã parte, precum şi între regiile autonome, companiile şi societãţile naţionale, pe de-o parte, şi ceilalţi subiecţi ai raporturilor juridice, pe de altã parte. Textele criticate contravin şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la economie, întrucât nu este admisibil ca statul sã instituie norme obligatorii asupra funcţionãrii pieţei fãrã menţinerea contractelor încheiate conform legii în vigoare la data perfectãrii lor.
De asemenea, se lasã la aprecierea unilateralã a Guvernului posibilitatea de a reglementa, prin hotãrâre, criteriile de ajustare a preţurilor şi tarifelor, fapt ce contravine art. 107 alin. (2) şi art. 58 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã opineazã, fãcând referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 1 august 2003, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Dispoziţiile criticate reglementeazã regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, ţinându-se seama de rigorile economiei de piaţã şi de protejarea interesului naţional în valorificarea serviciilor şi produselor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse unui regim special. Recunoaşterea de cãtre legiuitor a caracterului de monopol natural şi acelor produse scoase din zãcãmânt şi vândute agenţilor economici privaţi, precum şi ajustarea, în aceste condiţii, a preţurilor acestor produse nu contravin art. 135 din Constituţie, ci, dimpotrivã, asigurã cadrul normativ necesar exploatãrii resurselor naturale în concordanţã cu interesul naţional.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României considerã cã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, cu luarea în considerare atât a mecanismelor specifice economiei de piaţã, cât şi a interesului naţional în activitatea de valorificare a produselor şi serviciilor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse prin lege unui regim special. Stabilirea gamei produselor şi serviciilor ale cãror preţuri şi tarife sunt reglementate constituie expresia interesului naţional, în timp ce stabilirea parametrilor de ajustare constituie expresia libertãţii comerţului, a protecţiei concurenţei loiale, a economiei de piaţã, astfel cã dispoziţiile legale criticate nu sunt în contradicţie cu cele ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţia României, republicatã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, critica formulatã de cãtre autorul excepţiei este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt echivoce astfel încât sã se poatã pune în discuţie încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. Faptul cã reglementarea cuprinsã în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 are efecte asupra unui contract comercial, încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, se datoreazã faptului cã prin aceastã reglementare s-a schimbat regimul juridic al produsului (în speţã, apa mineralã la sursã) ce constituie obiectul contractului, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine ideea cã legea retroactiveazã.
Dispoziţiile <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , potrivit cãrora "criteriile, modalitãţile concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevãzute în anexã, precum şi coeficientul de corecţie se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului", nu contravin dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţia republicatã, care prevãd cã "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii", deoarece obligativitatea reglementãrii prin norme cu putere de lege subzistã numai în ceea ce priveşte normele primare, astfel cã emiterea unei hotãrâri de cãtre Guvern, în temeiul unei dispoziţii legale, este deopotrivã constituţionalã şi legalã; reglementarea ce urmeazã a fi datã de cãtre Guvern, pentru stabilirea modalitãţilor concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor, reprezintã un act administrativ de organizare a executãrii legii, astfel cã dispoziţiile criticate sunt în deplinã concordanţã şi cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor" (este vorba, evident, despre hotãrârile Guvernului).
Avocatul Poporului apreciazã cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi <>art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , completatã, faţã de art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, republicatã, aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, ţinându-se seama de rigorile economiei de piaţã şi, totodatã, de protejarea interesului naţional în valorificarea produselor şi serviciilor cu caracter de monopol natural, precum şi a celor supuse prin lege unui regim special, fãrã a încãlca principiile economiei de piaţã, libertatea comerţului şi concurenţa loialã. Astfel, asigurarea libertãţii comerţului se realizeazã prin respectarea legislaţiei economice în ansamblul sãu, urmãrindu-se şi interesul public în activitatea comercialã. Pe cale de consecinţã, unele restrângeri, condiţionãri sau mãsuri protecţioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintã o atingere adusã libertãţii comerţului şi nici interesului public. Opţiunea legiuitorului de a recunoaşte caracterul de monopol natural şi pentru apa mineralã naturalã la sursã, vândutã agenţilor economici privaţi, cu consecinţa ajustãrii preţurilor acesteia în condiţiile prevãzute de actul normativ contestat, nu contravine principiilor consacrate prin art. 135 din Constituţie, republicatã, ci se conformeazã acestor principii, asigurând şi pe aceastã cale cadrul normativ necesar exploatãrii resurselor naturale în concordanţã cu interesul naţional.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi <>art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , completatã, faţã de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, se apreciazã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece prevederile criticate nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. Determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , completatã, faţã de art. 61 alin. (1) şi 108 alin. (2) din Constituţie, republicatã, se aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece textul legal criticat nu echivaleazã cu o depãşire a prerogativelor constituţionale ale Guvernului şi nu încalcã sub nici un aspect normele constituţionale invocate. Astfel, potrivit <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , criteriile, modalitãţile concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevãzute în anexã, precum şi coeficientul de corecţie se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Oficiului Concurenţei, prevenind în acest mod aplicarea arbitrarã a acestei legi. În baza art. 108 alin. (2) din Constituţie, republicatã, Guvernul poate emite hotãrâri pentru organizarea executãrii legilor (respectiv a ordonanţelor de urgenţã). O astfel de posibilitate este şi cea reglementatã de <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , conform cãreia prin hotãrâre a Guvernului se stabilesc criteriile şi modalitãţile concrete de ajustare a preţurilor pentru produsele şi serviciile care se realizeazã în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, fãrã a încãlca prin acest fapt prerogativele constituţionale ale puterii legislative. Totodatã, dispoziţiile <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 nu contravin nici prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii", atât timp cât acest text constituţional nu interzice emiterea, în condiţii strict determinate, a unor norme juridice şi de cãtre alte autoritãţi publice, respectiv Guvernul, care pot stabili prin hotãrâre, în cazul de faţã, criteriile şi modalitãţile concrete de ajustare a preţurilor pentru anumite produse sau servicii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi <>art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002, şi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Produsele şi serviciile care se realizeazã sau, respectiv, se presteazã în ţarã în cadrul activitãţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special, precum şi al celor care se executã de regiile autonome, companiile şi societãţile naţionale, ale cãror preţuri şi tarife se stabilesc şi se ajusteazã cu avizul Oficiului Concurenţei, sunt prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã.";
- Art. 3: "(1) Nivelurile de preţ sau de tarif cuprinse în avize se determinã de Oficiul Concurenţei pe baza analizei situaţiei economico-financiare a producãtorilor sau a prestatorilor, precum şi a influenţelor reale în costuri. În avizul Oficiului Concurenţei se va menţiona, pe lângã preţul sau tariful ajustat, şi nivelul parametrului existent la data ajustãrii, faţã de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioarã.
(2) Criteriile, modalitãţile concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevãzute în anexã, precum şi coeficientul de corecţie se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Oficiului Concurenţei, în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe de urgenţã în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Curtea observã cã Oficiul Concurenţei a fost desfiinţat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 10 decembrie 2003, şi o parte din atribuţiile oficiului au fost preluate de Consiliul Concurenţei, înfiinţat prin art. I punctul 17 din ordonanţa de urgenţã menţionatã, iar altele, între care şi cele care sunt prevãzute de dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, au fost preluate de Ministerul Finanţelor.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a), cu urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.";
- Art. 108 alin. (2): "Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor.";
- Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin dispoziţiile legale criticate s-a reglementat regimul preţurilor şi tarifelor în sectorul neconcurenţial, ţinându-se seama de rigorile economiei de piaţã şi, totodatã, de protejarea interesului naţional în valorificarea serviciilor şi produselor cu caracter de monopol natural, precum şi al celor supuse de lege unui regim special.
Astfel, opţiunea legiuitorului de a recunoaşte caracterul de monopol natural şi produselor scoase din zãcãmânt şi vândute agenţilor economici privaţi - cu consecinţa ajustãrii preţurilor acestora în condiţiile prevãzute prin dispoziţiile atacate - nu contravine principiilor consacrate de art. 135 din Constituţie, republicatã, ci se conformeazã acestor principii, asigurând şi pe aceastã cale cadrul normativ necesar exploatãrii resurselor naturale în concordanţã cu interesul naţional. Alin. (1) al art. 135 stabileşte, într-adevãr, cã "Economia României este economie de piaţã". Însã, în conformitate cu alineatul (2) lit. d) al aceluiaşi articol, "Statul trebuie sã asigure [...] exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional". Or, aşa cum se aratã în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţã, prin adoptarea acesteia s-a avut în vedere "asigurarea cadrului de reglementare a preţurilor din sfera neconcurenţialã, cu stadiul şi direcţiile procesului de restructurare a activitãţilor cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special", ceea ce, departe de a contraveni textului constituţional de referinţã, nu face decât sã îi asigure aplicarea în practicã.
Nu poate fi primitã nici critica privind caracterul retroactiv al dispoziţiilor legale incriminate, dat fiind cã acestea îşi produc efectele, în mod evident, pentru viitor, adicã de la data intrãrii în vigoare a actului normativ.
În sfârşit, nu poate fi primitã nici critica raportatã la prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 108 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, deoarece prin dispoziţiile legale atacate nu rezultã cã Guvernul a fost delegat sã legifereze pe calea unor hotãrâri, iar stabilirea prin hotãrâre a Guvernului "a criteriilor, a modalitãţilor concrete de ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile prevãzute în anexã, precum şi a coeficientului de corecţie", prevãzute în <>art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 , nu constituie altceva decât un act de aplicare a legii în sensul dispoziţiilor constituţionale citate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi <>art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 205/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "European Drinks" - S.A. Bihor şi de Societatea Comercialã "Rieni Drinks" - S.A. Bihor în Dosarul nr. 6.886/2003 şi în Dosarul nr. 6.887/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
