Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 305 din 27 martie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) pct. 4 si ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 305 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) pct. 4 si ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 29 mai 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) pct. 4 şi ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Combavipor" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.841/196/2011 al Judecãtoriei Brãila şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 6D/2012 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând, în acest sens, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 683 din 11 septembrie 2007 şi nr. 547 din 15 mai 2008.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 20 decembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.841/196/2011, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) pct. 4 şi ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Combavipor" - S.A. din Galaţi într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reglementate de art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate sunt nelegale şi neconstituţionale, deoarece sancţioneazã operatorul de transport rutier cu amendã contravenţionalã pentru o faptã sãvârşitã de conducãtorul auto, respectiv fapta de a depãşi perioada maximã de conducere neîntreruptã cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o orã şi 30 de minute. Se aratã cã raportul de prepuşenie existent între operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, care justificã şi rãspunderea comitentului pentru fapta prepusului, nu corespunde adevãrului obiectiv, deoarece operatorul de transport nu are posibilitatea realã de a preveni şi de a controla modalitatea în care şoferul respectã prevederile legale referitoare la perioada maximã de conducere neîntreruptã, iar faptul cã legea nu îl sancţioneazã pe acesta din urmã se constituie într-un fel de încurajare de continuare a comportamentului ilicit. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece favorizeazã conducãtorii auto, care nu rãspund pentru faptele lor, şi, în consecinţã, propune ca amenda contravenţionalã prevãzutã de art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 sã fie aplicatã conducãtorilor auto, şi nu operatorilor de transport rutier.
    Judecãtoria Brãila considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorului având în vedere raportul de prepuşenie existent între comitent şi prepus specific raporturilor de muncã şi împrejurarea cã modalitatea în care se desfãşoarã activitatea conducãtorului auto se aflã sub autoritatea exclusivã a angajatorului. Cât priveşte invocarea art. 15 alin. (1) şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã aceste norme nu au incidenţã asupra textelor de lege atacate.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul apreciazã, în punctul sãu de vedere, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În jurisprudenţa sa în materie, de pildã Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, Curtea Constituţionalã a arãtat cã între întreprindere sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto existã un raport de prepuşenie, în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevãzute de lege, iar, pe de altã parte, cã rãspunderea comitentului, fiind o formã de rãspundere pentru fapta altuia, pune la dispoziţia acestuia din urmã acţiunea în regres împotriva prepusului sãu, care este rãspunzãtor în mod direct şi nemijlocit. În concluzie, nu poate fi reţinutã pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie . În ce priveşte dispoziţiile art. 15 din Legea fundamentalã, invocate, se aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
    Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie, de pildã Deciziile nr. 683 din 11 septembrie 2007, nr. 934 din 7 iulie 2011 sau nr. 1.551 din 6 decembrie 2011.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) pct. 4 şi ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, astfel cum au fost modificate şi completate prin articolul unic pct. 3 şi 6 din Legea nr. 52/2010 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textele de lege criticate prevãd urmãtoarele:
    - Art. 8 alin. (2) pct. 4: "(2) Urmãtoarele fapte reprezintã încãlcãri grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, dupã caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacã acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale: (...)
    4. depãşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptã cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o orã şi 30 de minute;";
    - Art. 9 alin. (1) lit. d): "(1) Contravenţiile prevãzute la art. 8 se sancţioneazã dupã cum urmeazã: (...)
    d) cu amendã de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevãzute la alin. (2) pct. 1-11 şi 16, aplicabilã întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevãzute la alin. (2) pct. 12-15 şi 17, aplicabilã conducãtorului auto."
    Normele constituţionale invocate sunt cele ale art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalitãţii drepturilor, libertãţilor şi obligaţiilor şi ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 au mai fost analizate de instanţa constituţionalã din perspectiva unei pretinse contradicţii faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, formulate în cadrul unor critici referitoare la aplicarea sancţiunii amenzii întreprinderii sau operatorului de transport rutier pentru fapte sãvârşite în mod direct şi nemijlocit de cãtre conducãtorul auto. De pildã, prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a constatat cã obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevãzute de lege. Totodatã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
    De asemenea, prin Decizia nr. 934 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 19 august 2011, Curtea a reţinut cã nimic nu împiedicã statul sã sancţioneze întreprinderea sau operatorul de transport rutier pentru conduita necorespunzãtoare a angajatului sãu, aceasta pãstrându-şi dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct şi nemijlocit, este rãspunzãtor.
    Având în vedere cã în prezenta cauzã nu sunt invocate aspecte noi, care sã determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
    Cât priveşte propunerile autorului excepţiei, referitoare la persoana asupra cãreia ar trebui aplicatã amenda contravenţionalã pentru sãvârşirea faptei contravenţionale reglementate la art. 8 alin. (2) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, Curtea reaminteşte cã aprecierile cu caracter de propuneri de lege ferenda nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi analizate în calitate de critici de neconstituţionalitate, astfel cã, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate are caracter inadmisibil.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) pct. 4 şi ale art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Combavipor" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.841/196/2011 al Judecãtoriei Brãila.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.


                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                          Claudia-Margareta Krupenschi

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016