Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 305 din 12 martie 2008 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a unor prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, precum si asupra neconstitutionalitatii legii, in integralitatea sa*)
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 213 din 20 martie 2008
---------------
*) Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost promulgatã şi a devenit <>Legea nr. 35/2008 şi a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008.
La data de 6 martie 2008, un numãr de 26 de senatori, şi anume: Corneliu I. Vadim Tudor, Mihai I. Ungheanu, Nicolae N. Iorga, Carol I. Dina, Ilie M. Petrescu, Aurel M. Ardelean, Gheorghe Viorel C. Dumitrescu, Gheorghe V. Funar, Constantin I. Gãucan, Ilie Şt. Ilaşcu, Irina M. Loghin, Eugen N. Mihãescu, Viorica-Georgeta-Pompilia D. Moisuc, Petru V. Stan, Ioana I. Nasleu, Verginia I. Vedinaş, Claudiu C. Tãnãsescu, Mihaela Rodica C. Stãnoiu, Gavrilã P. Vasilescu, Radu E. Terinte, Marius C. Marinescu, George Sabin C. Cutaş, Silvia V. Ciornei, Corneliu Gh. Pascu, Ioan-Codruţ I. Şereş şi Irinel P. Popescu, au sesizat Curtea Constituţionalã, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României, în vederea declanşãrii controlului de constituţionalitate asupra Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.417 din 6 martie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 520A/2008.
Obiectul sesizãrii, astfel cum a fost formulat, îl constituie unele prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi legea, în integralitatea sa.
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate, mai întâi, se aratã cã, "datoritã numãrului mare de prevederi" din legea criticatã "care sunt contestate", au considerat util sã le grupeze distinct, astfel:
I. Art. 29 alin. (5) care prevede cã, la depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţã politicã, alianţã electoralã, organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, candidat independent trebuie sã facã dovada constituirii unui depozit, în contul Autoritãţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţarã pentru fiecare candidat, "reprezintã o violare a textului art. 4 alin. (2) din Constituţia României, întrucât condiţioneazã exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere".
II. Art. 2 lit. p**), art. 9 alin. (1), (2) şi (3), precum şi alte dispoziţii similare "constituie prevederi referitoare la drepturile electorale acordate minoritãţilor, dispoziţii discriminatorii faţã de cetãţenii români de etnie românã care nu se bucurã de aceleaşi facilitãţi şi drepturi", "cu atât mai mult cu cât de ele profitã, în principal, cetãţenii români de etnie maghiarã". Aceasta, deoarece legea nu cuprinde "precizãri referitoare la posibilitatea participãrii la procesul electoral şi a unui partid etnic şi a unei organizaţii cetãţeneşti ce reprezintã aceeaşi etnie", astfel cã rezultã "o discriminare a cetãţenilor români de origine etnicã românã, în raport cu drepturile însumate ale cetãţenilor de origine maghiarã" care în prezent sunt constituiţi în Partidul Civic Maghiar şi Uniunea Democratã a Maghiarilor din România, ca organizaţie a cetãţenilor aparţinând acestei minoritãţi.
---------------
**) Ca urmare a publicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. 2 lit. p) a devenit art. 2 pct. 16.
III. Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului încalcã prevederile constituţionale ale cap. VI - "Autoritatea judecãtoreascã" şi ale art. 125 alin. (2), întrucât "numirea judecãtorilor în Birourile electorale implicã exercitarea unor atribuţii contrare statutului lor constituţional", "conferind judecãtorilor atribuţii de autoritate publicã ce nu sunt conforme statutului lor". Astfel, citând "art. 15 alin. (2), care prevede cã «în cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt necesare verificãri de fapt, acestea se efectueazã în prezenţa unui judecãtor din Biroul Electoral Central»", se considerã cã asemenea atribuţii nu pot fi exercitate de un judecãtor "în calitatea pe care o are". În aceste condiţii "nu este întâmplãtor cã proiectul de lege a fost supus dezbaterii fãrã avizul CSM", care "s-a pronunţat deja în privinţa neconstituţionalitãţii acordãrii unor asemenea atribuţii".
IV. Art. 47 alin. (2) lit. c) din lege, care prevede un prag electoral raportat la îndeplinirea unor condiţii de fapt, "prin obţinerea a şase colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a trei colegii uninominale pentru Senat, prin situarea reprezentanţilor formaţiunii competitoare care se plaseazã pe primul loc în ordinea numãrului de voturi valabil exprimate", încalcã art. 62 alin. (1) din Constituţie, creând "din nou o discriminare". Aceastã reglementare "introduce un element de incertitudine şi opereazã cu o noţiune strãinã a sistemului preconizat, şi anume «situarea pe primul loc»".
V. Art. 48 alin. (11) "încalcã voinţa direct exprimatã a electoratului" în condiţiile în care atribuirea mandatului unui candidat care a obţinut majoritatea într-o circumscripţie electoralã "este condiţionatã de îndeplinirea de cãtre competitorul care l-a propus a pragului electoral alternativ".
VI. Art. 12 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) lit. f) care dispun cu privire la delimitarea colegiilor uninominale prin hotãrâre de Guvern încalcã prevederile art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, referitoare la reglementarea prin lege a sistemului electoral.
VII. <>Art. 77 care modificã Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale încalcã prevederile art. 121, art. 122 şi art. 123 cuprinse în secţiunea a 2-a a cap. V din Constituţie, privind organele administraţiei publice locale. Alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului judeţean îi conferã acestuia "un caracter instituţional propriu, nemaifiind membru al Consiliului judeţean, instituţia ca atare nefiind prevãzutã în Constituţie".
În concluzie, se considerã cã, faţã de "consecinţele pe care aceastã lege le poate avea asupra unor principii democratice privind pluralismul şi rolul partidelor politice, astfel cum sunt prevãzute în art. 1 alin. (3) şi art. 8 din Constituţia României, precum şi asupra modalitãţilor de constituire a instituţiilor fundamentale ale democraţiei" "trebuie reapreciatã constituţionalitatea întregii legi în ansamblul sãu".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 527/1/B.O. din 10 martie 2008, prin care aratã cã "proiectul legii respective" este expresia voinţei Camerei Deputaţilor, întrucât "a fost elaborat cu participarea reprezentanţilor tuturor grupurilor parlamentare în Comisia comunã a Camerei Deputaţilor şi Senatului" şi "a fost adoptatã cu o largã majoritate în Camera Deputaţilor, iar deputaţii care au votat în favoarea actului normativ şi-au asumat, cu numai o sãptãmânã în urmã, votarea unei legi constituţionale". În consecinţã nu poate "comunica niciun alt punct de vedere decât cel asumat de Camerã".
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/1.316 din 11 martie 2008, prin care apreciazã cã: obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prin legea criticatã a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 8 din Constituţie este inadmisibilã, întrucât încalcã <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 . În acest sens, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 465/2007, nr. 906/2007 şi nr. 928/2006, considerã cã "mutatis mutandis, soluţia de inadmisibilitate urmeazã a fi aplicatã şi la critica de neconstituţionalitate ce priveşte legea, în ansamblu - autorii obiecţiei nu îşi argumenteazã critica prin niciun motiv de neconstituţionalitate, ci doar invocã, pur şi simplu, douã texte constituţionale". În continuare, apreciazã cã susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea unor prevederi ale legii sunt neîntemeiate, arãtând, în esenţã, urmãtoarele: art. 29 alin. (5) care instituie condiţia constituirii unui depozit cu prilejul depunerii candidaturilor nu reprezintã, "prin prisma finalitãţii avute în vedere, cât şi prin cuantumul rezonabil al depozitului cerut", "un factor de descurajare pentru exercitarea acestui drept, ci din contrã, încurajeazã concurenţa între competitorii electorali serioşi ce participã la alegeri"; "modul în care legea permite reprezentarea în Parlament a minoritãţilor naţionale" este în sensul dispoziţiilor constituţionale care "conferã un regim special organizaţiilor aparţinând minoritãţilor naţionale care sã le permitã acestora reprezentarea politicã în cadrul autoritãţii legiuitoare", iar faptul cã o minoritate naţionalã îşi poate constitui mai multe formaţiuni politice care sã îi reprezinte interesele, în condiţiile legii, nu constituie "o discriminare a cetãţenilor români «de etnie românã»", ci reprezintã "tocmai expresia dreptului la asociere". În legãturã cu referirea din sesizare la constituirea Partidului Civic Maghiar, aratã cã acesta se aflã în cursul procedurilor de înscriere, potrivit legii, ca partid politic, "în aceastã fazã neputându-se vorbi de un partid constituit şi înregistrat în Registrul partidelor politice"; participarea judecãtorilor la procesul electoral, în principal prin desemnarea lor în birourile electorale, reprezintã o garanţie a imparţialitãţii şi a celeritãţii în luarea hotãrârilor, sens în care a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 326/2004 . Susţinerea referitoare la lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii pentru proiectul de lege criticat nu este un aspect de constituţionalitate, ci de aplicare a <>Legii nr. 317/2004 ; existenţa unui prag electoral alternativ "nu este contrarã caracterului egal al votului exprimat în sensul art. 62 alin. (1) din Constituţie", ci "ţine de opţiunea legiuitorului, care poate opta între mai multe soluţii existente", aspect în legãturã cu care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 2/1992 ; "votul uninominal, în forma propusã de noua lege, conferã efectivitate şi coerenţã dreptului de asociere, garantat de Constituţie (art. 40) şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (art. 11), fãcând posibilã manifestarea unor ideologii politice prin promovarea unor partide, a strategiilor şi dezideratelor politice pe care acestea le susţin", iar nu o încãlcare a art. 62 alin. (1) din Constituţie, referitor la caracterul direct al votului; delimitarea colegiilor uninominale prin hotãrâre a Guvernului nu "realizeazã decât o delegare formalã de competenţã în favoarea Guvernului, regulile pe care trebuie sã le îndeplineascã o astfel de delimitare fiind foarte clar stabilite în art. 11 din lege". În final, în legãturã cu soluţionarea sesizãrii referitoare la reglementarea procedurii de alegere prin vot direct a preşedintelui Consiliului judeţean aratã cã lasã acest aspect "la aprecierea instanţei constituţionale".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, raportatã la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
I. Un prim aspect asupra cãruia Curtea trebuie sã se pronunţe priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu obiecţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar.
Sub acest aspect, Curtea constatã cã, deşi sesizarea grupului de senatori ai Partidului România Mare a fost depusã direct la Curtea Constituţionalã, contrar prevederilor <>art. 15 alin. (4) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora sesizarea se trimite "de cãtre secretarul general al Camerei respective", aceasta nu este o cauzã de inadmisibilitate, ci una de neregularitate. În consecinţã, considerându-se legal învestitã, Curtea va examina pe fond sesizarea ce face obiectul prezentului dosar.
II. Cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate privind unele prevederi ale Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a legii, în ansamblu sãu, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru urmãtoarele considerente:
- Art. 29 alin. (5) din lege, potrivit cãruia "La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţã politicã, alianţã electoralã, organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, candidat independent, trebuie sã facã dovada constituirii unui depozit, în contul Autoritãţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţarã pentru fiecare candidat", reprezintã în opinia autorilor sesizãrii o violare a textului art. 4 alin. (2) din Constituţia României, întrucât condiţioneazã exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere". Într-adevãr, în structura normativã a Constituţiei, criteriile nediscriminãrii nominalizate prin art. 4 alin. (2) sunt rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politicã, averea, originea socialã. Dar, întrucât în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", Curtea Constituţionalã a constatat cã dispoziţii din reglementãri internaţionale nu se opun unor circumstanţieri şi chiar unor restricţii în exercitarea libertãţilor. Astfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea a reţinut cã, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, exercitarea libertãţilor poate fi supusã anumitor limitãri ce trebuie însã stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apãrãrii securitãţii naţionale sau ordinii publice. De asemenea, prin <>Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea, referindu-se la prevederile art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, a reţinut cã dreptul de a fi ales trebuie exercitat fãrã restricţii nerezonabile, ceea ce implicã posibilitatea existenţei unor condiţionãri în exerciţiul acestor drepturi. Or, condiţia impusã de art. 29 alin. (5) din legea criticatã este necesarã pentru exercitarea cu bunã credinţã a dreptului de a fi ales şi, de altfel, depozitul constituit se restituie în condiţiile prevãzute de art. 29 alin. (7) din lege. De altfel, dispoziţii similare se regãsesc şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene.
- Art. 2 lit. p)*) - "În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie: [...] p) competitori electorali - partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile legal constituite ale cetãţenilor aparţinând unei minoritãţi naţionale reprezentatã în Consiliul Minoritãţilor Naţionale, care înainteazã propuneri de candidaturã, precum şi candidaţii independenţi", art. 9 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la reprezentarea în Parlament a minoritãţilor naţionale legal constituite care nu au obţinut în alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator, precum "şi alte dispoziţii similare", în legãturã cu care se susţine cã, fiind prevederi referitoare la drepturile electorale acordate minoritãţilor, "constituie dispoziţii discriminatorii faţã de cetãţenii români de etnie românã care nu se bucurã de aceleaşi facilitãţi şi drepturi", "cu atât mai mult cu cât de ele profitã, în principal, cetãţenii români de etnie maghiarã".
Curtea constatã cã art. 2 lit. p)*) din lege dispune cu privire la semnificaţia expresiei "competitori electorali", astel cã nu poate reţine contrarietatea textului cu prevederile Constituţiei. În ceea ce priveşte criticile referitoare la prevederile <>art. 9 alin. (1), (2) şi (3) din lege, Curtea reţine cã prin Decizia nr. 53 din 12 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 18 martie 2004, pronunţându-se asupra unor critici asemãnãtoare privind participarea la alegeri a organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, a statuat cã o astfel de reglementare este în sensul aplicãrii principiului egalitãţii de şanse între cetãţeni, prin înlãturarea, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), a oricãror forme de discriminare, între altele, pe criterii "[...] de naţionalitate, de origine etnicã, [...], de apartenenţã politicã, [...]", precum şi în concordanţã cu art. 62 alin. (2) din Constituţie, care stabileşte cã "Organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetãţenii unei minoritãţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singurã organizaţie". Aşadar, prin acea decizie, Curtea a constatat cã însãşi Constituţia conferã un regim special organizaţiilor aparţinând minoritãţilor naţionale care sã le permitã acestora reprezentarea politicã în cadrul autoritãţii legiuitoare, precum şi cã "în virtutea acestui text constituţional, care legitimeazã participarea organizaţiilor cetãţenilor care aparţin minoritãţilor naţionale la alegerile parlamentare, aceste organizaţii urmeazã a fi asimilate celorlalţi actori electorali, în speţã partidele politice, în lipsa unei asemenea asimilãri fiind pusã în pericol egalitatea de şanse a celor care participã la acest scrutin".
-----------------
*) Ca urmare a publicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, art. 2 lit. p) a devenit art. 2 pct. 16.
În opinia autorilor sesizãrii, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali încalcã prevederile constituţionale ale cap. VI - "Autoritatea judecãtoreascã" şi ale art. 125 alin. (2), potrivit cãrora "Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecãtorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice". Încãlcarea constã în aceea cã "numirea judecãtorilor în birourile electorale implicã exercitarea unor atribuţii contrare statutului lor constituţional", "conferind judecãtorilor atribuţii de autoritate publicã ce nu sunt conforme statutului lor". Astfel, citând "art. 15 alin. (2) din legea criticatã, care prevede cã «în cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt necesare verificãri de fapt, acestea se efectueazã în prezenţa unui judecãtor din Biroul Electoral Central»", se considerã cã asemenea atribuţii nu pot fi exercitate de un judecãtor "în calitatea pe care o are", şi "nu este întâmplãtor cã proiectul de lege a fost supus dezbaterii fãrã avizul CSM", care "s-a pronunţat deja în privinţa neconstituţionalitãţii acordãrii unor asemenea atribuţii".
Cu privire la aceste susţineri, Curtea constatã cã aspecte asemãnãtoare, referitoare la participarea judecãtorilor la procesul electoral, au mai fost formulate şi cu alte prilejuri şi, de exemplu, prin <>Decizia nr. 326 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.001 din 30 octombrie 2004, a statuat cã organizarea şi desfãşurarea operaţiunilor electorale trebuie realizate de organisme neutre, alese sau desemnate prin procedee democratice şi transparente. Rolul Biroului Electoral Central este de a veghea la buna organizare şi desfãşurare a alegerilor şi la stabilirea corectã a rezultatului voturilor, la asigurarea şi garantarea egalitãţii de şanse pentru toţi candidaţii, indiferent de apartenenţa politicã a acestora.
- Art. 47 alin. (2) lit. c) din lege, care prevede cã "(2) Dupã primirea proceselor-verbale încheiate de cãtre birourile electorale ale circumscripţiilor electorale, potrivit alin. (1), Biroul Electoral Central stabileşte partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale care îndeplinesc pragul electoral, separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Pragul electoral reprezintã numãrul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentarã sau de colegii uninominale în care candidaţii partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale sau ai organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate, calculat dupã cum urmeazã: [...] c) pentru Camera Deputaţilor şi Senat prin îndeplinirea cumulativã a condiţiei obţinerii a 6 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a 3 colegii uninominale pentru Senat în care candidaţii partidelor politice, alianţelor politice sau electorale şi organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale se situeazã pe primul loc, în ordinea numãrului de voturi valabil exprimate, chiar dacã acestea nu au îndeplinit condiţiile prevãzute la lit. a) sau b)", este criticat întrucât stabileşte un prag electoral raportat la îndeplinirea unor condiţii de fapt, ceea ce creeazã "din nou o discriminare". Examinând aceste susţineri, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la asemenea aspecte. Astfel, prin <>Decizia nr. 2 din 30 iunie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 16 iulie 1992, a reţinut cã existenţa unui prag electoral alternativ nu este contrarã caracterului egal al votului exprimat în sensul art. 62 alin. (2) din Constituţie, deoarece "semnificaţia egalitãţii votului are o dublã accepţiune: pe de o parte, fiecare alegãtor are dreptul la un singur vot, iar pe de altã parte, fiecare deputat sau senator trebuie sã fie desemnat în cadrul unor circumscripţii electorale egale ca populaţie şi nu ca numãr de alegãtori. Aceasta pentru cã, potrivit prevederilor art. 2 din Constituţia României, suveranitatea naţionalã aparţine întregului popor român şi nu numai celor care, dispunând de dreptul de vot, sunt în mãsurã sã participe la alegeri. Aşadar, instituirea unui prag electoral ţine de opţiunea legiuitorului, care poate alege între mai multe soluţii existente, iar criteriile prevãzute de textul de lege criticat trebuie îndeplinite alternativ, nu cumulativ, ceea ce constituie o garanţie a respectãrii reprezentativitãţii la nivel naţional a unui partid politic.
- Art. 48 alin. (11), care prevede cã "(11) În prima etapã, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit art. 47 alin. (2) şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat", încalcã, în opinia autorilor sesizãrii, "voinţa direct exprimatã a electoratului" în condiţiile în care atribuirea mandatului unui candidat care a obţinut majoritatea într-o circumscripţie electoralã "este condiţionatã de îndeplinirea de cãtre competitorul care l-a propus a pragului electoral alternativ". Curtea constatã cã, potrivit acestui text de lege, alegãtorul voteazã personal un candidat propus de un competitor electoral şi totodatã îşi manifestã preferinţa pentru partidul politic din care acesta face parte.
- Art. 12 alin. (1) care stabileşte cã "(1) Prima delimitare a colegiilor uninominale va fi efectuatã prin hotãrâre a Guvernului, conform hotãrârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalitãţii reprezentãrii parlamentare, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu" şi art. 11 alin. (2) lit. f) care dispune cã "(2) Delimitarea colegiilor uninominale se face ţinând cont de urmãtoarele reguli: ... f) în circumscripţia electoralã specialã pentru cetãţenii români cu domiciliul în afara graniţelor României se vor forma 4 colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi douã colegii uninominale pentru alegerea Senatului. Arondarea geograficã a celor 4 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a celor douã colegii uninominale pentru Senat va fi stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, conform hotãrârii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalitãţii reprezentãrii parlamentare, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu".
Curtea Constituţionalã constatã cã delimitarea colegiilor uninominale nu este decât o operaţiune tehnicã la a cãrei realizare participã o comisie parlamentarã, ale cãrei opţiuni vor fi reglementate printr-o hotãrâre a Guvernului. Ca atare, delimitarea colegiilor electorale nu poate fi confundatã cu sistemul electoral, ale cãrui elemente sunt stabilite prin lege. Organizarea şi executarea acestei legi se fac prin hotãrâri ale Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie.
O ultimã criticã de neconstituţionalitate priveşte art. 77 din lege, cuprins în titlul II "Modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale", şi care dispune modificarea şi completarea unui numãr însemnat de articole din <>Legea nr. 67/2004 , în legãturã cu care se susţine cã încalcã prevederile art. 121, art. 122 şi art. 123 cuprinse în secţiunea a 2-a cap. V din Constituţie, privind organele administraţiei publice locale, în sensul cã alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului judeţean îi conferã acestuia "un caracter instituţional propriu, nemaifiind membru al consiliului judeţean, instituţia ca atare nefiind prevãzutã în Constituţie".
Dispoziţiile legale criticate sunt reglementãri de susţinere a dispoziţiilor constituţionale privitoare la autonomia localã, în virtutea cãrora alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului judeţean este rezultatul votului popular şi nu al unor tranzacţii politice ale competitorilor electorali.
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã sesizarea privind neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a legii, în ansamblul sãu, este neîntemeiatã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 martie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
