Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 304 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 28 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.557/320/2011 al Judecãtoriei Târgu Mureş şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.640D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.557/320/2011, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureş cu prilejul soluţionãrii unei cereri în anulare formulate împotriva unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã actul normativ criticat este neconstituţional prin aceea cã procedura expeditivã reglementatã de acesta este menitã sã se desfãşoare cu maximã celeritate, cu favorizarea certã a creditorului unei oarecare obligaţii, care îl pune într-un vãdit avantaj procesual faţã de debitor prin suprimarea cãilor şi modalitãţilor prin care debitorul ar fi putut sã îşi construiascã o apãrare eficace şi ar fi putut beneficia de imparţialitatea judecãtorului.
Totodatã, autorul aratã cã în cadrul procedurii instituite de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 debitorul nu poate uza de cãile de atac ordinare şi extraordinare împotriva unei ordonanţe de platã, astfel cum se întâmplã în procedura de drept comun. De asemenea, se mai susţine cã cererea în anulare se soluţioneazã de aceeaşi instanţã care a emis ordonanţa de platã, prin aceasta fiind eliminatã condiţia esenţialã de imparţialitate cerutã de desfãşurarea unui proces echitabil. În opinia autorului excepţiei, ordonanţa criticatã îl cenzureazã pe debitor în dreptul de a se apãra, prin dreptul de a propune probe şi a ridica excepţii, debitorul având dreptul la o poziţie pasivã.
În fine, se susţine cã prin ultima frazã a alin. (4) al art. 7 din ordonanţa de urgenţã se instituie prezumţia nevinovãţiei debitorului, concomitent cu prezumţia de temeinicie a poziţiei creditorului, prin interpretarea tãcerii debitorului. Or, aceastã interpretare este contrarã inviolabilitãţii libertãţii de exprimare, aşa cum este consacratã prin art. 30 alin. (1) din Constituţie. Nicio procedurã legalã nu poate obliga pe cineva sã transmitã informaţii pe care nu doreşte sã le transmitã.
Judecãtoria Târgu Mureş considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 instituind toate garanţiile procedurale atât pentru debitor, cât şi pentru creditor, care sunt de naturã sã asigure accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta, în prezent, fiind intitulatã: "Ordonanţã de urgenţã privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare şi art. 10 privind libertatea de exprimare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, se constatã urmãtoarele:
În jurisprudenţa sa în materie, Curtea a stabilit cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţã criticatã.
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 nu cuprinde dispoziţii contrare accesului liber la justiţie şi dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi nici egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ci, dimpotrivã, instituie toate garanţiile procedurale pentru ca atât creditorul, cât şi debitorul sã beneficieze de acestea. Într-adevãr, ordonanţa de urgenţã are în vedere necesitatea soluţionãrii cu operativitate a litigiilor comerciale, şi anume ca întreaga procedurã referitoare la cererea privind creanţa de platã sã nu poatã depãşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului. Însã faptul cã ordonanţa de platã irevocabilã constituie titlu executoriu nu încalcã drepturile debitorului, care a avut posibilitatea sã îşi formuleze apãrãrile şi sã administreze orice probã prin parcurgerea fazelor de judecatã reglementate de actul normativ, precum şi prin posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare, potrivit dreptului comun.
De altfel, prin instituirea obligativitãţii întâmpinãrii, potrivit art. 7 din ordonanţa de urgenţã, se asigurã de plano echilibrul procesual al pãrţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apãrãrile pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiazã prin luarea la cunoştinţã a acţiunii introductive a reclamantului.
Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã critica autorului referitoare la faptul cã debitorul nu poate sã îşi construiascã o apãrare eficace şi nu poate beneficia de imparţialitatea judecãtorului, având în vedere prevederile art. 7 din ordonanţa de urgenţã potrivit cãrora judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate, iar hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor.
De principiu, Curtea a statuat cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.
În materia cãilor de atac, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit cu titlu de principiu cã o soluţie legislativã ce prevede soluţionarea de cãtre aceeaşi instanţã a cãii de atac împotriva propriei sale hotãrâri nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã aparţinã unor complete cu o compunere diferitã. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006 , şi Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006. Aceste considerente se aplicã mutatis mutandis şi prezentei cauze.
Referitor la critica autorului care vizeazã ultima frazã a alin. (4) al art. 7 din ordonanţa de urgenţã, prin care, în opinia sa, se încalcã libertatea de exprimare a persoanelor, Curtea observã cã textul criticat contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la prevenirea exercitãrii abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în mãsurã a cunoaşte, încã de la început, cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregãti apãrãrile în cunoştinţã de cauzã, în raport cu susţinerile pârâtului cuprinse în întâmpinare.
Instituirea obligativitãţii depunerii întâmpinãrii, cu consecinţa decãderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publicã, se circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã, rezervat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie , legiuitorului ordinar, care a acţionat deci în limitele prerogativelor sale constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 5.557/320/2011 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
