Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 303 din 27 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 359 din 28 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prima Graph" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 646/4/2010 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.534D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 646/4/2010, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prima Graph" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei cauze având ca obiect o somaţie de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prin instituirea excepţiei de la regula concilierii prealabile directe impuse pentru toate litigiile comerciale evaluabile în bani, principiu stabilit de art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, se realizeazã practic o discriminare între persoanele juridice care trebuie sã urmeze procedura concilierii directe şi celelalte persoane juridice care pot intenta acţiuni judecãtoreşti fãrã a urma aceastã procedurã. În acest mod se creeazã şi o discriminare pentru persoanele juridice chemate în judecatã fãrã urmarea procedurii de conciliere. Astfel, persoanele juridice care sunt chemate în judecatã în temeiul alin. (2) al art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , fãrã urmarea procedurii prealabile a concilierii directe, sunt lipsite de dreptul de a ajunge la o înţelegere cu reclamantul prin intermediul concilierii prealabile, drept de care se bucurã persoanele juridice chemate în judecatã, dar cãrora nu le este aplicabilã procedura derogatorie a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007.
În fine, autorul mai susţine cã prin instituirea acestei excepţii se creeazã o discriminare nejustificatã pentru unele persoane juridice, fãrã însã ca aceastã limitare sã fie fãcutã în spiritul art. 53 din Constituţie ori al art. 135 din Legea fundamentalã prin care se instituie principiul liberei concurenţe între agenţii economici.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 instituie o procedurã simplificatã, pusã la îndemâna creditorului în scopul obţinerii unui titlu executoriu în vederea recuperãrii creanţelor comerciale. O asemenea procedurã nu conduce la crearea unei discriminãri între debitorii chemaţi în judecatã pe aceastã cale specialã şi cei chemaţi în judecatã pe calea dreptului comun, deoarece pãrţile pot negocia şi ajunge la o înţelegere şi ulterior sesizãrii instanţei cu o cerere întemeiatã pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 . De asemenea, mai aratã cã nu se poate reţine nici susţinerea potrivit cãreia debitorii sunt privaţi de posibilitatea de a încerca soluţionarea amiabilã a litigiului prin intermediul concilierii directe.
Mai aratã cã, în cazul unui debitor diligent care îşi executã obligaţiile contractuale la timp sau care aduce la cunoştinţa creditorului eventualele probleme apãrute în executarea obligaţiilor, nu se va ajunge la sesizarea instanţei decât în urma unor discuţii purtate între pãrţi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobatã cu modificãri şi completãri, prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta în prezent fiind intitulatã: "Ordonanţã de urgenţã privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti". Alin. (2) al art. 5 din ordonanţa de urgenţã criticatã a fost modificat prin art. II pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, în prezent textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
Art. 5 alin. (2): "În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de platã rezultând din contracte prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã nu este necesarã parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevãzute la art. 720^1 din Codul de procedurã civilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 135 privind economia. Totodatã, Curtea reţine din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cã autorul acesteia invocã şi încãlcarea prevederilor art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine cã, în jurisprudenţa sa în materie, a stabilit cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţã criticatã.
Procedura concilierii directe reglementatã de art. 720^1 din Codul de procedurã civilã este prealabilã introducerii cererii de chemare în judecatã pentru soluţionarea litigiului pe fond, în prima fazã judiciarã. Concilierea prealabilã are ca finalitate clarificarea unor litigii izvorâte din derularea unor raporturi comerciale şi se realizeazã în condiţiile imperative reglementate de art. 720^1 din Codul de procedurã civilã. Curtea constatã cã raţiunea legiuitorului la edictarea acestei reglementãri legale a fost aceea de a degreva şi simplifica procesele având ca obiect pretenţii de naturã bãneascã, pretenţii ce pot fi soluţionate pe cale amiabilã şi într-un termen scurt, important fiind ca pãrţile prin voinţa lor sã stãruie pentru a rezolva litigiul.
Curtea constatã cã procedura ordonanţei de platã reglementatã de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este o procedurã derogatorie de la dreptul comun, fiind o procedurã specialã, simplificatã şi rapidã de recuperare a creanţelor certe, lichide şi exigibile, necondiţionatã de existenţa concilierii directe, care ar fi contrarã scopului urmãrit de legiuitor, acela de a asigura celeritatea soluţionãrii cererii creditorului.
De altfel, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 instituie toate garanţiile procedurale pentru soluţionarea cu operativitate a litigiilor comerciale, şi anume ca întreaga procedurã referitoare la cererea privind creanţa de platã sã nu poatã depãşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului.
Mai mult, Curtea reţine faptul cã scopul urmãrit de legiuitor la edictarea dispoziţiilor procedurale ale art. 720^1 din Codul de procedurã civilã este realizat pe deplin în procedura reglementatã de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , chiar prin stãruinţa judecãtorului în efectuarea plãţii sumei datorate. În susţinerea acestora sunt prevederile art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã criticatã, potrivit cãrora "pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã."
De principiu, Curtea a statuat cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.
Prin urmare, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la excepţia instituitã de art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007.
În ceea ce priveşte critica întemeiatã pe prevederile art. 45 şi art. 135 din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit acestor dispoziţii economia ţãrii este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã între agenţii comerciali. În aceste condiţii de organizare, statul este obligat sã asigure accesul liber al persoanei la o activitate economicã, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; însã exercitarea acestor activitãţi cunoaşte anumite limite, stabilite prin lege, limite care au un fundament diferit în funcţie de specificul activitãţii vizate. În consecinţã, Curtea constatã cã art. 45 şi art. 135 din Constituţie nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Având în vedere cã prin textul legal criticat nu este încãlcat niciun drept fundamental prevãzut de Constituţie, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 53 din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prima Graph" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 646/4/2010 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
