Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 302 din 1 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, precum si ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 9 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 399/64/2009.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 februarie 2011, apoi pentru 24 februarie 2011 şi, în final, pentru 1 martie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 399/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de instanţa judecãtoreascã, din oficiu, într-o cauzã având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici statutari".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa judecãtoreascã susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece în statul de drept activitatea justiţiei nu poate fi împiedicatã de norme inferioare Constituţiei prin care se stabilesc condiţii prohibitive pentru un judecãtor în exercitarea atribuţiilor sale jurisdicţionale, cum sunt textele criticate din Legea nr. 182/2002. Mai mult, prin limitarea şi condiţionarea accesului judecãtorului la documentele clasificate ce sunt contestate de pãrţi în faţa instanţelor de judecatã ori care sunt invocate de diferite autoritãţi publice în instrumentarea dosarelor (mai ales în materiile extrapenale, cum este cazul, de regulã, în contenciosul administrativ), prin obligarea instanţei de a obţine în prealabil certificat de acces la documente clasificate, pe care îl elibereazã ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat) cu avizul Autoritãţii Naţionale de Securitate - Serviciul Român de Informaţii, instituţii care de cele mai multe ori sunt şi pârâte în dosarele respective, cum este cazul ORNISS în prezenta cauzã, se intrã în coliziune atât cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, cât şi cu cele ale art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Astfel, în reglementarea actualã a Legii nr. 182/2002, judecãtorul cauzei nu poate aplica de fiecare datã legea la speţa concretã (acolo unde se contestã documente clasificate), neavând posibilitatea obiectivã de a verifica actul administrativ denumit "document clasificat", de a cenzura forma şi conţinutul acestuia sub aspectul legalitãţii sale. Mai mult decât atât, împrejurarea cã eventualul certificat de acces la documente clasificate solicitat de instanţã pentru membrii completului este cerut, conform actualelor prevederi ale Legii nr. 182/2002, de la o instituţie publicã ce este şi parte în cauzã (anume ORNISS, în cauza de faţã) este de naturã sã contravinã prevederilor art. 6 din Convenţie, încãlcându-se şi principiul egalitãţii de arme între pãrţile din proces, deoarece, de plano, se poate aprecia cã, având interesul de a pãstra conspirativitatea documentului clasificat contestat de partea adversã din dosar, ORNISS va refuza eliberarea certificatului de securitate, acoperindu-şi refuzul cu lipsa unei obligaţii legale de a explica motivele acestui refuz de acordare a accesului la documente clasificate, împrejurare care creeazã în mod indubitabil un cerc vicios.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, instanţa de judecatã susţine cã din conţinutul acestora se desprinde concluzia cã nu pot fi atacate acele acte administrative clasificate ca fiind documente secrete conform legii, chiar dacã ele privesc raporturi de muncã ori alte raporturi ce ţin de exercitarea dreptului persoanei la muncã, respectiv la viaţã intimã şi privatã. În plus, art. 126 alin. (6) din Constituţie menţioneazã excepţiile de la regula controlului judecãtoresc al actelor administrative, unde sunt prevãzute numai actele de comandament cu caracter militar, astfel cã o extindere, prin lege, a noţiunii de "acte de comandament militar" dincolo de voinţa realã a constituantului intrã în contradicţie cu Constituţia.
Totodatã, dispoziţiile criticate din Legea nr. 182/2002 contravin şi prevederilor art. 26, 29 şi 30 din Constituţie, câtã vreme actul administrativ clasificat, care a fost contestat în cauzã şi de care depinde în mod esenţial soluţia pe care o va pronunţa instanţa de contencios administrativ în cauzã, conţine date care privesc verificãri asupra vieţii intime a titularului acţiunii introductive şi aparţinãtorilor sãi de familie, a cãror autenticitate nu poate fi cenzuratã în niciun mod pe cale judecãtoreascã. Similar, dreptul la muncã al reclamantului poate fi restrâns în mod excesiv printr-un document clasificat prin care se refuzã avizul de securitate/certificatul de securitate, în sensul împiedicãrii reclamantului respectiv de a exercita o anumitã profesie, fãrã ca avizul sau certificatul respectiv sã poatã fi cenzurat de instanţa de judecatã.
De plano, instanţa judecãtoreascã apreciazã cã limitarea accesului la documente clasificate poate fi dispusã de cãtre instituţiile statale abilitate în conformitate cu cadrul legal stabilit de legiuitor, în concordanţã cu exigenţele moderne în materia protecţiei documentelor şi informaţiilor clasificate din cadrul Uniunii Europene şi din NATO, însã pentru a evita excesul de putere al instituţiilor din domeniul securitãţii naţionale, apãrãrii şi ordinii publice, legea naţionalã trebuie sã permitã controlul judecãtoresc asupra acestora într-o manierã efectivã, pentru a se respecta exigenţele procesului echitabil. Incidenţa prevederilor art. 53 şi art. 126 alin. (6) ultima tezã trebuie evaluatã, interpretatã în sensul în care nu se aduce atingere existenţei dreptului sau libertãţii fundamentale protejate, urmãrindu-se totodatã respectarea principiului proporţionalitãţii.
De asemenea, susţine cã o condiţionare suplimentarã pentru exercitarea activitãţii de judecatã numai dupã parcurgerea prealabilã a unei proceduri de certificare a accesului judecãtorului la documente clasificate impieteazã asupra regulilor constituţionale privind înfãptuirea justiţiei şi independenţa justiţiei, dar şi asupra dreptului la un proces echitabil. Legiuitorul are posibilitatea sã stabileascã în competenţa unor instanţe specializate, care pot avea, încã de la momentul încadrãrii în funcţie a judecãtorilor şi a aparatului administrativ aferent, respectatã cerinţa ca întregul personal care manipuleazã dosare cu documente clasificate sã aibã avize şi certificate de acces la documente clasificate pentru toate nivelele de clasificare stabilite de legea specialã, exigenţe ce ar putea fi îndeplinite mai lesne de instanţele militare. Niciun impediment nu împiedicã legiuitorul român ca, pentru a elimina criticile de neconstituţionalitate, sã treacã în competenţa instanţelor militare cauzele având ca obiect controlul de legalitate, orice control judecãtoresc ce se exercitã asupra actelor administrative care sunt documente clasificate, argumentul constituţional gãsindu-se în art. 126 alin. (6) unde se utilizeazã expresia "acte de comandament militar".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate din Legea nr. 182/2002 sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 163/2009, nr. 1.335/2008 şi nr. 1.120/2008.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciazã cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6) şi ale art. 53. În acest sens, aratã cã reglementarea criticatã, referitoare la regula excluderii de la acţiunile în contencios administrativ a actelor administrative privind apãrarea şi securitatea naţionalã, cu excepţia excesului de putere, sunt contrare dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât actele administrative privitoare la apãrarea şi securitatea naţionalã nu sunt enumerate în mod expres în dispoziţiile categorice referitoare la excepţiile prevãzute de norma constituţionalã menţionatã şi, prin urmare, acestea pot fi supuse controlului judecãtoresc. În plus, potrivit art. 53 din Constituţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi trebuie sã fie necesarã într-o societate democraticã şi trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o. În jurisprudenţa sa, Curtea s-a pronunţat în reglementarea anterioarã a Legii contenciosului administrativ, stabilind cã art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, potrivit cãruia actele administrative referitoare la siguranţa internã şi externã a statului sunt exceptate de la controlul judecãtoresc, este contrar dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie. Dispoziţiile constituţionale trebuie interpretate restrictiv, orice altã excepţie reprezentând o adãugare la Constituţie, nepermisã de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituţionale (Decizia nr. 293/2004).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, precum şi ale art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 17 decembrie 2004.
Ca urmare a modificãrilor survenite prin Legea nr. 268/2007 pentru completarea art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 4 octombrie 2007, textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 7 alin. (4): "Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validãrii alegerii sau numirii şi a depunerii jurãmântului, pentru urmãtoarele categorii de persoane:
a) Preşedintele României;
b) primul-ministru;
c) miniştri;
d) deputaţi;
e) senatori,
care, în concordanţã cu atribuţiile specifice, sunt îndreptãţite sã aibã acces la informaţiile clasificate fãrã îndeplinirea procedurilor prevãzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care aceştia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, dupã ce au luat cunoştinţã de responsabilitãţile ce le revin privind protecţia informaţiilor clasificate şi au semnat angajamentul scris de pãstrare a secretului prevãzut la art. 36 alin. (3).";
- Art. 17 lit. f): "În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintã sau care se referã la: [...] f) activitatea de informaţii desfãşuratã de autoritãţile publice stabilite prin lege pentru apãrarea ţãrii şi siguranţa naţionalã;";
- Art. 20: "Orice persoanã fizicã sau juridicã românã poate face contestaţie la autoritãţile care au clasificat informaţia respectivã, împotriva clasificãrii informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionatã în condiţiile legii contenciosului administrativ.";
- Art. 28 alin. (1): "Accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberatã de conducãtorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, dupã notificarea prealabilã la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.";
- Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stãrii de rãzboi, al stãrii de asediu sau al celei de urgenţã, cele care privesc apãrarea şi securitatea naţionalã ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlãturarea consecinţelor calamitãţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere."
Instanţa judecãtoreascã aratã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5), art. 21 alin. (1)-(3), art. 26, 29, 30, art. 41 alin. (1), art. 53, 124 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
În urma revizuirii Constituţiei din anul 2003, la articolul 126 a fost introdus un nou alineat, alin. (6), care stabileşte cã instanţele judecãtoreşti, pe calea contenciosului administrativ, exercitã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, control care este garantat şi de la care fac excepţie în mod absolut numai douã categorii de acte - cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul - care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio formã controlului judecãtoresc.
Pe de altã parte, articolul 52 din Legea fundamentalã, cu titlu marginal "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã", prevede la alin. (2): "Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã". Curtea reţine cã acest text priveşte alte situaţii decât cele la care se referã art. 126 alin. (6) din Constituţie şi, astfel cum s-a susţinut şi în doctrinã, art. 126 alin. (6) reglementeazã finele de neprimire "de rang" constituţional, iar art. 52 alin. (2) vizeazã finele de neprimire "de rang" legal, însã în limitele acceptate de art. 53 din Constituţie.
Din punct de vedere constituţional, art. 126 alin. (6) este singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative exceptate de la controlul judecãtoresc, iar textul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, chiar lege organicã fiind, nu poate sã prevadã şi alte excepţii, fãrã ca prin aceasta sã încalce textul constituţional indicat, ale cãrui dispoziţii sunt limitative şi imperative.
Curtea constatã cã dispoziţiile constituţionale menţionate trebuie interpretate restrictiv în baza regulii exceptio est strictissimae interpretationis, orice altã excepţie de la controlul judecãtoresc al actelor administrative reprezentând o adãugare la Constituţie, nepermisã de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituţionale, aşa cum reiese din art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã.
Termenul "exces de putere", utilizat în cuprinsul textului de lege criticat, are drept semnificaţie, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din lege - "exercitarea dreptului de apreciere al autoritãţilor publice prin încãlcarea limitelor competenţei prevãzute de lege sau prin încãlcarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor".
Aşa fiind, întrucât actele administrative privind apãrarea şi securitatea naţionalã, cu excepţia excesului de putere, la care se referã textul care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu se regãsesc printre excepţiile prevãzute în mod expres de art. 126 alin. (6) din Constituţie, rezultã cã acestea trebuie sã fie susceptibile de a fi supuse controlului judecãtoresc.
De altfel, aşa cum aratã şi Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere transmis Curţii Constituţionale, referitor la excepţia de neconstituţionalitate, Curtea s-a pronunţat în reglementarea anterioarã a Legii contenciosului administrativ, constatând, prin Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, cã art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea nr. 29/1990, potrivit cãruia actele administrative referitoare la siguranţa internã şi externã a statului sunt exceptate de la controlul judecãtoresc, este contrar dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie.
Faţã de considerentele învederate mai sus, Curtea constatã cã sintagma "cele care privesc apãrarea şi securitatea naţionalã" cuprinsã de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este neconstituţionalã, contravenind dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã.
2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Legea nr. 182/2002, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.440 din 4 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora, ca neîntemeiatã.
Cu acel prilej, Curtea a arãtat cã, potrivit art. 1 din Legea nr. 182/2002, scopul reglementãrii este protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigurã acest tip de informaţii, care se realizeazã prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor. În acest sens, legea instituie principiul potrivit cãruia toate persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secret de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii.
Curtea a reţinut cã textele de lege criticate nu înlãturã posibilitatea judecãtorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de naturã proceduralã prevãzute de lege. Pe de o parte, din raţiuni ce ţin de oportunitate, nu toţi angajaţii unei instituţii trebuie sã obţinã certificate de securitate, iar pe de altã parte, magistraţii acreditaţi sã deţinã, sã aibã acces şi sã lucreze cu informaţii clasificate, deşi întrunesc exigenţele de numire şi profesare a funcţiei pe care o ocupã, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecãtorilor şi procurorilor, sunt evaluaţi numai din perspectiva onestitãţii şi profesionalismului referitoare la utilizarea acestor informaţii. Aşa fiind, nu poate fi pus semnul egalitãţii între criteriile de numire în funcţia de magistrat şi cele necesare obţinerii autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate, mai cu seamã cã pentru acestea din urmã accesul este limitat de respectarea principiului necesitãţii de a cunoaşte, având în vedere aspectele de vulnerabilitate sau ostilitate ca urmare a unor stãri preexistente (cum ar fi mediul de relaţii, locul de muncã anterior etc.) şi de loialitatea indiscutabilã ori de caracterul, obiceiurile, relaţiile, discreţia şi modul de viaţã ale persoanei în cauzã. Este firesc sã fie aşa, deoarece, în caz contrar, existã riscul creãrii unei breşe în sistemul naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, care, spre deosebire de activitatea specificã actului de justiţie, nu poate fi acoperitã prin invocarea unor cauze de incompatibilitate ori recuzare. Ca urmare, reglementãrile criticate constituie un remediu procesual pentru situaţiile în care prezumţia de onestitate sau profesionalism a/al persoanei care gestioneazã informaţii clasificate este pusã la îndoialã.
De asemenea, prin Hotãrârea din 9 februarie 1995, pronunţatã în Cauza Vereniging Weekblad Bluf! contra Olandei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis cã accesul la informaţiile publice poate fi îngrãdit pentru protejarea interesului naţional, în conformitate cu prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, pentru a respecta prevederile Convenţiei, îngrãdirile libertãţii de informare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sã fie prevãzute de lege; b) sã aibã un scop legitim; c) sã fie necesare într-o societate democraticã. Prin Hotãrârea din 8 iulie 1999, pronunţatã în Cauza Sⁿ\'62rek contra Turciei, instanţa de contencios al drepturilor omului a stabilit cã este la latitudinea statului de a decide dacã şi când este necesar ca anumite informaţii sã rãmânã confidenţiale şi, în consecinţã, statul are o largã marjã de apreciere în aceastã materie.
Or, Curtea a observat cã reglementarea criticatã îndeplineşte atât condiţiile prevãzute de art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi pe cele ale art. 19 paragraful 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a arãtat cã reglementarea criticatã respectã şi prevederile art. 7 din Acordul dintre România şi Uniunea Europeanã privind procedurile de securitate pentru schimbul de informaţii clasificate, semnat la Bruxelles la 22 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 267/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 10 octombrie 2005, precum şi pe cele ale art. 3 din Acordul dintre pãrţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru securitatea informaţiilor, adoptat la Bruxelles la 6 martie 1997, la care România a aderat prin Legea nr. 423/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 28 octombrie 2004.
Prin urmare, soluţia pronunţatã cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente de noutate care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 399/64/2009, şi constatã cã sintagma "cele care privesc apãrarea şi securitatea naţionalã" cuprinsã de acestea este neconstituţionalã.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4), art. 17 lit. f), art. 20 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
