Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 301 din 9 iulie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Valeriu Sas şi Delia Sas în Dosarul nr. 3.036/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 1 iulie 2003, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, la cererea pãrţilor prezente, a amânat pronunţarea la data de 9 iulie 2003.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele: Prin încheierile din 12 februarie 2003, 11 februarie 2003 şi 25 martie 2003, pronunţate în dosarele nr. 3.036/2001, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002, nr. 10.408/2002, nr. 6.443/2002 şi nr. 6.595/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti şi, respectiv, Judecãtoria Sibiu au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol şi Adela Grigoriu şi, din oficiu, de Judecãtoria Sibiu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , prin validarea actelor de înstrãinare a unor imobile preluate de stat fãrã titlu valabil, contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se susţine ca textele criticate incalca şi prevederile art. 41 din Constituţie şi pe cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât "adevãratul proprietar al imobilului pierde dreptul sau de proprietate, în folosul altei persoane, dar fãrã a fi expropriat pentru o cauza de utilitate publica şi cu dreapta şi prealabilã despãgubire". În acest fel, susţin autorii exceptiei, dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "consolideaza actele juridice prin care s-a vândut lucrul altuia, ducand la violarea dreptului adevãratului proprietar". Curtea Suprema de Justiţie apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, invocand Decizia Curţii Constituţionale nr. 191/2002, prin care s-a constatat ca dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti considera ca textul legal criticat de autorii exceptiei contravine atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2), deoarece se valideazã un act lovit de nulitate, cat şi dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^ din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca din analiza textului de lege criticat nu reiese elementul de noutate care sa determine raportarea acestuia la art. 15 alin. (2) din Constituţie. Ocrotirea buneicredinte a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil şi grija pentru asigurarea securitãţii circuitului civil sunt principii care erau deja consacrate la data apariţiei textului de lege criticat. În consecinta, apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textul criticat nu incalca principiul neretroactivitatii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocand Decizia Curţii Constituţionale nr. 191/2002 prin care s-a statuat ca acest text este constituţional. Protejarea dobânditorului cu titlu oneros de buna-credinţa este justificatã pe considerente de echitate şi utilitate socialã şi constituie una dintre excepţiile de la principiul anulãrii actului subsecvent ca urmare a anulãrii sau constatãrii nulitãţii actului iniţial. De asemenea, se arata ca textul de lege criticat reprezintã o aplicare a principiului constituţional al ocrotirii proprietãţii private şi al bunei-credinţe a celui care a devenit proprietar. Se mai arata ca dispoziţiile criticate nu conţin nici un element de discriminare care sa ducã la încãlcarea art. 16 din Constituţie, deoarece tuturor celor aflaţi în situaţia descrisã de ipoteza textului criticat urmeazã sa li se aplice acelaşi regim. În concluzie, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata ca textul criticat este în concordanta cu prevederile constituţionale cu privire la proprietate, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, ca, de exemplu, Decizia nr. 191/2002 şi Decizia nr. 72/2003. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, şi Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003. Cu acest prilej Curtea Constituţionalã, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituţional, dat fiind ca soluţia pe care o consacra nu are nimic novator şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv. Soluţiile adoptate, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie. Curtea constata, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credinţa a fost determinata de ratiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumţie de buna-credinţa a acestora, întrucât aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decât de bunacredinta cel ce se întemeiazã pe o dispoziţie a legii.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol şi Adela Grigoriu şi, din oficiu, de Judecãtoria Sibiu în dosarele nr. 3.036/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002 şi nr. 10.408/2002 ale Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti şi nr. 6.443/2002 şi nr. 6.595/2002 ale Judecãtoriei Sibiu. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 iulie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
