Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 301 din 8 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata si ale art. 28 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicata, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 40/1998 , aprobata si modificata prin Legea nr. 249/1998
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã şi ale <>art. 29 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 40/1998 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 249/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "LEADER LEASE" - S.A. în Dosarul nr. 2.427/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. La apelul nominal este prezenta Garda financiarã centrala, prin comisarul Danut Sisu, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei, ca inadmisibila, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt abrogate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei, arãtând ca sesizarea Curţii s-a fãcut fãrã respectarea prevederilor <>Legii nr. 47/1992 , în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , întrucât aceasta ordonanta a fost în întregime abrogatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 . Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 , pune concluzii de respingere, arãtând ca aceasta dispoziţie legalã a suferit mai multe modificãri, rãmânând în vigoare numai alin. (5) al acestui articol, care, în redactarea actuala, nu conţine nici o dispoziţie care sa contravina prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.427/1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "LEADER LEASE" - S.A. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 şi ale <>art. 29 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât "dreptul de a contesta mãsurile dispuse de organele de control este blocat prin impunerea unei taxe de a carei plata sa depindã soluţionarea contestaţiei". Se mai susţine ca aceste texte contravin şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece "obliga contribuabilul sa ceara aceloraşi structuri administrative care l-au controlat sa verifice legalitatea controlului", ceea ce, în opinia autorului exceptiei, creeazã "o vãditã inegalitate între contribuabili şi autoritãţi, firesc fiind ca o cenzura a legalitãţii şi temeiniciei controlului sa fie realizatã de justiţie, în fata cãreia pãrţile sunt egale". Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 este nefondata. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 , considera ca aceasta este inadmisibila, întrucât Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în acest sens prin Decizia nr. 60 din 20 aprilie 1999. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia ca fiind inadmisibila. În acest sens, se arata ca <>Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost abrogatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 . În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Ordonanta nr. 70/1994 , Guvernul arata ca ordonanta a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 73/1996 şi, ca urmare a republicarii, articolele au cãpãtat o noua numerotare, astfel încât dispoziţiile art. 29 au fost preluate în <>art. 28. Prin Legea nr. 105/1997 au fost abrogate alin. (1)-(4) şi alin. (6) ale acestui articol, rãmânând în vigoare numai alin. (5) al art. 28. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele: I. <>Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã a fost abrogatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000. Fata de aceasta situaţie instanta de judecata avea obligaţia sa constate ca dispoziţia legalã atacatã a fost abrogatã şi, pe cale de consecinta, printr-o încheiere motivatã, sa respingã excepţia ca fiind inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea. Curtea retine ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare (...)". Deoarece în speta, deşi sesizarea s-a fãcut ulterior abrogãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 (prin Încheierea din 20 noiembrie 2000) şi instanta nu a respins excepţia, Curtea constata, în temeiul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, ca excepţia este inadmisibila, urmând sa fie respinsã. II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, Curtea observa ca aceasta ordonanta a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 40/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 249/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 30 decembrie 1998. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca acestea se referã la dispoziţiile <>art. 28 în redactarea data prin Ordonanta Guvernului nr. 40/1998 . Asadar, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra acestor dispoziţii, care au urmãtorul conţinut: "Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţioneazã conform dispoziţiilor <>Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor." Autorul exceptiei considera ca acest text ar contraveni dispoziţiilor art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie din Constituţie, deoarece "dreptul de a contesta mãsurile dispuse de organele de control este blocat prin impunerea unor taxe de a cãror plata depinde soluţionarea contestaţiei", precum şi faptului ca "obliga contribuabilul sa ceara aceloraşi structuri administrative care l-au controlat sa verifice legalitatea controlului", ceea ce creeazã "o vãditã inegalitate între contribuabili şi autoritãţi, firesc fiind ca o cenzura a legalitãţii şi temeiniciei controlului sa fie realizatã de justiţie, în fata cãreia pãrţile sunt egale". Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea retine ca acestea sunt neintemeiate. Textul legal supus controlului de constitutionalitate nu cuprinde nici o dispoziţie de natura sa ducã la concluzia ca ar contraveni prevederilor constituţionale menţionate. Potrivit acestui text, obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate cu privire la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţioneazã conform dispoziţiilor <>Legii nr. 105/1997 . Curtea constata ca <>Legea nr. 105/1997 a fost la rândul ei abrogatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Prin aceasta ordonanta este menţinutã însã procedura administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Or, în legatura cu legitimitatea constituţionalã a unei asemenea proceduri, Curtea a statuat în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), ca "procedura administrativ-jurisdicţionalã constituie o mãsura de protecţie care deci nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu poate sa ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în condiţiile stabilite de lege. Ca urmare, hotãrârea organului de jurisdicţie administrativã este supusã controlului judecãtoresc al instanţei de contencios administrativ sau altei instanţe competente, potrivit legii, iar pãrţilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit de prevederile Constituţiei". De asemenea, Curtea observa ca nu este încãlcat nici principiul egalitãţii prevãzut la art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat în mod constant în practica sa, ca de exemplu: Decizia nr. 77/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, Decizia nr. 385/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997, şi Decizia nr. 323/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, ca principiul egalitãţii priveşte egalitatea cetãţenilor în fata legilor şi a autoritãţilor publice, şi nu egalitatea de tratament juridic între cetãţeni şi autoritãţile publice. Curtea constata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, atât considerentele, cat şi soluţia pronunţatã în acele decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "LEADER LEASE" - S.A. în Dosarul nr. 2.427/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 40/1998 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 249/1998 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
