Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 301 din 12 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 19 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) (egalitatea în drepturi), art. 20 alin. (1) (tratatele internaţionale privind drepturile omului), art. 22 alin. (1) şi (2) (dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã), art. 38 alin. (1) (munca şi protecţia socialã a muncii), art. 49 (restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi) şi ale art. 51 (respectarea Constituţiei şi a legilor).
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta priveşte, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor Statutului profesiei de avocat, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 156/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Constantin Nicolae.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prin <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 se acorda putere de lege unui regulament de organizare a profesiei (denumit impropriu statut), în condiţiile în care, pentru a avea forta juridicã, un statut trebuie sa fie adoptat printr-o lege şi nu de cãtre o structura a unei autoritãţi publice cum este Uniunea Avocaţilor din România prin Consiliul sau, potrivit art. 63 lit. b) din lege". În consecinta, se apreciazã a fi incalcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 38 alin. (1), ale art. 49 şi 51 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ considera excepţia ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã. În acest sens, se arata ca avocatura se realizeazã de un corp profesional cu o îndelungatã tradiţie şi este organizatã şi funcţioneazã prin lege proprie, iar cei care doresc sa practice aceasta profesie sunt datori sa respecte legea şi sa accepte regulile impuse de ea. Se mai arata ca prevederile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, invocate de autorul exceptiei, nu sunt discriminatorii şi nu contravin prevederilor art. 38 din Constituţie, care garanteazã dreptul la munca, nici principiului egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice a cetãţenilor, prevãzut la art. 16. Totodatã, se apreciazã ca textele de lege criticate nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "în conceptia legiuitorului avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale [...]. Aceasta opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale. Faptul ca profesia de avocat este condiţionatã de satisfacerea anumitor cerinţe, în special de pregãtire profesionalã, nu poate fi privit ca neconstitutional".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001), dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei." ;
- Art. 63 lit. b): "Consiliul uniunii se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este nevoie. El are urmãtoarele atribuţii: [...]
b) dezbate, adopta şi modifica statutul profesiei."
Potrivit criticii de neconstituţionalitate, aceste texte de lege incalca prevederile Constituţiei, cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, art. 38 alin. (1) privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 1 şi 58 (devenit <>art. 63 ca urmare a republicarii Legii nr. 51/1995 ) s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluţionãrii unei excepţii în care s-a invocat, ca şi în prezentul dosar, încãlcarea art. 38 şi 51 din Constituţie. Prin decizia menţionatã Curtea Constituţionalã a reţinut, în esenta, ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".
Totodatã, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Dispoziţiile legale invocate nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã, criterii ale egalitãţii în drepturi prevãzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Referitor la susţinerea ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu au legatura cu dispoziţiile legale a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã.
În sfârşit, faptul ca prin lege se da posibilitatea reglementãrii prin statut a unor aspecte care ţin de organizarea profesiei de avocat nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Concordanta dintre lege şi un act normativ cu forta juridicã inferioarã, adoptat în temeiul acesteia, este o problema de aplicare a legii, şi nu de neconstituţionalitate, fiind de competenta instanţei de judecata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, excepţie ridicatã de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 noiembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
