Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 301 din 12 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1)-(4), alin. (5) în ce priveşte sintagma "şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă", alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Compania Forestieră S.R.L. - D. din Baia de Aramă în Dosarul nr. 445/54/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.233D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 2.098 din 3 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 445/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Compania Forestieră S.R.L. - D din Baia de Aramă într-o cauza întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că introducerea garanţiei de bună conduită este neconstituţională şi contrară spiritului raţiunii juridice şi directivelor europene pe care le transpune, fiind un obstacol suplimentar pentru operatorii economici care vor să conteste actele autorităţii contractante. Astfel, operatorii economici vor trebui să constituie atât garanţia de bună conduită, cât şi garanţia de participare atunci când vor contesta acte ale autorităţii contractante de pe parcursul desfăşurării procedurii de atribuire. În aceste condiţii, va fi aproape imposibil, cel puţin pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), de a participa în mai multe proceduri concomitent, pentru că nu vor avea resursele financiare pentru a constitui atât garanţia de participare, cât şi garanţia de bună conduită. O altă ipoteză probabilă va fi aceea că, deşi operatorii economici vor participa în mai multe proceduri, constituind garanţia de participare, nu vor contesta actele nelegale ale autorităţii contractante pentru că efectiv nu vor avea resursele financiare necesare pentru a constitui şi garanţia de bună conduită. În aceste condiţii, se limitează accesul liber la justiţie. Totodată, susţine că prin prevederile criticate se încalcă art. 21 alin. (4) din Constituţie, conform căruia "jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", deoarece caracterul gratuit nu mai poate fi susţinut în ceea ce priveşte procedura în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor din moment ce art. 271^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reglementează expres faptul că neconstituirea garanţiei de bună conduită înainte de depunerea contestaţiei duce la respingerea acesteia de către Consiliu. Arată că, potrivit vechii reglementări, garanţia de participare trebuia constituită de operatorul economic pentru a putea participa la procedură, independent de decizia acestuia de a contesta sau nu vreun act al autorităţii contractante. Conform noii reglementări, garanţia de bună conduită se constituie special şi exclusiv pentru ca operatorul economic să poată să-şi exercite dreptul de acces la instanţă. Astfel, garanţia de bună conduită, deşi poartă această denumire, nu este altceva decât o taxă de timbru mascată, iar contestaţia se respinge pentru că nu s-a achitat o sumă de bani necesară pentru ca instanţa/Consiliul să fie legal investită. Aceasta ar trebui să fie respinsă ca netimbrată, însă pentru că nu se doreşte recunoaşterea caracterului oneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, legiuitorul a ales să oblige Consiliul să respingă pur şi simplu contestaţia, fără nicio o motivare/soluţie pe care o consideră nelegală. În acest context susţine că nu se raliază jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care a statuat ca atâta timp cât garanţia de participare, conform vechii reglementări, nu se face venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale, procedura păstrează caracterul gratuit, deoarece nu are relevanţă bugetul la care se face venit garanţia de bună conduită, ci scopul şi finalitatea taxei percepute. 6. Totodată, consideră că această garanţie de bună conduită este contrară spiritului şi raţiunii juridice a directivelor europene, respectiv Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, transpusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE, Directiva Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări. Aceste directive au trei aspecte prioritare în achiziţiile publice, respectiv: necesitatea deschiderii concurenţei comunitare în domeniul achiziţiilor publice şi necesitatea creşterii semnificative a garanţiilor privind transparenţa şi nediscriminarea; creşterea eficienţei cheltuielilor publice şi facilitarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la achiziţiile publice; garantarea de către statele membre a aplicării directivelor în materia achiziţiilor publice prin mecanisme eficiente, accesibile şi transparente şi adoptarea de către acestea a măsurilor necesare pentru a asigura căi de atac accesibile pentru a garanta accesul la instanţă oricărei persoane care este sau a fost interesată de obţinerea unui anumit contract de achiziţie publică sau de lucrări. 7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţiile art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21, sens în care este Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, prin care s-a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite". Având în vedere că nu sunt elemente de drept şi de fapt noi care să conducă la o altă concluzie, considerentele acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia legislativă criticată respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale, întrucât sumele reprezentând garanţia de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiţiei sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Având în vedere motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 271^1 alin. (1)-(4), alin. (5) în ce priveşte sintagma "şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă", alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care au următorul cuprins: - art. 271^1: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia. (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1). (3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii. (4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel: a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b); b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei. (5) Garanţia de bună conduită trebuie [...] şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă. (6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător. (7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, invocă Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 134 din 30 aprilie 2004, Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 94 din 28 martie 2014, Directiva Consiliului 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 395 din 30 decembrie 1989. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi a constatat că sintagma "şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă" este neconstituţională. Ca atare, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale" şi reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (5) în ce priveşte sintagma "şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a devenit inadmisibilă. 15. De asemenea, Curtea observă că, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a constituit garanţia de bună conduită, iar potrivit art. 271^1 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aceste prevederi instituie condiţiile de valabilitate ale garanţiei de bună conduită şi cazurile reţinerii acesteia. Prin urmare, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei deduse judecăţii, Curtea constată că prevederile art. 271^1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, astfel cum stabileşte art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (6) este inadmisibilă. 16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea observă că prin numeroase decizii a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, sau Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015. Cu acele prilejuri, referitor la legitimitatea constituţională şi la gratuitatea procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea a statuat, pe de o parte, că, de principiu, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii. Pe de altă parte, referitor la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. De altfel, Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională. 17. Totodată, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu împrejurarea că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări; competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În acest context, instanţa de contencios constituţional a observat că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 [care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006], legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită. Aşadar, dispoziţiile criticate, prin instituirea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificat ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie. 18. De altfel, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicţionale, ci o prevăd ca o facultate de care beneficiază persoana care se consideră vătămată. Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale a fost aceea de a institui o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate. Existenţa acestei căi nu împiedică respectiva persoană să apeleze direct la calea de atac judiciară, în măsura în care apreciază că aceasta îi serveşte mai bine interesele. 19. Nicio dispoziţie din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu prevede că actele autorităţilor contractante pot fi atacate numai la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum nicio dispoziţie din acelaşi act normativ nu împiedică persoana să se adreseze instanţelor de judecată. Neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare. 20. De asemenea, Curtea a constatat că această garanţie de bună conduită are semnificaţia unei cauţiuni menite să asigure exercitarea corespunzătoare şi neabuzivă a drepturilor procesuale, cu toate consecinţele procesuale care decurg din finalitatea urmărită prin instituirea acesteia (Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, paragraful 41). 21. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 22. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte invocarea legislaţiei Uniunii Europene în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea observă că aceasta poate fi menţionată prin prisma art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, folosirea unei norme de drept al Uniunii Europene în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament ori Guvern, după caz (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011). 23. Astfel, prin Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte garanţia de bună conduită, aceasta formează obiectul unor "cereri de decizie preliminară", spre exemplu, Cauza C-439/14 aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cerere publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 448/7 din 15 decembrie 2014 [introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 24 septembrie 2014 - S.C. Star Storage - S.A./Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (INCDI) ], sau Cauza C-488/14, cerere publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 26/10 din 26 ianuarie 2015 [introdusă de Curtea de Apel Oradea (România) la data de 4 noiembrie 2014 - S.C. Max Boegl România - S.R.L. şi alţii/R.A. Aeroportul Oradea şi alţii]. În acest context, Curtea a statuat că este competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de a stabili interpretarea actelor Uniunii Europene, Curtea Constituţională neputându-le atribui o interpretare proprie pentru a clarifica şi stabili conţinutul acestora (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011). Astfel, prin prisma dublei condiţionalităţi, Curtea a constatat neîndeplinirea celei dintâi, motiv pentru care nu a putut analiza dacă clauza de conformare cuprinsă în art. 148 din Constituţie a fost sau nu respectată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015). În consecinţă, a reţinut că revine instanţelor de judecată să stabilească, în funcţie de hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, modul de aplicare a legislaţiei naţionale în raport de cea a Uniunii Europene. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (5) în ce priveşte sintagma "şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă" şi a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Compania Forestieră S.R.L. - D. din Baia de Aramă în Dosarul nr. 445/54/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 271^1 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (5) în ce priveşte sintagma "şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. 3. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016.
