Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 30 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedura civila, ale art. 2 alin. (3) si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 11 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, ale art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Simina Verginia Avram în Dosarul nr. 1.342/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate gradele de jurisdicţie existente, fiind justificatã excluderea unora dintre acestea în scopul asigurãrii celeritãţii procedurii de judecatã. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.342/102/2008, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, ale art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicatã de Simina Verginia Avram cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.263 din 17 iunie 2008, pronunţatã de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 1.342/102/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 şi art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât nu prevãd dreptul la calea de atac a apelului. Astfel, sunt încãlcate prevederile constituţionale care prevãd dreptul la o justiţie unicã şi egalã pentru toţi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a accede la o cale de atac garantatã de lege celorlalţi cetãţeni. În ceea ce priveşte textele criticate din <>Legea nr. 47/1992 , susţine cã, în mai multe decizii ale sale, Curtea Constituţionalã a interpretat legea depãşindu-şi atribuţiile. Astfel, aratã cã interpretarea legii este un atribut exclusiv al Parlamentului, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al instanţelor judecãtoreşti. Referitor la <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 , aratã cã acesta stabileşte o discriminare în materie salarialã.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã, excepţie fãcând dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penalã, nici Constituţia şi nicio altã normã cuprinsã într-o convenţie sau într-un tratat internaţional nu prevãd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii. De asemenea, aratã cã natura specificã a litigiilor de muncã, ce impune o soluţionare cu celeritate a acestora, a determinat stabilirea unei singure cãi de atac. Aceastã cale de atac este deschisã oricãrei persoane aflate în ipoteza normei juridice, astfel cã justiţia este unicã şi egalã pentru toţi. În continuare, aratã cã argumentele invocate de autor în susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 se referã la modul în care a soluţionat instanţa de contencios constituţional anumite cauze, iar nu la neconstituţionalitatea textelor de lege însele. În fine, aratã cã prevederile <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic pct. 3 din <>Legea nr. 76/2009 , astfel cã, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu se poate pronunţa asupra constituţionalitãţii acestor prevederi.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. În ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , aratã cã instanţa de contencios constituţional este o autoritate politico-jurisdicţionalã care se situeazã în afara sferei puterii legislative, executive sau judecãtoreşti, rolul sãu fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei. În plus, legiuitorul este îndreptãţit sã reglementeze competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acelea ale instanţelor de judecatã, fiind vorba de instituţii cu naturã juridicã şi funcţii diferite, în deplin acord cu prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie. În acest context aminteşte şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În sfârşit, în ceea ce priveşte prevederile <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 , aratã cã acestea au fost abrogate, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest articol de lege este inadmisibilã.
Pânã la data întocmirii prezentului raport, preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanţa de fond.";
- Art. 81: "(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii potrivit cãrora "Curţile de apel judecã [...] 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;".
Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 2 alin. (3): "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.";
- Art. 3 alin. (2): "În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţionalã este singura în drept sã hotãrascã asupra competenţei sale."
În sfârşit, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, dispoziţii potrivit cãrora: "În <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dupã alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins: «(3) Sesizãrile având ca obiect mãsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intrã în competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii.»"
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (3) privind rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, art. 129 privind folosirea cãilor de atac, art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (1) referitoare la atribuţiile şi deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminãrii, şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind, de asemenea, interzicerea discriminãrii, ale art. 2 alin. (1), art. 7 şi art. 23 paragraful 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminãrii şi dreptul la un salariu egal pentru muncã egalã, ale Directivei Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasialã şi etnicã şi ale Directivei nr. 78/2000/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncã şi condiţiile de muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, înainte de sesizarea Curţii cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate prin articolul unic pct. 3 din <>Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009.
Aşa fiind, având în vedere prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 este inadmisibilã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 şi art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã aceste texte de lege reglementeazã calea de atac ce poate fi exercitatã în conflictele de muncã şi termenul de declarare a acesteia. Aceste texte sunt în perfect acord cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege, iar cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se exercitã în condiţiile legii.
Dupã cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penalã, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevãd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, cãile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotãrârilor judecãtoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora.
Cât priveşte susţinerea potrivit cãreia reglementarea unei proceduri diferite de cea prevãzutã de dreptul comun în materie civilã ar avea semnificaţia unei încãlcãri a principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, Curtea reţine cã acest principiu reclamã un tratament egal pentru situaţii egale. În cazul existenţei unor situaţii obiectiv diferite însã instituirea unui tratament diferenţiat este justificatã şi, uneori, chiar necesarã.
În situaţia textelor de lege criticate, Curtea constatã cã prevederea unei singure cãi de atac, cea a recursului, este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în soluţionarea conflictelor de muncã.
De altfel, în sensul celor arãtate mai sus, Curtea s-a mai pronunţat şi prin <>Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea reţine cã, în exercitarea atribuţiilor prevãzute la <>art. 146 lit. d) din Legea nr. 47/1992 , instanţa de contencios constituţional procedeazã la analizarea conformitãţii textelor din legi sau ordonanţe cu prevederile Constituţiei. O astfel de analizã a textelor de lege presupune, în primul rând, stabilirea conţinutului acestora, fãrã de care este imposibilã aprecierea conformitãţii cu dispoziţiile Legii fundamentale. Aceasta nu presupune însã stabilirea de cãtre Curtea Constituţionalã a normelor aplicabile în diferitele litigii în cadrul cãrora s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi nici pronunţarea asupra aspectelor de fapt ce sunt puse în discuţie în litigiile în cadrul cãrora se invocã excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens, pot fi invocate şi cele reţinute în <>Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care s-a arãtat cã problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauzã a unor texte de lege, revin instanţei de judecatã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecatã este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecatã poate fi atacatã la instanţa superioarã, iar, în cazul în care practica judiciarã vãdeşte o interpretare neunitarã, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti. De asemenea, relevante sunt şi considerentele <>Deciziei nr. 342 din 18 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a arãtat cã aspectele de fapt invocate de autorul excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt, ce revin competenţei instanţei de judecatã.
Aşa fiind, nu se poate susţine cã, procedând la interpretarea legii în sensul şi limitele arãtate mai sus, Curtea Constituţionalã îşi depãşeşte atribuţiile stabilite prin Constituţie ori intervine în atribuţiile exclusive ale legiuitorului sau cu cele ale instanţelor de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Simina Verginia Avram în Dosarul nr. 1.342/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
