Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 4 aprilie 2011 referitoare la recursul in interesul legii, privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 19 mai 2011
Dosar nr. 2/2011
Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei civile şi de proprietate intelectualã
Anton Pandrea - preşedintele Secţiei penale
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei comerciale
Roxana Popa - judecãtor la Secţia comercialã, judecãtor raportor
Iulia Manuela Cârnu - judecãtor la Secţia comercialã
Veronica Carmen Popescu - judecãtor la Secţia comercialã
Viorica Trestianu - judecãtor la Secţia comercialã
Ileana Izabela Dolache - judecãtor la Secţia comercialã
Nicolae Mãniguţiu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecãtor raportor
Eugenia Marin - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Iuliana Puşoiu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Viorica Lungeanu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Iuliana Rîciu - judecãtor la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Mariana Ghena - judecãtor la Secţia penalã
Sofica Dumitraşcu - judecãtor la Secţia penalã
Cristina Iulia Tarcea - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã, judecãtor raportor
Adina Nicolae - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Raluca Moglan - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Carmen Georgeta Negrilã - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Alina Macavei - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Mihaela Tãbârcã - judecãtor la Secţia civilã şi de proprietate intelectualã
Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 2/2011 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor dr. Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea.
La şedinţa de judecatã participã prim-magistratul-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Aneta Ionescu, desemnatã în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, referitor la pretenţiile formulate de aceastã categorie de personal, având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie pânã la data efectivã a plãţii.
Prim-magistratul-asistent Aneta Ionescu referã cu privire la obiectul recursului în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 2/2011, aflat pe rolul completului de judecatã, precum şi cu privire la faptul cã, la data de 4 aprilie 2011, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reprezentant, a depus la dosarul cauzei "Precizãri asupra recursului în interesul legii", însoţite de 5 hotãrâri judecãtoreşti identificate dupã sesizarea instanţei supreme, şi o cerere prin care a solicitat, în principal, amânarea cauzei pentru ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sã pronunţe o decizie întemeiatã pe un examen jurisprudenţial complet şi actual iar, în subsidiar, amânarea pronunţãrii, pentru aceleaşi motive.
Preşedintele completului, doamna judecãtor Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general, doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea, pentru susţinerea cererii de amânare şi a materialului întocmit în acest scop.
Doamna procuror general adjunct Gabriela Scutea a susţinut, în esenţã, cã procurorul general a solicitat amânarea cauzei, având în vedere evoluţia jurisprudenţei instanţelor naţionale în materie, concurent cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cãreia, prin soluţiile jurisprudenţiale diferite, instanţele de judecatã continuã sã îi dea noi orientãri, diferite de cele prezentate în recursul în interesul legii, astfel cum rezultã din hotãrârile judecãtoreşti anexate. S-a subliniat cã soluţionarea problemei de drept cu care instanţa supremã este învestitã presupune lãmurirea întinderii în timp a efectelor deciziilor succesive ale Curţii Constituţionale indicate cu privire la cauzele aflate pe rolul instanţelor, fiind imperios necesarã o extindere a analizei jurisprudenţei relevate, dar şi sondarea jurisprudenţei, care nu a fost examinatã, pentru ca în mod rezonabil sã poatã fi cunoscutã de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie practica judiciarã recentã. De asemenea, doamna procuror general adjunct a arãtat cã examenul jurisprudenţial efectuat dupã sesizarea instanţei supreme a identificat orientãri care nu fac distincţie relativ la momentul anterior intrãrii în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 330/2009 şi dupã intrarea în vigoare a legii evocate, fiind încãlcate astfel dispoziţiile acestei legi. În concluzie, doamna procuror general adjunct a solicitat, în principal, amânarea cauzei şi, în subsidiar, amânarea pronunţãrii pentru motivele expuse.
Deliberând, completul de judecatã, cu majoritate de voturi, a respins cererea de amânare a cauzei, având în vedere cã precizãrile aduse de procurorul general tind la o extindere a recursului în interesul legii asupra unor chestiuni cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost sesizatã prin memoriul iniţial şi a dispus reluarea dezbaterilor în fond a cauzei.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revenit la dezbateri, a susţinut recursul în interesul legii, astfel cum a fost formulat în scris, şi a solicitat admiterea recursului, sã se constate jurisprudenţa neunitarã în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, arãtând cã opinia procurorului general este în sensul opiniei majoritare conform cãreia pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, iar pârâţii au fost obligaţi la plata diferenţelor salariale cuvenite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 221/2008, şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi pânã la data de 31 decembrie 2009.
Preşedintele completului, doamna judecãtor Rodica Aida Popa, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecatã a rãmas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitarã
Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arãtat cã în practica judiciarã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, referitor la pretenţiile formulate de aceastã categorie de personal, având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie pânã la data efectivã a plãţii, divergenţa de practicã fiind creatã de efectele deciziei Curţii Constituţionale prin care se constatã neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale sau a unui act normativ în întregul lui cu privire la actul normativ abrogat.
2. Examenul jurisprudenţial
La data de 13 mai 2010, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a hotãrât sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra problemei de drept ce a generat existenţa unei practici neunitare cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt.
Sesizarea formulatã de Colegiul de conducere al Curţii de Apei Galaţi a fost înaintatã de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Parchetului de pe lângã înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se verifica existenţa unei practici neunitare la nivelul ţãrii.
În urma verificãrilor efectuate, la data de 26 ianuarie 2011, prin Adresa nr. 952/C/4043/III-5/2010, procurorul general a formulat recurs în interesul legii, constatând cã în practica judiciarã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, referitor la pretenţiile formulate de aceastã categorie de personal, având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie pânã la data efectivã a plãţii.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
3.1. Într-o opinie majoritarã s-a apreciat cã pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate, pârâţii fiind obligaţi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 221/2008, şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi pânã la data de 31 decembrie 2009.
Aceste instanţe au considerat cã efectele deciziilor pronunţate de Curtea Constituţionalã prin care s-a constatat neconstituţionalitatea diminuãrii dreptului salarial se traduc prin neaplicarea dispoziţiilor ordonanţelor de urgenţã prin care s-au dispus aceste diminuãri, deoarece prevederile legii declarate neconstituţionale nu mai pot fi aplicate.
3.2. Într-o a doua opinie, instanţele au admis acţiunea reclamanţilor numai pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie 2009, cu motivarea cã dispoziţiile ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului nr. 31/2009 şi nr. 41/2009 nu au fost declarate neconstituţionale, ele producându-şi efectele pânã în momentul în care au fost abrogate.
3.3. Într-o a treia opinie s-a considerat cã pretenţiile formulate nu sunt întemeiate, deoarece modificãrile aduse Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008, iar declararea neconstituţionalitãţii acestei ordonanţe de urgenţã nu este de naturã sã repunã în vigoare texte abrogate expres.
3.4. Într-o a patra opinie, pretenţiile reclamanţilor au fost respinse pentru perioada 1 octombrie 2008 - 2 decembrie 2008 şi admise pentru perioadele ulterioare, motivat de faptul cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 136/2008 a fost declaratã neconstituţionalã prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, ordonanţa producându-şi efectele în perioada 1 octombrie 2008 - 2 decembrie 2008.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat în sensul cã au fãcut o corectã interpretare şi aplicare a legii instanţele care au apreciat ca întemeiate pretenţiile reclamanţilor şi au obligat pârâţii la plata diferenţelor de drepturi salariale cu începere de la 1 octombrie 2008 şi pânã la data de 31 decembrie 2009.
În esenţã, punctul de vedere exprimat de procurorul general se întemeiazã pe ideea cã modificãrile aduse prin ordonanţele de urgenţã ulterioare Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 221/2008, devin lipsite de eficienţã juridicã în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Judecãtorii raportori, prin raportul comun întocmit în cauzã, au apreciat, ca şi procurorul general, cã prima orientare jurisprudenţialã este în acord cu litera şi spiritul legii, proiectul soluţiei fiind exprimat în acest sens.
6. Înalta Curte
Prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 221/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de învãţãmânt a fost stabilitã la 400,00 lei.
Aceastã valoare a fost diminuatã prin ordonanţe de urgenţã succesive care au fost apoi declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale.
Hotãrârile analizate şi care au determinat promovarea prezentului recurs în interesul legii au fost pronunţate în perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, dupã ce ordonanţele de urgenţã prin care s-au modificat dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 au fost declarate neconstituţionale.
Prin hotãrârile pronunţate instanţele de judecatã au trebuit sã statueze cu privire la efectele deciziei pronunţate de Curtea Constituţionalã prin care s-a constatat ca fiind neconstituţional un text dintr-un act normativ sau actul normativ în întregul sãu prin care s-a abrogat o dispoziţie legalã asupra dispoziţiei legale abrogate.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, deciziile Curţii Constituţionale prin care se constatã neconstituţionalitatea unei legi aflate în vigoare sunt definitive şi obligatorii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile din legile în vigoare constatate neconstituţionale îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacã în acest interval de timp Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile declarate neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Aceleaşi reglementãri se regãsesc şi în art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
Faţã de aceste reglementãri, în cazul în care legiuitorul nu acţioneazã în termenul impus de textele de lege indicate, dispoziţiile declarate neconstituţionale înceteazã sã producã efecte juridice. Prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constituţionalã a înlãturat orice dubii cu privire la efectele declarãrii neconstituţionalitãţii unei dispoziţii de abrogare, stabilind cã, în cazul constatãrii neconstituţionalitãţii lor, acestea îşi înceteazã efectele juridice în condiţiile prevãzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogãrii continuã sã producã efecte juridice.
Aceastã interpretare datã de Curtea Constituţionalã înseşi efectelor unei decizii prin care s-a declarat neconstituţional un text de abrogare face ca hotãrârile instanţelor interne prin care a fost respinsã cererea reclamanţilor, cu motivarea cã decizia Curţii Constituţionale nu poate activa un text abrogat, sã fie total lipsite de temei legal.
Particularitatea problemei pusã în discuţie prin recursul în interesul legii constã în faptul cã un act normativ a fost în mod repetat modificat şi chiar abrogat prin ordonanţe de urgenţã care au fost apoi declarate neconstituţionale.
În aceste condiţii, se pune întrebarea în ce limite acţioneazã efectul ex nunc al deciziilor Curţii Constituţionale şi cum se conciliazã acesta cu faptul cã pentru scurte perioade ordonanţele de urgenţã declarate neconstituţionale au produs efecte.
Unele instanţe, aşa cum s-a arãtat, au exprimat punctul de vedere în sensul cã pe perioada dintre intrarea în vigoare a ordonanţei şi pânã la declararea ei ca neconstituţionalã aceasta trebuie sã îşi producã efectele, deoarece se bucurã de prezumţia de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţionalã, însã, a avut o altã abordare, iar în Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, a reamintit considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reţinut cã "nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de cãtre legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatatã de cãtre Curtea Constituţionalã, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în mãsura în care confirmã soluţia legislativã declaratã neconstituţionalã".
Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009, Curtea Constituţionalã a afirmat cã "ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanţã de urgenţã sã se aplice şi sã îşi producã efectele pentru perioada de pânã la 30 aprilie 2009 şi celelalte care vizeazã perioada de dupã 1 mai 2009 sã fie neconstituţionale şi sã îşi înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere".
Aceastã analizã a fost fãcutã de Curtea Constituţionalã în condiţiile în care a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 151/2008, deşi unele dispoziţii din ordonanţã şi-au încetat efectele, fiind norme cu aplicare limitatã în timp.
Or, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, ceea ce înseamnã cã ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce priveşte dispozitivul deciziei, dar şi considerentele care îl expliciteazã.
Prin urmare, instanţele, chemate sã tranşeze asupra cererilor reclamanţilor dupã ce Curtea Constituţionalã s-a pronunţat la modul arãtat asupra neconstituţionalitãţii ordonanţelor de urgenţã succesive de modificare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, erau obligate sã se conformeze deciziilor Curţii Constituţionale şi sã nu dea eficienţã actelor normative declarate neconstituţionale.
De aceea, sunt lipsite de suport legal şi hotãrârile instanţelor de judecatã prin care s-a dat eficienţã, pe o anumitã perioadã, actelor normative declarate neconstituţionale.
Dacã aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare şi declararea neconstituţionalitãţii îşi gãseşte raţiunea în prezumţia de constituţionalitate, aceastã raţiune nu mai existã dupã ce actul normativ a fost declarat neconstituţional, iar prezumţia de constituţionalitate a fost rãsturnatã.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunţat hotãrârile analizate, cererea de chemare în judecatã a fost introdusã dupã declararea neconstituţionalitãţii uneia din ordonanţele de urgenţã de modificare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, iar hotãrârile (în toate cauzele) au fost pronunţate dupã intervenţia Curţii Constituţionale.
Numai în aceastã manierã se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale cu efectul ex nunc al acesteia.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţã:
Ca efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenţã ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi pânã la data de 31 decembrie 2009.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã, în şedinţã publicã, astãzi, 4 aprilie 2011.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
RODICA AIDA POPA
Prim-magistrat-asistent,
Aneta Ionescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
