Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 21 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ileana Constantinescu Godeanu în Dosarul nr. 5.464/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dosarul a fost repus pe rol în şedinţa din 16 decembrie 2010, din cauza imposibilitãţii constituirii legale a completului de judecatã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind partea Stana Brânzei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autoarei excepţiei, care depune la dosar un set de acte şi solicitã admiterea criticilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât critica nu respectã condiţiile legale cu privire la motivare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.464/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ileana Constantinescu Godeanu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile art. 322 încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 şi 53, fãrã a motiva în ce constã aceastã încãlcare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât revizuirea este o cale extraordinarã de atac care poate fi exercitatã numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevãzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
1. dacã dispozitivul hotãrârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacã s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacã obiectul pricinii nu se aflã în fiinţã;
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii ori dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã;
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere;
6. dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelã sau consiliul judiciar nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere;
7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricinã, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplicã şi în cazul când hotãrârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastã instanţã;
8. dacã partea a fost împiedicatã sã se înfãţişeze la judecatã şi sã înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãţilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate;
10. dacã, dupã ce hotãrârea a devenit definitivã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauzã, declarând neconstituţionalã legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã care a fãcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, exemplu fiind <>Decizia nr. 876 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecatã şi exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese cã legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
De asemenea, Curtea a constatat cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevãrului în cauzã, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfãptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotãrârile respective a impus ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita aceastã cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din aceastã perspectivã, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.
De altfel, instanţa de contencios constituţional a stabilit în jurisprudenţa sa cã accesul liber la justiţie nu presupune sã fie asigurat accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecãtoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.
Deoarece în cauza de faţã nu sunt relevate aspecte noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în privinţa întregului art. 322 din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ileana Constantinescu Godeanu în Dosarul nr. 5.464/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
