Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 18 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 11 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RODATA" - S.A. în Dosarul nr. 18.480/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã imprescriptibilitatea nu constituie un principiu constituţional, ea fiind prevãzutã în diverse acte normative. Aratã cã textul criticat nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece imprescriptibilitatea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute constituie tocmai o modalitate de protecţie a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 135, aratã cã acest text constituţional nu este incident în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 18.480/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RODATA" - S.A. într-un proces care are ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui contract de închiriere.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, deoarece "creeazã posibilitatea ca orice act juridic sã poatã fi atacat oricând, nelimitat în timp". În opinia autorului excepţiei, în acest fel, pe de o parte, se încalcã principiul garantãrii şi inviolabilitãţii proprietãţii, aducând atingere securitãţii circuitului civil al bunurilor, iar pe de altã parte, se încalcã principiul libertãţii comerţului, prin nesiguranţa validitãţii actelor juridice încheiate, fãrã a exista vreun termen de prescripţie privind atacarea acestor acte.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã nulitatea absolutã este sancţiunea juridicã cea mai gravã ce poate lovi un act juridic încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale ce au ca scop ocrotirea unui interes general, astfel cã imprescriptibilitatea unei acţiuni în constatarea nulitãţii absolute a unui asemenea act juridic este determinatã de aceleaşi raţiuni. De asemenea, susţine cã prin funcţia sancţionatorie a nulitãţii, operabilã nelimitat în timp, se urmãreşte obligarea pãrţilor ca la încheierea oricãror acte juridice sã respecte dispoziţiile legale în vigoare, garantându-se astfel respectarea legii şi, implicit, a proprietãţii, libertãţii comerţului şi securitãţii circuitului civil.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã prin reglementarea regimului juridic al nulitãţii absolute, care sancţioneazã nerespectarea, la încheierea unui act juridic, a unei norme ce ocroteşte un interes general, legiuitorul a acţionat în sensul protecţiei dreptului de proprietate şi, în acelaşi timp, a stabilitãţii circuitului civil. De asemenea, proprietatea şi securitatea circuitului civil sunt asigurate şi prin efectele pe care legiuitorul le prevede în cazul sancţionãrii actelor juridice cu nulitate absolutã. Ca urmare, caracterul imprescriptibil al acţiunii în constatarea nulitãţii absolute reprezintã o modalitate de protecţie a proprietãţii, în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Avocatul Poporului considerã prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. În acest sens aratã cã, prin reglementarea imprescriptibilitãţii acţiunii în constatarea nulitãţii absolute, legiuitorul a urmãrit sancţionarea persoanelor care la încheierea actelor juridice nu au respectat dispoziţiile legale ce ocrotesc un interes general. De altfel, <>art. 22 din Decretul nr. 167/1958 prevede cã dispoziţiile acestui decret nu se aplicã dreptului la acţiune privitor la dreptul de proprietate, în aceastã materie fiind aplicabile dispoziţiile Codului civil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia are ca obiect prevederile <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, prevederi ce au urmãtorul conţinut: "Nulitatea unui act juridic poate fi invocatã oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 135 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 135 alin. (1) şi (2): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru considerentele ce urmeazã:
Dispoziţia legalã criticatã consacrã caracterul imprescriptibil al acţiunii şi excepţiei în constatarea nulitãţii absolute a unui act juridic.
Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã pentru acţiunea în constatarea nulitãţii unui act juridic nu este prevãzut un termen de prescripţie "rezonabil". Acest lucru, în opinia sa, aduce atingere securitãţii circuitului civil, încãlcând, pe de o parte, principiul garantãrii şi inviolabilitãţii proprietãţii private, iar pe de altã parte, încalcã principiul libertãţii comerţului, prin "nesiguranţa validitãţii actelor juridice încheiate".
Analizând aceste critici, Curtea observã cã autorul face o confuzie cu privire la douã instituţii juridice diferite.
Nulitatea este sancţiunea civilã ce intervine atunci când la încheierea actului juridic nu s-a respectat cel puţin una dintre condiţiile sale de validitate. În cazul nulitãţii absolute este sancţionatã nerespectarea unei norme juridice care ocroteşte un interes general. Importanţa acordatã de legiuitor interesului general determinã un regim juridic mai sever în cazul actelor încheiate cu nerespectarea normelor ce ocrotesc un astfel de interes.
Prescripţia extinctivã este o instituţie juridicã cunoscutã de toate ramurile de drept. Pentru dreptul civil ea reprezintã o sancţiune îndreptatã împotriva pasivitãţii titularului dreptului subiectiv, prin care se stinge dreptul sãu la acţiune în sens material. Imprescriptibilitatea acţiunii şi excepţiei în constatarea nulitãţii absolute rezultã din natura interesului ocrotit, şi anume interesul general, încât nu poate exista un raport de subordonare între cele douã instituţii juridice, una sancţionând neexercitarea dreptului material la acţiune, iar cealaltã, neîncheierea valabilã a actului juridic civil.
Curtea constatã cã textul stabilind imprescriptibilitatea acţiunii şi excepţiei în constatarea nulitãţii absolute consacrã o soluţie care nu are nici o legãturã cu prevederile constituţionale.
De altfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a decis cã imprescriptibilitatea, consfinţitã, cât priveşte drepturile reale, cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie.
Şi, în fine, în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, şi în <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea Constituţionalã a statuat cã reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietãţii, ci doar raporturile juridice dintre proprietari şi chiriaşi.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RODATA" - S.A. în Dosarul nr. 18.480/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
