Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 18 ianuarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 28 martie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Mariana Moldovan în Dosarul nr. 1.160/1999 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public arata ca neaprobarea de cãtre Parlament a unei ordonanţe în sesiunea în care a fost depusa nu este de natura sa conducã la anularea acesteia. Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face prin lege, neexistand încã o prevedere legalã care sa impunã un termen în care acestea sa fie discutate de Parlament. Solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Tribunalul Sibiu, prin Încheierea din 4 octombrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.160/1999, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Mariana Moldovan.
Autorul exceptiei considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala în ansamblul ei, invocand mai multe motive pe care le raporteazã la dispoziţii din Constituţie, astfel:
1. ordonanta incalca prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementeazã un domeniu care face obiectul legii organice;
2. ordonanta criticata a devenit neconstitutionala şi pentru faptul ca nu a fost aprobatã încã de Parlament, deşi au trecut 2 ani de la data adoptãrii ei. Curtea Constituţionalã, susţine autorul exceptiei, a constatat prin mai multe decizii abrogarea unor dispoziţii legale. Tot astfel poate constata şi perimarea ordonanţei neaprobate de Parlament în sesiunea în care a fost depusa. Prin menţinerea în vigoare a ordonanţei în aceste condiţii au fost incalcate: dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; dispoziţiile art. 114 alin. (5), care prevãd ca aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face prin lege; dispoziţiile art. 113, potrivit cãrora legiferarea fãrã votul Parlamentului se poate face numai în cazul angajãrii rãspunderii Guvernului, precum şi dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi ale art. 113 alin. (4) din legea fundamentalã, deoarece Preşedintele României este privat astfel de posibilitatea de a cere Parlamentului reexaminarea legii;
3. dispoziţiile ordonanţei, potrivit cãrora hotãrârile judecãtoreşti pronunţate la fond şi în apel trebuie motivate doar dacã sunt atacate, incalca prevederile art. 126 din Constituţie, referitoare la publicitatea şedinţelor de judecata, pentru ca, nemotivandu-se hotãrârea, nu se întocmeşte nici practicaua, iar dezbaterile "nu sunt nicaieri consemnate". În acest fel "Dosarul nu devine doar secret, dar se exclude şi orice posibilitate de a se afla cum s-au desfãşurat dezbaterile la fond şi care au fost considerentele instanţei pentru a pronunţa o anumitã hotãrâre";
4. normele procedurale modificate sau introduse prin ordonanta criticata incalca în opinia autorului exceptiei şi prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la dreptul de acces la informaţii de interes public, întrucât, în lipsa motivarii sentinţei, nimeni nu poate fi "informat corect asupra unor elemente esenţiale dintr-un dosar";
5. dispoziţiile ordonanţei, potrivit cãrora motivarea hotãrârilor pronunţate la fond sau în apel se comunica doar în cazurile în care au fost atacate cu apel sau cu recurs, incalca şi principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, "deoarece nu exista acces la cunoaşterea considerentelor hotãrârii decât cu obligaţia de a ataca hotãrârea";
6. autorul exceptiei mai susţine ca prevederile legale criticate incalca şi dispoziţiile art. 47 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, având în vedere ca "pentru dreptul elementar de a cunoaşte motivarea unei hotãrâri impricinatul este obligat sa petitioneze, adicã sa declare o cale de atac".
Exprimandu-şi opinia, instanta a apreciat ca excepţia ridicatã este nefondata şi a propus respingerea ei, întrucât ordonanta criticata s-a adoptat pe baza legii de abilitare, iar prin dispoziţiile ei "nu s-au încãlcat în nici un mod drepturile fundamentale ale cetãţeanului, ci, dimpotriva, se asigura tuturor cetãţenilor nemultumiti de hotãrârile judecãtoreşti posibilitatea de a cunoaşte motivele pentru care s-au pronunţat respectivele hotãrâri".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului spre a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Din cuprinsul prevederilor acestui text, precum şi din celelalte dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile referitoare la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. Referitor la susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca ordonanţele neaprobate într-un anume termen de Parlament sunt perimate, se arata ca, potrivit art. 114 alin. (1)-(3) din Constituţie, aceste acte normative rãmân fãrã efect numai în cazul în care nu sunt depuse spre aprobare la Parlament în termenul prevãzut de legea de abilitare. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei ca prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu ar respecta principiul accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, se arata ca prin dispoziţii exprese ordonanta asigura exercitarea drepturilor pãrţilor în proces, prin comunicarea în anumite termene atât a soluţiei pronunţate, cat şi a motivelor hotãrârii. În concluzie, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 este nefondata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Pralamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, cu care a fost legal sesizatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã. Autorul exceptiei a invocat mai multe motive de neconstituţionalitate a acestui act normativ, pe care le-a raportat la diferite dispoziţii din legea fundamentalã.
a) Referitor la primul motiv invocat, potrivit cãruia prin adoptarea <>Ordonanţei nr. 13/1998 Guvernul a emis o reglementare ce tine de domeniul legilor organice, incalcand astfel dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, care prevãd ca "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", Curtea Constituţionalã a constatat în jurisprudenta sa ca legea fundamentalã nu a instituit obligaţia ca reglementãrile în materie de procedura civilã sa se stabileascã prin lege organicã. Astfel alin. (3) al art. 125 din Constituţie prevede: "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege"; nu se precizeazã însã ca legea respectiva trebuie sa fie organicã, astfel cum s-a procedat prin alte texte atunci când s-a considerat necesar. În acest sens, în Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea Constituţionalã a reţinut ca, "potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale şi nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifica necesitatea adoptãrii de legi organice, nu se prevede ca procedura civilã este supusã reglementãrii prin asemenea legi".
Considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind nici un element nou care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
b) Susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia ordonanta neaprobata în sesiunea parlamentarã în care a fost depusa trebuie consideratã neconstitutionala şi inaplicabila, nu se întemeiazã pe nici o prevedere constituţionalã. Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Constituţie ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului în termenul prevãzut în legea de abilitare, iar potrivit dispoziţiilor, alin. (5), aprobarea sau respingerea ordonanţei se face printr-o lege, dar nicaieri nu se prevede vreun termen în care Parlamentul este obligat sa se pronunţe cu privire la ordonanţele ce i-au fost supuse spre aprobare.
Stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanţele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar în art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie se prevede ca "Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu".
c) Prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii", nu au incidenta în cauza, întrucât acestea se referã la legi, iar ordonanţele îşi produc efectele proprii pana când sunt aprobate sau respinse prin lege.
d) De asemenea, sunt nefondate susţinerile referitoare la încãlcarea prevederilor art. 113 din Constituţie, întrucât angajarea rãspunderii de cãtre Guvern pentru un proiect de lege, reglementatã prin acest text constituţional, nu are nici o incidenta în cauza şi nu are nimic comun cu reglementarea delegarii legislative prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
e) Motivarea sau nemotivarea hotãrârilor nu are nici o înrâurire asupra respectãrii principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecata, consacrat în art. 126 din Constituţie, care prevede: "Şedinţele de judecata sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege." Acest principiu vizeazã timpul şi locul desfãşurãrii şedinţelor de judecata, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele şi modalitãţile acesteia sunt probleme de procedura, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, sunt stabilite de lege.
f) Înlãturarea obligaţiei de a motiva hotãrârile, dacã acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu ingradeste în nici un fel exerciţiul dreptului de acces la informaţii de interes public şi, prin urmare, nu incalca art. 31 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit." Datele ce rezulta din dosarele aflate în curs de judecata la instanţe nu sunt, în general, destinate publicitãţii, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunostinta publica prin orice mijloace legale. Toate pãrţile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului.
g) Necomunicarea motivarii hotãrârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu ingradeste accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Toate pãrţile procesului iau cunostinta despre modul de soluţionare a acestuia şi îşi pot exprima nemultumirea fata de soluţia instanţei de judecata prin exercitarea cãilor de atac. Partea nemultumita, luând cunostinta despre hotãrârea pronunţatã, o poate ataca cu apel sau cu recurs într-un termen rezonabil, dupã care i se comunica şi considerentele hotãrârii, pe baza cãrora, tot într-un termen rezonabil, poate motiva propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanta.
h) Invocarea încãlcãrii prevederilor art. 47 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, denota ca autorul exceptiei face o confuzie în privinta materiei reglementate. Acest text prevede: "(1) Cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxa.
(4) Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii." Rezulta deci ca dreptul de petiţionare al cetãţenilor şi soluţionarea petitiilor de cãtre autoritãţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedura de urmat aparte fata de cererile adresate justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifica de soluţionare a litigiilor de cãtre instanţele de judecata, corespunzãtoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii.
Curtea constata asadar ca nu sunt întemeiate criticile aduse <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nici prin raportare la aceste norme constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Mariana Moldovan în Dosarul nr. 1.160/1999 al Tribunalului Sibiu.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 ianuarie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
