Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 17 ianuarie 2011 privind examinarea recursului in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 580^3 din Codul de procedura civila, raportate la art. 373^1, art. 387, art. 572 si art. 580^2 din acelasi cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si emiterea somatiei catre debitor
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 27 mai 2011
Dosar nr. 11/2010
Sub preşedinţia doamnei judecãtor dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 580^3 din Codul de procedurã civilã, raportate la art. 373^1, art. 387, art. 572 şi art. 580^2 din acelaşi cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii execuţionale prin încuviinţarea executãrii silite şi emiterea somaţiei cãtre debitor, prealabil sesizãrii instanţei de judecatã pentru aplicarea amenzii civile în cazul neexecutãrii obligaţiilor de a face cu caracter strict personal.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 87 de judecãtori din 106 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Antonia Constantin - procuror-şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã amenda civilã prevãzutã de art. 580^3 din Codul de procedurã civilã poate fi aplicatã debitorului unei obligaţii de a face intuitu personae doar în cadrul unei proceduri execuţionale ce debuteazã prin încuviinţarea executãrii silite în condiţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, urmatã de somaţia prevãzutã de art. 387, art. 572 şi art. 580^2 din acelaşi cod.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 580^3 din Codul de procedurã civilã, raportate la art. 373^1, art. 387, art. 572 şi art. 580^2 din acelaşi cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii execuţionale prin încuviinţarea executãrii silite şi emiterea somaţiei cãtre debitor, prealabil sesizãrii instanţei de judecatã pentru aplicarea amenzii civile în cazul neexecutãrii obligaţiilor de a face cu caracter strict personal.
Astfel, unele instanţe au considerat cã dispoziţiile art. 580^3 din Codul de procedurã civilã pot fi aplicate fãrã a fi necesarã deschiderea procedurii execuţionale prin încuviinţarea executãrii silite şi comunicarea somaţiei cãtre debitorul obligaţiei cu caracter strict personal, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 371^2 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, pot fi executate silit obligaţiile al cãror obiect constã în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrãri sau luarea unei alte mãsuri admise de lege.
S-a reţinut, în esenţã, cã obligaţiile de a face intuitu personae nu pot fi duse la îndeplinire prin executare silitã, deoarece constrângerea nu se poate exercita direct asupra persoanei debitorului, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 1075 din Codul civil, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul trebuie sã se mulţumeascã cu echivalentul bãnesc al prestaţiei la care debitorul a fost obligat prin titlul executoriu.
Alte instanţe au considerat însã cã amenda civilã prevãzutã de art. 580^3 din Codul de procedurã civilã poate fi aplicatã debitorului unei obligaţii de a face intuitu personae doar în cadrul unei proceduri execuţionale ce debuteazã prin încuviinţarea executãrii silite în condiţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, urmatã de somaţia prevãzutã de art. 387, art. 572 şi art. 580^2 din acelaşi cod.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin art. 1073 din Codul civil este consacrat principiul executãrii în naturã a obligaţiilor, potrivit cãruia creditorul este îndreptãţit sã pretindã şi sã obţinã de la debitor îndeplinirea exactã a prestaţiei la care acesta din urmã este obligat.
Acelaşi text stabileşte cã, în caz contrar, creditorul are drept de dezdãunare.
De regulã, prestaţia ce formeazã obiectul obligaţiei este executatã de debitor de bunãvoie, deci executarea în naturã a obligaţiei are loc cu concursul acestuia.
Dacã debitorul nu îşi executã voluntar obligaţia, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie, cãutând sã obţinã satisfacerea creanţei sale pe calea executãrii silite.
Transpunerea în planul dreptului procesual a principiului executãrii în naturã şi voluntare a obligaţiilor constituie reglementarea conţinutã în art. 371^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia obligaţia stabilitã prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunãvoie, iar în cazul în care debitorul nu îşi executã în acest mod obligaţia, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silitã, potrivit dispoziţiilor cãrţii a V-a din acest cod, dacã legea nu prevede altfel.
În cartea a V-a a Codului de procedurã civilã, intitulatã "Despre executarea silitã", este cuprinsã întreaga materie a executãrii silite, structuratã pe 6 capitole şi, din ansamblul reglementãrii, se observã cã legiuitorul a fost preocupat sã asigure, de regulã, satisfacerea dreptului creditorului prin obligarea debitorului la executarea chiar a prestaţiei la care s-a obligat.
În cazul în care executarea în naturã a obligaţiei nu mai este posibilã, se procedeazã la executarea ei prin acordarea de despãgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care l-a suferit prin neexecutarea în naturã a obligaţiei.
Întrucât, în funcţie de obiectul lor, numai anumite obligaţii sunt susceptibile de executare silitã directã, legiuitorul le-a menţionat expres în cuprinsul alin. 1 al art. 371^2 din Codul de procedurã civilã.
Existã însã obligaţii a cãror executare în naturã nu poate fi realizatã pe cale silitã, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implicã în mod necesar participarea strict personalã a debitorului.
Întrucât nimeni nu poate fi silit sã execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna sã fie afectatã libertatea individualã, legiuitorul a considerat cã este cazul sã instituţionalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecãtoreascã, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligaţii intuitu personae sã o execute în naturã.
Ca urmare, în Codul de procedurã civilã a fost introdus art. 580^3 prin al cãrui prim alineat se stabileşte cã, în cazul în care debitorul unei astfel de obligaţii nu şi-o îndeplineşte, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizãrii de cãtre creditor a instanţei, prin obligarea la platã, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilitã pe zi de întârziere pânã la executarea obligaţiei prevãzute în titlul executoriu.
Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnificã o executare silitã propriu-zisã, ci constituie un mijloc de constrângere indirectã a debitorului, prin intermediul patrimoniului sãu, pentru a executa în naturã obligaţia cu caracter strict personal pe care şi-a asumat-o, constrângere ce se exercitã însã în cadrul unei proceduri execuţionale.
Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul a introdus textul sus-menţionat în cartea a V-a a Codului de procedurã civilã, intitulatã "Despre executarea silitã", la cap. VI ce vizeazã predarea silitã a bunurilor şi executarea silitã a altor obligaţii de a face sau de a nu face, respectiv în secţiunea a IV-a a acestui capitol, intitulatã "Executarea silitã a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face".
Întrucât prin dispoziţiile art. 580^3 din Codul de procedurã civilã, legiuitorul nu a stabilit altfel, rezultã cã a înţeles cã aceastã procedurã execuţionalã sã se desfãşoare cu respectarea prevederilor conţinute de normele cu caracter general, aplicabile tuturor modalitãţilor şi formelor de executare silitã, prevederi cum sunt cea referitoare la încuviinţarea executãrii silite de cãtre instanţa de executare, înscrisã în art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, şi cea referitoare la comunicarea somaţiei cãtre debitor, conţinutã de art. 387 alin. 1 din acelaşi cod, pentru a putea fi începutã executarea.
Împrejurarea cã în cuprinsul art. 580^3 din Codul de procedurã civilã nu se menţioneazã cã debitorul trebuie mai întâi somat şi dupã aceea se poate cere aplicarea amenzii cominatorii se explicã prin dorinţa legiuitorului de a evita repetabilitatea inutilã, în condiţiile în care o astfel de menţiune este înscrisã în art. 387 din acest cod, ce are caracter de normã generalã pentru întreaga materie a executãrii silite, în art. 572 a codului, ce are caracter de normã generalã în materie de predare silitã a bunurilor şi executare silitã a altor obligaţii de a face sau de a nu face, precum şi în art. 580^2 din acelaşi cod, ce are un astfel de caracter faţã de textele prin care este reglementatã executarea silitã a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face.
La redactarea art. 894 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedurã civilã, legiuitorul a considerat ca fiind preferabil sã arate în cuprinsul textului cã este necesar sã se comunice debitorului încheierea de încuviinţare a executãrii şi numai în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, obligaţia intuitu personae poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi judiciare de cãtre instanţa de executare.
Pentru considerentele ce au fost expuse, în temeiul art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã debitorului unei obligaţii cu caracter strict personal îi poate fi aplicatã amenda civilã prevãzutã în art. 580^3 din Codul de procedurã civilã numai dacã executarea silitã a fost încuviinţatã, iar debitorul a fost somat pentru a-şi îndeplini obligaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc cã:
Amenda civilã prevãzutã de dispoziţiile art. 580^3 din Codul de procedurã civilã poate fi aplicatã debitorului unei obligaţii de a face cu caracter strict personal doar în cadrul procedurii execuţionale ce debuteazã prin încuviinţarea executãrii silite în condiţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, urmatã de somaţia prevãzutã de art. 387, art. 572 şi art. 580^2 din Codul de procedurã civilã.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 17 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
