Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3 din 14 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 170 din 7 martie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 999 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în Dosarul nr. 1.875/225/2015 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 832D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile legale criticate, în aplicarea principiului constituţional al dreptului la apărare, reglementează tocmai posibilitatea exercitării căii de atac. Faţă de aceste considerente apreciază că nu a fost încălcat principiul constituţional referitor la dreptul la apărare, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.875/225/2015, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 999 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin prin care s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în situaţia în care instanţa de fond admite cererea reclamantei şi pronunţă o hotărâre care poate fi atacată cu apel în 5 zile de la pronunţare, părţii adverse îi este încălcat dreptul la apărare, deoarece nu are posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care instanţa admite cererea de ordonanţă preşedinţială şi deci nu poate promova o cale de atac fără a cunoaşte motivele pentru care cererea s-a admis, astfel încât să le poată combate sau nu.
6. Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 999 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, după renumerotare art. 999 alin. (1) devenind art. 1.000 alin. (1) cu păstrarea soluţiei legislative. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."
11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare.
12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, poate dispune luarea unor măsuri cu caracter provizoriu a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin această procedură se creează posibilitatea celui vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei prin cerere de ordonanţă preşedinţială în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
13. Soluţionarea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale se face cu citarea părţilor, potrivit regulilor privind citarea în procesele urgente, ori fără citarea acestora. Hotărârea care cuprinde ordonanţa preşedinţială este, potrivit dispoziţiilor legale criticate, supusă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile legale, apreciind că nu poate promova o cale de atac fără a cunoaşte motivele pentru care cererea s-a admis, astfel încât să le poată combate sau nu, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.
15. Curtea constată că pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac dispoziţiile art. 1.000 din Codul de procedură civilă stabilesc că acesta curge diferit, în funcţie de procedura de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv cu sau fără citarea părţilor. Aşadar, dacă părţile au fost citate, termenul curge de la pronunţare, iar dacă ordonanţa s-a dat fără citarea lor, de la comunicare.
16. Potrivit art. 999 alin. (4) din Codul de procedură civilă, motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Faţă de dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că hotărârea care cuprinde ordonanţa preşedinţială se comunică din oficiu părţilor de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii, chiar dacă a fost dată cu sau fără citare.
17. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul privind declararea căii de atac nu are semnificaţia unei atingeri aduse dreptului la apărare aparţinând autorului excepţiei, aceasta deoarece dispoziţiile art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 470 alin. (5) din Codul de procedură civilă potrivit cărora, în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. 18. Aşadar, în ipoteza în care soluţionarea cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale a fost făcută cu citarea părţilor, apelul trebuie să fie declarat înăuntrul termenului de apel prevăzut de lege, iar motivarea apelului se va face de la comunicarea efectivă a hotărârii, într-un termen de aceeaşi durată.
19. Curtea reţine că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru legal stabilit de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale prevăzute de art. 126 din Legea fundamentală, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror împlinire valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Părţile citate la dezbateri au posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege. Eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost citată la dezbateri sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează calea de atac în condiţiile prevăzute de lege nu poate constitui un viciu de neconstituţionalitate.
20. Faptul că legiuitorul a reglementat o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie potrivit căruia, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în Dosarul nr. 1.875/225/2015 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
