Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 3*) din 14 ianuarie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1, ale art. 30 alin. 2, ale art. 50 alin. 1 lit. c) si ale art. 59 din Decretul nr. 244/1978 privind regimul materialelor pretioase si pietrelor pretioase
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 19 martie 1997
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 2.286/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocatã de apelantul-inculpat Popescu Bogdan.
Prin încheierea de sesizare rezulta ca excepţia a fost invocatã cu referire la prevederile <>Decretului nr. 244/1978 care "nu sînt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale privind noţiunea de patrimoniu". Dar din examinarea dosarului cauzei, se constata ca excepţia priveşte dispoziţiile art. 17 alin. 1, art. 30 alin. 2, art. 50 alin. 1 lit. c) şi ale <>art. 59 din Decretul nr. 244/1978 . De aceea, avînd în vedere obligaţia instanţei de judecata de a sesiza Curtea Constituţionalã cu excepţia privind dispoziţia legalã de care depinde judecarea cauzei şi astfel cum a fost ridicatã de pãrţi, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezulta ca, în vederea soluţionãrii exceptiei, Curtea urmeazã sa se pronunţe avînd în vedere aceste dispoziţii, chiar dacã motivarea partii nu este suficient de explicita.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, care stipuleazã ca "nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire".
Exprimindu-şi opinia, la intervenţia Curţii Constituţionale, instanta de judecata apreciazã excepţia ca neîntemeiatã.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi cel al Guvernului asupra exceptiei invocate.
În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile <>Decretului nr. 244/1978 nu contravin prevederilor constituţionale în ce priveşte noţiunea de patrimoniu. Se mai arata ca în general, Constituţia nu conţine prevederi referitoare la patrimoniu, acest concept fiind prevãzut doar în Codul civil şi în legi speciale, astfel ca afirmatia autorului exceptiei, în sensul ca dispoziţiile <>Decretului nr. 244/1978 sînt neconstituţionale, este nefondata. Cu privire la neconstituţionalitatea altor prevederi ale <>Decretului nr. 244/1978 , în punctul de vedere al Guvernului se arata ca nu se poate exprima o opinie, deoarece nu se cunosc argumentele invocate în susţinerea exceptiei. Se arata totuşi ca, în raport cu dispoziţiile <>art. 150 alin. (1) din Constituţie, unele prevederi ale Decretului nr. 244/1978 nu mai sînt în vigoare, însã asupra acestui aspect poate aprecia numai instanta judecãtoreascã. De asemenea, se arata ca prevederile decretului în discuţie, referitoare la monopolul de stat asupra deţinerii cu orice titlu de metale preţioase, precum şi asupra operaţiunilor de orice fel cu acestea, sînt abrogate implicit prin dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>Decretului nr. 244/1978 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Deşi este vorba de dispoziţii preconstitutionale, pe baza lor s-au stabilit raporturi dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, astfel ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 23 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, fiind şi legal sesizatã.
Din examinarea dosarului se constata ca dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie nu sînt incidente în cauza, deoarece bunurile (bijuteriile) care au constituit obiectul infracţiunii prevãzute în <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu au fost expropriate, ci confiscate în baza art. 57 din acelaşi decret, or art. 41 alin. (8) din Constituţie îngãduie confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile legii.
Cît priveşte prevederile <>art. 17 din Decretul nr. 244/1978 , referitoare la obligaţia de predare, la preţurile legale în vigoare, a metalelor preţioase, altele decît cele prevãzute la art. 14 din decret, prevederile art. 30 alin. 2, care reafirma aceasta obligaţie, şi cele ale art. 59, care au în vedere apãrarea de rãspundere penalã a celor care predau metalele preţioase dupã expirarea termenelor legale, dar înainte de începerea urmãririi penale, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca vadit nefondata. Este adevãrat ca aceste dispoziţii nu au fost abrogate în mod expres, dar Curtea Constituţionalã, încã prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, a interpretat dispoziţiile decretului în acord cu prevederile constituţionale, în sensul ca persoanele fizice pot deţine orice cantitate de bijuterii cumpãrate în ţara ori aduse din strãinãtate sau dobîndite în alt mod, dacã aceste operaţiuni s-au fãcut în mod legal, potrivit dispoziţiilor actuale, şi nu în vederea desfãşurãrii unei activitãţi comerciale ilicite.
În legatura cu modul de evaluare a bijuteriilor, care nici nu interesa în speta, fiind vorba de confiscare, Curtea nu are a se pronunţa, întrucît este o problema de fapt, care rãmîne la aprecierea instanţelor.
În sfîrşit, cu referire la constituţionalitatea dispoziţiei <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , în temeiul cãruia inculpatul a fost condamnat în prima instanta, se constata ca ea a mai format obiectul controlului, Curtea Constituţionalã pronuntindu-se prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, la care ne-am referit, şi prin Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993.
În esenta, prin cele doua decizii Curtea a constatat ca dispoziţia <>art. 50 alin. 1 lit c) din Decretul nr. 244/1978 , corelata la speta cu prevederea înscrisã în art. 25 lit. c) din acelaşi decret, nu pune în discuţie dreptul de proprietate, ci se referã în exclusivitate la efectuarea unor operaţiuni interzise de lege, care, fiind sãvîrşite în anumite circumstanţe, constituie infracţiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deţinerea, circulaţia unor bunuri de interes naţional, economic şi strategic.
În consecinta, cu referire la art. 25 lit. c) şi al <>art. 50 alin. 1 lit c) din Decretul nr. 244/1978 , care stabilesc ca este infracţiune "vînzarea şi cumpãrarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţii" şi raportindu-se numai la operaţiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a apreciat ca textele ar fi neconstituţionale, dacã ar fi interpretate în continuare, în sensul ca operaţiunile cu bijuterii - vînzare, cumpãrare, mijlocire - pot fi efectuate numai de agenţi economici cu capital de stat. Curtea a interpretat însã textele respective în sensul ca este posibil ca orice agent economic sa efectueze astfel de operaţiuni cu bijuterii, dacã sînt menţionate în obiectul de activitate şi este autorizat - cînd este cazul - potrivit legii, textele mai sus menţionate avînd în condiţiile actuale rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari şi incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele şi pietrele preţioase, precum şi alte dispoziţii legale, cum sînt cele fiscale sau cele care reglementeazã îndatoririle profesionale ale comercianţilor. Pe de alta parte, în rezolvarea unor cazuri concrete, organele de aplicare a legii trebuie sa aibã în vedere şi dispoziţiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 42/1991, potrivit cãrora constituie activitate comercialã ilicitã şi atrage rãspunderea contravenţionalã sau penalã, dupã caz, efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevãzute în Codul comercial sau în alte legi, fãrã îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.
Stabilirea la speta a împrejurãrii ca bijuteriile s-au cumpãrat ori nu în scop de revinzare, a faptului dacã s-a savirsit sau nu o activitate ilicitã, precum şi dacã este cazul rãspunderii contravenţionale sau a celei penale nu sînt de competenta Curţii, ci a instanţei judecãtoreşti.
Aceste motive care fundamenteazã deciziile nr. 19/1993 şi nr. 36/1993 subzistã şi în acest dosar şi, întrucît nu exista nici un nou element care sa le infirme şi care deci sa facã necesarã reconsiderarea lor, ţinînd seama de prevederile art. 145 alin. (2) Constituţie, excepţia din cauza de fata urmeazã sa fie respinsã ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1, ale art. 30 alin. 2, ale art. 50 alin. 1 lit. c şi ale <>art. 59 din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocatã de Popescu Bogdan în Dosarul nr. 2.286/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 14 ianuarie 1997.
------------------
*) Definitiva prin nerecurare.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
