Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 3.952 din 29 septembrie 2009 privind examinarea contestatiilor in anulare formulate de Guvernul Romaniei si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor impotriva Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009
Dosar nr. 3.230/1/2009 Preşedinte: Liviu Giurgiu - judecãtor Maria Anghelescu - judecãtor Viorica Lungeanu - judecãtor Niculina Vrâncuţ - magistrat-asistent
S-au luat în examinare contestaţiile în anulare formulate de Guvernul României şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor împotriva <>Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal s-au prezentat intimaţii Lothringen- Habsburg Dominic, Holzhausen Maria Magdalena şi Sandhofer Elisabeth, prin avocat, lipsind contestatorii Guvernul României şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor şi intimata Cancelaria Primului-Ministru. Procedura completã. S-a prezentat referatul cauzei, arãtându-se cã cererile au fost formulat în termen legal şi sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar. S-a mai referit cã, la dosar, contestatoarea Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a depus note scrise şi înscrisuri, iar intimaţii-reclamanţi au ataşat întâmpinare. Constatând contestaţia în anulare în stare de judecatã, Înalta Curte a pus-o în dezbaterea pãrţilor prezente. Intimaţii-reclamanţi, prin avocat, au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilã, detaliind considerentele expuse în întâmpinare.
ÎNALTA CURTE,
asupra contestaţiilor în anulare de faţã, din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele: Prin <>Sentinţa civilã nr. 1.603 din 27 mai 2008, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisã acţiunea formulatã de reclamanţii Lothringen-Habsburg Dominic, Holzhausen Maria Magdalena şi Sandhofer Elisabeth în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au fost respinse cererile de intervenţie formulate de Cancelaria Primului-Ministru şi de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor şi s-a dispus suspendarea executãrii <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007, anexa nr. 1 alin. 2, pânã la soluţionarea irevocabilã a cauzei, anularea parţialã a anexei nr. 1 din aceastã hotãrâre în ceea ce priveşte stabilirea chiriei în funcţie de suprafaţa construitã desfãşuratã, respectiv suprafaţa de teren aferent într-un raport invers proporţional cuantum chirie - suprafaţã imobil, şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007 pânã la anularea acesteia şi la plata cheltuielilor de judecatã în sumã de 51 lei. Recursurile declarate împotriva acestei sentinţe de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor şi de Guvernul României au fost respinse ca nefondate prin <>Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Împotriva acestei decizii, Guvernul României şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor au formulat contestaţie în anulare, întemeiatã în drept pe dispoziţiile art. 318 din Codul de procedurã civilã. Contestatorul Guvernul României a susţinut cã instanţa de recurs a omis sã examineze motivul de modificare a hotãrârii instanţei de fond în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, în sensul cã aceasta a fost pronunţatã cu aplicarea greşitã a legii, deoarece nu s-a ţinut cont de faptul cã intimaţii-reclamanţi nu şi-au dovedit susţinerile potrivit cãrora imobilul retrocedat ar fi adus în anul precedent statului român venituri de aproape 1 milion euro. Contestatoarea Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a susţinut cã instanţa de recurs a omis sã cerceteze unul dintre motivele de modificare a hotãrârii atacate, care se referea la faptul cã <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007 a fost adoptatã de Guvernul României cu respectarea tuturor dispoziţiilor <>Legii nr. 24/2000, în vederea executãrii <>Legii nr. 10/2001 şi în limitele impuse de aceasta. De asemenea, contestatoarea a arãtat cã soluţia instanţei nu s-a întemeiat pe o situaţie realã, fiind contrarã situaţiei de fapt expuse în recursul formulat, ceea ce determinã concluzia cã recursul a fost judecat fãrã a se lua în calcul datele reale şi concrete care au fost precizate. În acest sens, s-a arãtat cã <>Hotãrârea Guvernului nr. 373/2007 trebuia raportatã la actul normativ superior, respectiv <>Legea nr. 10/2001, şi nu la <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.886/2006, care este un act cu forţã juridicã echivalentã, astfel cum eronat a procedat instanţa de recurs, stabilind cuantumul chiriilor imobilelor care fac obiectul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 10/2001, deşi acesta este atributul exclusiv al Guvernului României. Analizând actele şi lucrãrile dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestaţii în anulare ca nefondate, pentru urmãtoarele considerente: Contestaţiile în anulare formulate în cauzã nu se încadreazã în cazurile de retractare a unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile reglementate de dispoziţiile art. 318 din Codul de procedurã civilã şi care prevãd cã hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când (...) instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Contestatorul Guvernul României a susţinut neîntemeiat cã la judecarea recursului s-a omis cercetarea motivului de modificare a hotãrârii atacate privind încãlcarea prevederilor art. 1169 din Codul civil, în sensul cã intimaţii-reclamanţi nu au dovedit susţinerile lor potrivit cãrora imobilul denumit generic "Castelul Bran" ar fi adus statului român venituri de aproape 1 milion euro în anul precedent pronunţãrii instanţei de fond. Analizând criticile formulate de ambii recurenţi cu privire la modul de soluţionare a cererii de acordare a despãgubirilor materiale, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra condiţiilor prevãzute de <>art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea acestora, inclusiv sub aspectul dovedirii susţinerilor formulate în motivarea cererii accesorii pentru plata de daune. Deşi hotãrârea instanţei de recurs nu cuprinde referirea expresã la dispoziţiile art. 1169 din Codul civil indicate de recurenţi, nu se poate constata omisiunea cercetãrii motivului de recurs întemeiat pe aceste prevederi legale, întrucât din considerentele avute în vedere pentru respingerea criticii respective rezultã examinarea în concret a susţinerilor formulate în raport cu dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 554/2004, ca lege specialã care reglementeazã materia contenciosului administrativ şi în baza cãreia s-a soluţionat litigiul. Contestatoarea Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a susţinut, de asemenea, neîntemeiat cã instanţa de recurs a omis sã cerceteze unul dintre motivele de modificare a hotãrârii instanţei de fond, respectiv apãrãrile cã <>Hotãrârea Guvernului nr. 343/2007 a fost adoptatã cu respectarea <>Legii nr. 24/2000, în vederea executãrii <>Legii nr. 10/2001. Respectarea formelor procedurale pentru emiterea <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007 nu a constituit obiectul judecãţii, întrucât motivele de nelegalitate invocate în acţiune au vizat încãlcarea dreptului de proprietate al intimaţilor-reclamanţi. În consecinţã, nu a existat o omisiune a instanţei de recurs de a examina respectarea condiţiilor formale de emitere a <>Hotãrârii Guvernului nr. 343/2007. Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa motivului invocat de aceeaşi contestatoare cu privire la situaţia de fapt avutã în vedere de instanţa de recurs, constatându-se cã susţinerile respective vizeazã modul de interpretare a probelor administrate şi care, potrivit dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã, nu pot fi examinate în calea extraordinarã de atac a contestaţiei în anulare.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte constatã cã nu sunt îndeplinite în cauzã cerinţele prevãzute expres de art. 318 din Codul de procedurã civilã şi, pe cale de consecinţã, va respinge contestaţiile în anulare ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE:
Respinge contestaţiile în anulare formulate de Guvernul României şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor împotriva <>Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate. Irevocabilã. Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 29 septembrie 2009.
Judecãtor, Judecãtor, Judecãtor, Liviu Giurgiu Maria Anghelescu Viorica Lungeanu
Magistrat-asistent, Niculina Vrâncuţ
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
