Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 299 din 6 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobata cu modificari prin Legea nr. 62/2000
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 62/2000 , excepţie ridicatã de Asociaţia familialã "Szasz Sofia" din comuna Tormac în Dosarul nr. 3.023/COM/2001 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de cãtre autorul exceptiei. Se mai arata ca, de altfel, prin Decizia nr. 219 din 14 noiembrie 2000 Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 într-o cauza în care se sustinea, ca şi în acest dosar, încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.023/COM/2001, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 62/2000 , excepţie ridicatã de Asociaţia familialã "Szasz Sofia" într-o cauza de contencios administrativ, în contradictoriu cu Direcţia sanitarã veterinara Timis. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 este semnatã de cãtre domnul Victor Babiuc, cu menţiunea "pentru Prim-ministru", ceea ce contravine dispoziţiilor art. 107 alin. (4) din Constituţie care stabilesc ca hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primulministru. Se apreciazã, de asemenea, ca actul normativ criticat contravine şi art. 114 alin. (4) şi art. 63 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin aceea ca "nu face obiectul unui caz excepţional" şi întrucât a fost aprobat, prin <>Legea nr. 62/2000 , dupã 375 de zile de la depunerea sa la Parlament, interval în care acesta a avut doua sesiuni şi "nu se poate invoca sau motiva lipsa de timp"; prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 se stabilesc taxe de eliberare a autorizaţiilor sanitare veterinare, incalcandu-se astfel prevederile art. 114 alin. (5) şi ale art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege, ceea ce înseamnã ca acestea puteau fi prevãzute doar prin <>Legea nr. 62/2000 . În sfârşit, se considera ca alin. 6 al <>art. 31 din Legea nr. 60/1974 , introdus prin <>art. I pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , care stabileşte ca taxele pentru eliberarea autorizatiior sanitare veterinare se plãtesc anticipat, are caracter retroactiv (în speta taxele fuseserã plãtite în cuantumul prevãzut de <>Legea nr. 60/1974 , nemodificat prin ordonanta criticata) şi totodatã incalca şi prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) şi (3). Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 a fost adoptatã cu respectarea condiţiilor şi a formalitãţilor legale. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca actul normativ contestat este o ordonanta de urgenta, emisã în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, cazul excepţional fiind determinat de "apãrarea sãnãtãţii animalelor şi sãnãtãţii publice, protecţia teritoriului tarii fata de bolile transmisibile, precum şi de necesitatea creãrii condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului cu animale şi produse de origine animala, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale". În ceea ce priveşte critica referitoare la semnatura, se arata ca primul-ministru se afla în situaţia reglementatã de art. 106 din Constituţie, referitoare la imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor. În legatura cu susţinerile de neconstituţionalitate a "dispoziţiilor cuprinse în anexa privind taxele care se percep pentru eliberarea autorizaţiilor", se arata ca prin <>Legea nr. 62/2000 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 aceasta anexa a fost înlocuitã şi, în consecinta, se considera ca sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , precum şi ale alin. 6 al art. 31 din aceasta lege, introdus prin art. I pct. 3 din ordonanta criticata, al cãrui conţinut este urmãtorul: "Pentru eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor prevãzute la alineatul precedent se stabilesc taxe cuprinse în anexa ce face parte integrantã din prezenta lege, care se plãtesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat şi se actualizeazã periodic, în funcţie de rata inflaţiei, prin hotãrâre a Guvernului." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate, în ordinea invocarii lor, urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 107 alin. (4): "Hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrârii sau a ordonanţei. Hotãrârile care au caracter militar se comunica numai instituţiilor interesate." ; - Art. 114 alin. (4) şi (5): "(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." ; - Art. 63 alin. (1) şi (3): "(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii decembrie. [...] (3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora."; - Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."; - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 53 alin. (2) şi (3): "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afarã celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã a fi respinsã. I. O prima critica de neconstituţionalitate consta, în esenta, în susţinerea potrivit cãreia <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu se întemeiazã pe existenta unui caz excepţional, în sensul prevederilor <>art. 114 alin. (4) din Constituţie, iar aprobarea acesteia prin Legea nr. 62/2000 , "dupã 375 de zile de la depunerea la Parlament", incalca prevederile constituţionale ale art. 63 alin. (1) şi (3) şi ale art. 114 alin. (5). În legatura cu constituţionalitatea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , prin raportare la prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 219 din 14 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001. Prin aceasta decizie Curtea a constatat ca ordonanta a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor prevãzute de dispoziţiile constituţionale invocate, iar "cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost determinat de apãrarea sãnãtãţii animalelor şi sãnãtãţii publice, protecţia teritoriului tarii fata de bolile transmisibile, precum şi crearea condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului de animale şi produse animaliere, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale". Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei soluţii, cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 219 din 14 noiembrie 2000 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza. Totodatã Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 62/2000 , astfel ca susţinerile autorului exceptiei de neconstituţionalitate, potrivit cãrora ordonanta criticata incalca prevederile constituţionale ale art. 63 alin. (1) şi (3), referitoare la sesiunile şi convocarea celor doua Camere ale Parlamentului, şi pe cele ale art. 114 alin. (5), cu privire la aprobarea sau respingerea prin lege a ordonanţelor Guvernului, urmeazã sa fie respinse. Faptul ca Parlamentul nu a aprobat <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 într-un anumit termen nu conduce la neconstituţionalitatea acesteia, întrucât Constituţia nu prevede un termen pentru aprobarea ordonanţelor. Critica potrivit cãreia <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , fiind semnatã de cãtre un membru al Guvernului şi nu de cãtre primul-ministru, contravine dispoziţiilor art. 107 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc ca hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, urmeazã, de asemenea, sa fie respinsã. Aceasta deoarece, asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului, exprimat potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "actul normativ contestat este o ordonanta de urgenta, emisã în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, iar primul-ministru se afla în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile (situaţie reglementatã de art. 106 din Constituţie)". În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se mai susţine ca taxele stabilite printr-o ordonanta, care "nu sunt aprobate prin lege, nu sunt valabile" şi, în consecinta, se considera ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , care stabileşte taxe pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare veterinare, incalca şi prevederile art. 138 din Constituţie, referitoare la stabilirea numai prin lege a taxelor, impozitelor şi a altor venituri ale bugetului de stat. Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca ordonanta criticata a fost aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 62/2000 , precum şi faptul ca, în legatura cu formularea alin. (1) al art. 138 din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", în jurisprudenta Curţii Constituţionale, de exemplu prin Decizia nr. 70 din 18 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 20 iulie 1995, s-a statuat ca termenul numai din dispoziţia constituţionalã menţionatã are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridicã, legii. În aceasta categorie nu intra ordonanţele emise de Guvern, ci hotãrârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executãrii legilor [art. 107 alin. (2) din Constituţie], ordinele ministrilor etc. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii, "a spune ca expresia numai exclude posibilitatea adoptãrii de ordonanţe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnã a adauga la Constituţie". În consecinta, cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, astfel încât şi aceasta critica de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã. II. Autorul exceptiei susţine, de asemenea, neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 31 alin. 6 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , introduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 . Prin <>Legea nr. 62/2000 aceasta ordonanta a fost aprobatã cu modificãri, art. 31 alin. 6 având urmãtorul conţinut: "Pentru eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor prevãzute la alineatul precedent se stabilesc taxele cuprinse în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantã din prezenta lege, care se plãtesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat şi se actualizeazã periodic, în funcţie de rata inflaţiei, prin hotãrâre a Guvernului." Ca urmare a modificãrii, aspectul sub care aceste dispoziţii sunt criticate se menţine şi în actuala redactare a textului, astfel încât, în legatura cu constituţionalitatea acestora din urma, Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe. În esenta, se susţine ca textul criticat retroactiveaza, prin aceea ca stabileşte plata anticipata a taxelor pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare veterinare, incalcandu-se astfel prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2). Analizând aceste sustineri, Curtea constata ca plata anticipata a taxelor prevãzute de dispoziţia atacatã nu echivaleaza cu aplicarea retroactivã a textului, astfel ca nu se poate retine încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie care prevede ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", precum şi ale art. 53 alin. (2) şi (3), conform cãrora "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afarã celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale", deşi autorul exceptiei nu arata în ce consta aceasta încãlcare, Curtea nu retine existenta unei contrarietati între dispoziţiile <>art. 31 alin. 6 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , modificate prin <>Legea nr. 62/2000 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , şi textele constituţionale menţionate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 62/2000 , excepţie ridicatã de Asociaţia familialã "Szasz Sofia" din comuna Tormac în Dosarul nr. 3.023/COM/2001 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
